Nu credeam ca voi trai vreodata aceste roluri: de sotie si de mama. Insa, cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, iata ca mi s-a intamplat.
Am doi bebelusi adorabili! Fiecare zambet imi da puterea sa ma ridic din pat dimineata, oricat as fi de obosita. Cand le cer permisiunea sa mai dorm o ora si ei rad, ridicand manutele sa ii iau in brate, imi dau seama cat sunt de norocoasa si de binecuvantata. (da. am momente in care as vrea sa fac muuulte alte chestii; apoi, ma simt vinovata.ii sarut si le cer iertare).
uneori, sunt nevoita sa plec. soacra mea poate veni in timpul pranzului daca am nevoie. atat! Ana, are probleme cu tranzitul intestinal (desi la inceput avea scaun zilnic sau la doua zile fara nicio problema: Horia era cel cu probleme. am inceput sa ii dau Protectis si la el a avut efect. La Ana in schimb, nu) si plange destul de mult. Chiar daca ne pierdem rabdarea cu ea, sunteti parintii ei. Asa ca, imi este teama sa ii las cu altcineva. daca plang si nu are rabdare cu ei? daca ii zgaltaie? Asadar, incet incet, am ajuns sa stau foarte mult acasa. Sunt zile cand nici nu ies afara. II scoate Silviu pe rand, in brate, deoarece nu stim sa montam copertina la carucior. Oricum au inceput sa se ridice si nu cred ca vor mai sta in cosulete. Asadar, asteptam sa le punem direct scaunelele si astfel caruciorul devine mai usor de manevrat.
ce ma amuza foarte mult este ca, atunci cand le pun picaturi de vitamina D (renumitul Vigantol), Ana rade cu hohote. cred ca sunt foarte caraghioasa cum tin sticluta ridicata suuuus, asteptand sa pice picatura. :))
au inceput sa ma tin strans de gat. bineinteles a inceput si perioada trasului de par. stilul smuls. trebuie sa fiu atenta la ochi si la gura. se agata cu degetele de buzele mele si trag. Off... bineinteles ca le cresc unghiutele cu viteza gandului si se zgarie si ei.
da... cum ar spune unii, am si nemultumirile mele: as vrea sa merg la teatru; as vrea sa ies mai mult in weekenduri (dar Silviu este epuizat dupa o saptamana de munca la serviciu,plus acasa gatit,spalat bebelusi, plimbat, etc.). oboseala isi spune cuvantul. uneori ma mai supara cuvinte aruncate in ras din partea lui. ma fac ca nu aud si nu comentez, dar ma dor. stiu insa ca a doua zi dimineata isi cere iertare. nu ma pot supara pe el, chiar daca nu are dreptate... deoarece este un EROU: si-a asumat rolul de sot si de tata la numai cateva luni de cand ne-am cunoscut. Si inca unul cu program FULL TIME.
Timpul, rabdarea si Bunul Dumnezeu le va rezolva pe toate.
Sa aveti grija de voi si de dorintele voastre!
