Prieteni... surori si frati.
E minunat sa-i ai. Nici nu stii cat sunt de valorosi. Aflii, din intamplare, intr-o buna zi, ca exista oameni singuri. Oameni carora le e teama ca, daca li s-ar intampla sa ajunga inconstienti la spital, nu au pe nimeni sa anunte ca e bolnav. E trist sa vrei sa mergi cu bicicleta si sa nu ai companie. E inadmisabil sa vrei sa comunici cu cineva, despre orice si oricine si te uiti in jur si nu vezi pe nimeni. Te intrebi de ce? Unde este problema? Nu esti cumva o persoana dificila? Invata sa faci compromisuri. Invata sa comunici. Cauta persoanele cu pasiuni comune. Nu pierde contactul cu prietenii vechi, chiar daca iti faci zilnic cate un prieten nou.
Nu pierde legatura cu fratii si surorile. E minunat sa ai, o viata, sora sau fratele, alaturi. Eu, sufar de sindromul "Alba ca Zapada". Adica, cand sora mea lipseste de acasa, imi place sa dorm in patul ei, ca personajul mentionat mai sus, in patul piticilor. Desi incerc sa nu las urme, mereu, la intoarcerea acasa, striga: "Cine a dormit in patul meu?" Si ridic doua degete, cuminte si raspund: "Eu".
Aveti mare grija de oamenii din jur, de prieteni, pastrati legatura cu ei.
