Teatru

Emoţie... vis împlinit.

Am mers la teatru, invitată de Oana Pellea.

"Draga Claudia,
Vino la teatru pe 15 si spune la intrare ca ai doua locuri din partea mea.
oana pellea"

Nu-mi vine a crede că am trăit aşa ceva.

"Mă tot duc" adaptare liberă după Marc Dore şi W. Shakespeare cu Oana Pellea şi Mihai Gruia Sandu.

O piesă emoţionantă... despre viaţă... singurătate... singurătatea în doi... când unul îl sufocă pe celălalt... când nu se decide cine să plece primul din relaţie.

"Spectatorii vin la teatru pentru a visa alături de noi. Totul trebuie făcut delicat în viaţă, altfel nu are farmec." - citate din piesă (ce am reţinut şi eu).

Descriere: "Peste tot viaţa este la fel. Cum să spui că te simţi singur şi abandonat într-o lume prea grăbită şi dată peste cap?

O singură soluţie: totul să fie ambalat într-un hohot de râs ( şi aici spun despre gâdilat... când mi-e greu să râd, mă voi gâdila...delicat).

Ascunşi după două nasuri de clovn, pe o scenă pustie, doi actori cu sufletul în palmă, îşi pot permite să arate lumii că singura speranţă este în vis şi în iubire."

Visul de a face o casă cu piscină... de a pleca ACOLO, pe lună... un ospăţ copios.

Veşnica întrebare "Cine eşti tu?" ... un nimeni...

"Tu... eşti unică, minunată, superbă....

Nu, eu sunt doar aşa şi aşa....

Lumea e plină de nimeni... de cretini şi imbecili..."

Măcar să faci lucruri drăguţe... să trăieşti frumos.... să ai puterea să ierţi prietenii... să ai preteni sau sau dacă sunt prieteni ai unul în plus. (mi-a plăcut mult acest joc de litere).

Flori date Oanei Pellea la final... "Merci, merci mult, îmi spune"... Răspund :"Eu mulţumesc."

O femeie minunată... a jucat cu lacrimi în ochi.

A fost un vis, o emoţie intensă... dar a fost divin.

E-mail

Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.
Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.
De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?
Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.
În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează "vezi rândunelele se duc".
Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.
O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.
Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.
De ce au militarii acte de stare civilă?
Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu’ Mişu a fost numai fost.
Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.
Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.
Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.
E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.
Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.
Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.

Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.

Dragostea.. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.
Femeile nu înşeală, compară.
Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.
Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.
O plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.
Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.
Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.
Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui..
În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.
Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.
Amintirile unora se numesc remuşcări.
Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le scutură din când în când.
Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.
N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.
Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.
Una e să crezi şi alta e să fii credul.
Una e să ceri, alta să cerşeşti, şi cu totul altceva să revendici..
Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie.
Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.
Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde.
Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.
Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?
Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe .
Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.
În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.
Meridianele: bretelele globului pământesc, ca să nu-i cadă ecuatorul în vine.
Era atât de urât, încât atunci când se strâmba, părea mai puţin urât.
Când priveşti marea, gândul o ia în derivă.
Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc.
Poţi să fii într-o ureche şi totuşi foarte serios la treabă: dacă eşti ac.
Noaptea, viteza gândului circulă în "ani-întuneric".
Când porcul trece de trei sute de kilograme încetează de a fi porc. Devine "exponat".
Uneori te uiţi fără să vezi şi, alteori, vezi fără să te uiţi.
Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi?
Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.
Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.
Unui măgar, când îi spui asin, este ca şi cum în loc de "mă", i-ai spune "domnule". .

Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.