scrisorile au fost si au ramas, o pasiune pentru mine. am fost fascinata de scrierea lor catre prietene in facultate, catre oameni dragi. ce timpuri! atunci nu era internet si scriam saptamanal scrisori unei prietene din Ialomita. dar ce scrisori... Eminescu si Creanga era mici copii pe langa noi. si acum pastrez cateva scrisori de top. ma amuz, mi-e dor, ma simt abandonata, dar... viata isi urmeaza cursul.
si acum trimit felicitari (de zile de nastere, pentru proaspat casatoriti etc.) si foarte, foarte rar cate o scrisoare la Calarasi, prietenei mele din facultate, Anouk (e alintul meu, formulat special pentru ea).
de cateva zile ma chinui ingrozitor - pana la tentatia de a renunta (tipic eu) - cu scrisori de intentie, de motivatie... bla bla-uri.
incerc sa gasesc motive sa renunt... nu am bani pentru a legaliza acte, de exemplu.
cine da un leu pentru ca diplomele mele sa fie legalizate?
daca azi nu gasesc bani, renunt la proiectul meu MARET.