miercuri, mai 2

Jurnal de zi

Mi-e atât de somn... vreau vacanţă... fără examene şi streul inspecţiilor (o colegă metodistă îmi spunea că se urmăreşte eliminarea neaveniţilor prin aceste inspecţii... hahaha... dacă eram neavenită nu mi-aş fi ditrus sănătatea psihică în sistemul aceste ce se duce de râpă... mă făceam covrigăreasă sau mai dulce, gogoşoreasă).

Mă trezeşte sora mea, să mă întrebe dacă am reuşit să-mi corectez numerotarea unui document. 
- Nu înţeleg despre ce-mi spui.... dorm... am adormit greu aseară..am citit până la două dimineaţa (vă împărtăşesc că citesc "Eliberarea de cunoscut" o carte prin care te redescoperi... e super interesantă...aşadar vreau vacanţă).
- Hai mă sor, mă enervezi....
- Gata... mi-am amintit..da, am rezolvat aseară împreună cu Alina. Mulţumesc. 
Beau pe fugă o cafea, mânânc două fursecuri, îmi calc ţinuta şi pornesc la drum. Zi lungă, cu drumuri multe şi lungi şi importante.
Mă gândesc la ale mele. Uneori, surprind oameni ce mă privesc zâmbitori. Îi privesc. Mă amuz, deoarece chiar citeam la horoscop că săptămâna aceasta atrag privirile domnilor şi femeile vor fi invidiose. Eeee...prostiii... se întâmplă numai în preajma zilei mele de naştere. Ca şi norocul... de aceea trag tare acum să-mi rzolv cât mai multe.
Mi-am ridicat diploma de pedagog social. Mă bucur şi-mi doresc ca într-o bună zi, să-mi fc un orfelinat.... şi să mă ocup personal de acei copii. Mi-a plăcut mult povestea "Heidi, fetiţa munţilor".... :)
Ajung pe bulevardul Ferdinard... am de lăsat un plic.... sunt întâmpinată de doi motani, graşi, şi miorlăiţi. (Ştiţi că eu am frică de pisici, nu?). Vorbesc puţin cu ei şi plec repede. Mă şi vedeam zgâriată şi cu dresul rupt. Am luat troleibuzul... nu suport vehicolele conectate la curent... mi-e frică... poate unde şoferul conduce repede.
La şcoală, mi s eface un somn teribil, plus că este foarte cald. Elevii încep cu texte:
- Haideţi afară, vă rugăăăăămmmm....
- Încetaţi... măcar până trec tezele încercaţi să vă mobilizaţi şi să fiţi cu minte aici.
- Ne-aţi adus testele?
- Nu..... (programul meu se aglomerează pe zi ce trece. Pregătirea inspecţiei în fţ unor elevi pe care nu-i cunosc, mă înspăimântă. Perfecţionarea mea profesională este prioritar testelor şi altor nebunii.... bine, le pot da zece de la A la Z şi toată lumea va fi fericită). 

Să vă spun puţin despre blogul meu.... 
- pentru mine, este prietenul care mi-a vindecat sufletul şi mi-a oferit şansa de a cunoaşte oameni cu personalităţi atât de diferite.... care m-au motivat să fiu EU. Privind în urmă, la cum eram în 2008 şi cum sunt acum.... nu-mi să cred cât am evoluat...
- pentru alţii este o sursă de informare şi de a promova diverse activităţi.
- iar cel mai tare şi mai amuzant... blogul pentru prieteni e un stres, care, după ce discut chestii interesante, important, dar ce ţinn de viaţa noasră privată.... îmi spun speriaţi, cu traspiraţia pe frunte... :  "Sper că asta nu apare pe blog... în postarea X e vorba despre mine?" 
Blogul este al meu... recunosc... însă nu îmi pun toate discuţiile şi toate îmbrăţişările şi declaraţiile de dragoste în văzul lumii. Îmi amintesc de povestea desprecâţiva bărbaaţi ce m-au făcut să sufăr, pe care i-am transformat în diverse animale hidoase, ca să mă răcoresc..... şi povestea a fost publicată pe un site de literatură... deci, dragii mei, se poate şi mi rău decât să apăreţi pe un biet blog.. hahhahah....

Liniştiţi-vă... voi scrie o carte despre bărbaţi... psihologia lor(mă voi înscrie la facultatea de psihologie dacă nu obţin cumva vreo bursă la Sorbona... hahaha)... din ceea ce am cunoscut.... colegi, oameni pe stradă.... iubiţi... amici.. Azi, un domn, mi-a permis să trec înaintea lui pe un trotuar foarte îngust. Un coleg căruia i-am cerut împrumut (nu aveam mărunt) un leu să-mi iu o cafea de la dozator, îmi spune:
- Ce-mi dai?
- Ce vrei? Voi nu faceţi nimic gratis... ? Îţi dau 10 lei.
- Am glumit... hooo....
Un prieten care a avut grijă de cultura mea literarăşi mi nou scriitoricească... mi-a corectat un mnuscris... şi a apărut aceeaşi întrebare: 
- Ce îmi dai? 
- Bani. Ştiu că asta rezolvă totul....
Şi-a muşcat limba când şi-a dat seama că m-am supărat.... 

Cam sta ar fi despre ziua mea de azi...




Convorbire telefonică


- Alo?
Tristeţea din glasul tău e un şarpe cu limba de pasăre.
Cuvintele se sparg în cuburi de gheaţă
Când ajung la capătul rândului.
Anii au trecut pe lângă tine
Iar tu i-ai considerat duşmani feroce.
Te-am iubit nebună, cu o dorinţă vivace
În timpul clepsidrei scurs din nisipul adunat pe plajele dorului.

Paşii se îndreaptă spre uşi diferite.
Priveşti genele, cortine de duzină ce plâng după tine,
Dar teama îţi dilată aleile şi îţi păstrezi calea.
Degetele ancoră meşterite din primul lut al Domnului,
Îţi şterg lacrimile demult uitate pe obraji.
- Va fi bine, dragul meu!
Îngerii mi-au scris adresa ta în codul genetic.