Pur și simplu
de CG
Călătoria
cu trenul a purtat-o pe aripile amintirilor. Din nou singură... cu sufletul ei.
Toate
visele le avea împachetate în plicuri colorate. Urma să le expedieze pe rând
fiecărui om drag, la zi aniversară. Își dorise atât de mult să reușească, să-l
determine să vadă dincolo de zâmbetul ei. O lacrimă îi atingea timid buzele. De
ce naiba credea în vorbe? De ce toate promisiunile lui se destrămau în zori
precum în legenda meșterului Manole? Clar nu merita atenția acestui bărbat. Și
până la urmă o vorbă aruncată în vânt este luată în râs de oricine. Toate
promisiunile tinerei erau scrise și parafate. El însă se juca iresponsabil cu
sufletul ei. Cândva, lucrurile se vor liniști și pentru sufletul ei zbuciumat
și sângerând după atâtea minciuni, vise murdărite și șifonate, nopți de plâns
și zbucium. Se obișnuise să lupte singură pentru tot și toate. Uneori, pur și
simplu, era model pentru cei din jur. Așa era percepută de oameni, mici și
mari. Frumoasă și puternică, zâmbitoare și echilibrată. Existau momente, frici,
tonul lui ridicat, care dezlănțuiau furia și nebunia în interiorul ei. Ce bine
ar fi fost să se termine totul, când, închizând ochii pătrundea pe tărâmul
copilăriei...
Ar
fi luat-o de la capăt altfel.
Poveștile
străluceau în vitrina librăriei. El o privea apatic, indiferent și rece. Nu
avea cuvintele pregătite pentru a o felicita. Nimic din ceea ce făcea nu era
bine, nu era la înălțimea așteptărilor lui. Tremurul mâinilor a făcut-o să
plece. Departe. Spre nicăieri. O linie albă brăzda cerul. Cucuveaua cânta.
Zâmbetul ei a triumfat. Sufletul a zburat spre cer. Acum era liniște. Acum
putea să privească de sus și să le șteargă numai în vis lacrimile celor dragi.
Toate
scrisorile ajunseseră la destinație. Fiecare om drag a iubit-o pentru că a
fost...
Pur
și simplu...
Un
om...
O
femeie...
Un
zâmbet...
Un
dor...
Un
dar...
Un
Crăciun...
O
muză...
O
prietenă...
O
fiică...
O
soră...
O
poveste... pur și simplu de neuitat.
