Doamne, TE IMPLOR, dăruiește-mi cât mai curând

Îți mulțumesc din tot sufletul meu de pe acum!
AMIN.

Avem copii talentați! Poveste scrisă de un puști de nici 9 ani

Mulțumesc din tot sufletul părinților care au crezut în talentul propriilor copii, apoi mi i-au încredințat pentru a le îndruma creativitatea, pasiunea și viața pe un drum corect și bun, care poartă numele de „SE POATE!”.

Mai jos  aveți povestea unui băiețel de aproape 9 ani... care iubește lectura... și nu numai atît. ACEST LUCRU SE VEDE! ESTE MANIERAT ȘI POATE PURTA LEJER O CONVERSAȚIE CU UN ADULT! 

A fost o experiență deosebită pentru mine... ca și cea de la Costești - Vâlcea... și sper să nu fie ultima.

Îmi doresc ca părinții să investească în educația copiilor... e atât de important și de vital!

NORUL TRISTEȚE

de Cătălin O.

Într-o zi, norul Tristețe se trezi chiar mai trist ca de obicei. Nu știa de ce, așa că, hotărî să se ducă la prietenul lui, Norul Fericire. Își făcu așadar bagajul și plecă. Norul Fericire îl primi călduros, poftindu-l în sufragerie și îl întrebă:

-       -  Care e problema?

-       -  Mă simt mai trist decât de obicei.

-        - Hm... ce ai făcut aseară?

-        - Păi... am mâncat, m-am uitat la un film și am adormit.

-      -   Hm... aha! Ploaia ta are stropi mici?

-      -   Da! Tot timpul!

-       -  Când ploaia ta are stropi mici, gândește-te la mine, iar stropii vor deveni mari, puternici, veseli și tu vei fi fericit!

-       -  Oauuu! Mulțumesc.

     Am putea continua povestea, dar cerneala nu mai vrea.

Eu... azi... 7 februarie

Pornesc cu entuziasm spre ultima ședință a atelierului de scriere creativă (din păcate). Copiii mă așteptau cu bucurie și interes. Am avut ca temă „Rima în poveste”... și le-a plăcut enorm.

Părinții au fost mulțumiți și încântați de premiul ORIGINAL ce a constat într-un caiet de scriere creativă... scris de mine... 

Îmi doresc să le fie de folos micuților, și să citească foarte mult, și să scrie și mai mult!

După amiază am mers la una din școlile unde am predat timp de doi ani și unde am avut mereu probleme cu secretarele. Nu au putut să îmi completeze anii în care am profesat în instituția lor deoarece nu era doamna secreatară, iar pe mine nu mă credeau pe cuvânt. AM FAȚĂ DE MARE INFRACTOARE! RECUNOSC!

Am ajuns la poștă... 

Am hoinărit puțin prin magazinul Unirea... deși era ora prânzului, era ceva animație...

M-am întâlnit cu directorul unei edituri... unde am mai colaborat și căruia îi trimisesem ceva texte de vreun an de zile și nu zisese nici că da, nici că ba... mai ales după ce a venit ministrul cu ideea de a nu mai distribui cărți prin școli. Dacă nu se merge pe recomandarea oamenilor calificați - învățători, profesori - atunci ce să facă părinții? În cine să mai creadă? Cum să evolueze țara asta când nu se mai citește, când nu mai promovăm valori, când nu mai mergem la muzee... la teatru??

Un text a fost folosit și publicat într-o carte intitulată „Jurnal de lectură”.

Am constatat cu bucurie că sunt o fabrică de idei pentru unii oameni. Acest lucru are părți bune și părți mai puțin bune... dar încerc să fiu optimistă... că va fi bine și că vom reuși să ieșim din lâncezeala aceasta bolnăvicioasă... 

O seară cu finalizarea unei povești personalizate!

Mâine... debutez în proiectul „Să-ți citesc o poveste”... voluntariat ce constă în lectura unei povești copiilor bolnavi internați la Spitalul Marie Currie, Budimex. Îl duc pe Tobias să îi înveselească... să îi facă puternici și încrezători!

CRUPIERUL - film Cinemax

Jack... este un scriitor care își dorește să dea lovitura cu o carte care să fie lecturată de oameni în metrou. Editorul îi cere să scrie despre fotabal, despre corupția din domeniu... o carte care să atragă. Însă... inspirația nu sosește așa cum s-ar fi așteptat.

Marion, femeia din viața lui îl susține și îl încurajează. 

Jack își vinde mașina, atât de dragă lui, fiind cadou de la tatăl său.

Cum avea nevoie de bani, de o slujbă, Jack este sunat de tatăl său, crupier și jucător la cazinoul din Africa de Sud (unde se născuse Jack) penru a-i oferi șansa de a se angaja crupier la un cazino din Marea Britanie, având experiență din Africa de Sud. 

Jack... acceptă.... descoperă faptul că ai săi colegi trișează pentru a-și construi o viață mai bună. 

Marion nu este de acord și îl părăsește o perioadă. Pentru Jack meseria este sursă de inspirație pentru un roman. Tatăl său trimite o femeie foarte frumoasă, versată care să îl atragă, să îl corupă. Acesta rămâne distant... nici măcar nu-i cedează trupește... (de neînchipuit pentru un bărbat). 

Marion îl reprimește în viața sa. Recunoaște că are talent și de fapt îi place romanul despre jucătorii de la cazino. 

Romanul are succes... apare sub pseudonim... este citit în metrou... 

Marion moare.... 

De cele mai multe ori... nu banii contează... (privesc și la Cătălin Botezatu... cât este de nefericit.. de neliniștit... ne neînțeles... de bolnav... cu toți banii pe care îi are... viața este viață..)... și vorba unei replici din film: „Viața nu este dreaptă. Mor cei buni... adesea”.

*

Voi scrie un roman... cu personaje care s-au perindat prin viața mea.... și m-au transformat în femeia de azi.... 

Chiar Mircea Eliade spunea că: „O carte este scrisă când ai ce povesti despre oamenii din jur, dar îți e teamă să le mărturisești direct!”

Despre cărți

“Cel mai bun lucru dintr-o carte nu consta in ceea ce contine, ci in gandurile pe care ti le sugereaza; la fel precum muzica nu rezida in tonalitatile ei, ci in ecourile care ajung in inima noastra.” John Greenleaf Whittier