vineri, decembrie 11

Miros de iarna si poveste

Timpurile grele ascund şi multe oportunităţi nebănuite.
Iarna... si totusi soare. Deci... speranta moare ultima. Chiar daca se apropie sarbatorile si nu am bani sa daruiesc lucruri dragute celor din jur, incerc sa zambesc si sa fac fapte bune si placute.
Cand frigul de argint iti bate in geam furios, si vrea sa te impresioneze cu ale sale flori de gheata, ramai putin cu tine si ale tale ganduri si trairi. Nu e asa ca o imbratisare si un zambet face mai mult decat orice colier de diamante? Nu-i asa ca un sarut poate topi si cel mai mare aiceberg?
Orice rau ce ni se intampla, are rostul sau bine ascuns.
Fie ca aceasta perioada a sarbatorilor sa ne desluseasca mistere. Cat mai multe... in preajma bradului impodobit si in sunetul colindelor: "Deschide usa (sufletului) crestine... "