intr-o zi in care a rasarit soarele... in timp ce eu pazeam elevii care dadeau test si am zambit, am inteles ca unoeri am nevoie de un barbat in viata mea...
am descoperit ca lipsa tatalui din viata mea, mi-a schimbat perceptia asupra rolului unui barbat...
ieri am fost la RAR cu masina, si m-am trezit intr-o multime de barbati... singura femeie. m-am dus si ca destepata imbracata in fusta... m-am simtit ca o piatra nestemata. conteaza ca m-am descurcat, desi, imi doream sa am un iubit sau un tata care sa ma insoteasca.... :) oricum, domnii de pe acolo au zambit, au fost amabili.
azi, am am facut un elev sa planga... si mi-am retrait copilaria... un segment din ea.
un elev frumos si istet, clasa a V-a, a venit cu un animal de plus. alte doua colege, la fel. m-am suparat ca nu invatasera, ca au crescut si inca vin cu jucarii la scoala, si le-am confiscat animalutele. la finalul orei, nimeni nu mi-a cerut nimic, asa ca am pus jucariile in dulap. baiatul a iesit din clasa si a inceput sa planga. am auzit doi colegi de-ai lui strigandu-l:
-Silviu, ce ai patit? de ce plangi?
s-a ascuns in toaleta. m-am dus dupa el. cand m-a vazut a inchis usa. am ciocanit si l-am rugat sa iasa.
l-am rugat sa imi spuna motivul pentru care plangea in hohote, de abia mai putand respira (mi-am amintit cand am fost batuta de mama si plangeam asemenea lui, pana la epuizare).
printre suspine, imi povesteste:
- acest catelus imi aminteste de mama.
-dar unde e mama ta?
-e departe si nu se mai intoarce niciodata.
il imbratisez si-i spun:
- te vei duce in vacante la dansa, vei deveni major si vei pleca acolo.
- parintii mei sunt despartiti. mama e in Italia, tata in Anglia, eu stau cu bunicii. mama mi-a spus ca, atunci cand imi va fi dor de ea, sa iau acest catelus cu mine. dorm cu el.
cred ca asta a fost o lectie de viata... sa nu-mi abandonez niciodata copiii sau sa nu-i am cu un barbat care nu-i merita!
stiu cat am suferit cand ai mei parinti au divortat... si eram aproape majora... si am fost acuzata ca nu am lua masuri de impacare.
am descoperit ca lipsa tatalui din viata mea, mi-a schimbat perceptia asupra rolului unui barbat...
ieri am fost la RAR cu masina, si m-am trezit intr-o multime de barbati... singura femeie. m-am dus si ca destepata imbracata in fusta... m-am simtit ca o piatra nestemata. conteaza ca m-am descurcat, desi, imi doream sa am un iubit sau un tata care sa ma insoteasca.... :) oricum, domnii de pe acolo au zambit, au fost amabili.
azi, am am facut un elev sa planga... si mi-am retrait copilaria... un segment din ea.
un elev frumos si istet, clasa a V-a, a venit cu un animal de plus. alte doua colege, la fel. m-am suparat ca nu invatasera, ca au crescut si inca vin cu jucarii la scoala, si le-am confiscat animalutele. la finalul orei, nimeni nu mi-a cerut nimic, asa ca am pus jucariile in dulap. baiatul a iesit din clasa si a inceput sa planga. am auzit doi colegi de-ai lui strigandu-l:
-Silviu, ce ai patit? de ce plangi?
s-a ascuns in toaleta. m-am dus dupa el. cand m-a vazut a inchis usa. am ciocanit si l-am rugat sa iasa.
l-am rugat sa imi spuna motivul pentru care plangea in hohote, de abia mai putand respira (mi-am amintit cand am fost batuta de mama si plangeam asemenea lui, pana la epuizare).
printre suspine, imi povesteste:
- acest catelus imi aminteste de mama.
-dar unde e mama ta?
-e departe si nu se mai intoarce niciodata.
il imbratisez si-i spun:
- te vei duce in vacante la dansa, vei deveni major si vei pleca acolo.
- parintii mei sunt despartiti. mama e in Italia, tata in Anglia, eu stau cu bunicii. mama mi-a spus ca, atunci cand imi va fi dor de ea, sa iau acest catelus cu mine. dorm cu el.
cred ca asta a fost o lectie de viata... sa nu-mi abandonez niciodata copiii sau sa nu-i am cu un barbat care nu-i merita!
stiu cat am suferit cand ai mei parinti au divortat... si eram aproape majora... si am fost acuzata ca nu am lua masuri de impacare.
