Eu, o fata credula si zambitoare si firava, am sosit de pe Venus, in a doua zi a lui iulie, calduros si vesel. Am ochi de culoarea castanei coapte, pielea usor brozata, buze carnoase si voce radiofonica (tocmai mi-am amintit ca am promis ca voi radio).
De curand, mi se spune Claudenka. E nou, interesant si imi place.
Ce imi mai place” Va spun imediat, sa iau doar o gura de aer! Ador: veselia si comunicarea si prietenia si iertarea (sa o primesc si sa o daruiesc, caci nimeni nu e perfect) si mangaierea.
Iubesc dansul, sa scriu povesti si sa desenez (mai mult sa colorez, de fapt). Iubesc culoarea verde, si derivatele ei.
Sunt un copil… o mica printesa (ca micul print al lui Exupery). Iubesc si sunt iubita de copii. De abia astept sa ma joc… si sa rad in hohote si sa invat o multime de lucruri alaturi de copii.
Doresc sa stau in bratele omului drag si sa citim impreuna… sa facem planuri si sa depanam amintiri… sa radem si sa fim fericiti. Fericirea nu are definitie, nu are reteta, ea deriva din transformarea bucuriilor mici, care emana o energie enorma.
Imi scriu visele pe frunze, petale, dar si pe nori si penele pasarilor.
E atata dor de toti si toate, si doare atat de mult ca nu-mi este ostoit dorul…
Imi pun slogan in gand si in piept si astept sa fiu inteleasa si cautata cu dor si drag si prietenie si voie buna si zambet si divin… Sloganul meu: ”Iubeste-ma cand o merit cel mai putin; atunci am nevoie cel mai mult.” (proverb chinezesc)