Ziua povestilor

Am primit in dar de la Ajnanina (zana povestilor, care m-a vrajit atat de bine incat scriu continuu, mai frumos sau mai putin frumos, dar stiu ca scriu) cartea scriitoarei Elizabeth Gilbert - "Pelerinii". Cuprinde o serie de povesti, cu titluri interesante, finaluri neasteptate, povesti despre vietile unor oameni normali.

Povesti despre iubire, curiozitati, copii, casnicii, magie...

Am sa scriu un fragment din ultima poveste "Cea mai buna sotie".

"Pe cand rose avea saisprezece ani si era insarcinata in cinci luni, castiga un concurs de frumusete din South Texas, datorita modului elegant in care pasise de-a lungul unei platforme, imbracata in costumul ei de baie bleumarin. In urma cu numai o vara era o pustoaica slabanoaga si nestiutoare, dar sarcina tocmai ii daduse acest trup ca pe-un premiu neasteptat. Arata de parca viata gesta in coapsele, fundul si sanii ei, si nu in pantece. Ai fi zis ca purta povara maternitatii distribuita uniform si perfect pe intregul ei corp. Era campioana incontestabila a frumusetii".

In aceasta seara, ma voi duce sa spun povesti, sa experimentez povesti, la ceainaria Serendipity, de la orele 19.

O zi magica!

Regasire

uneori, mi-e drag sa ma intorc in copilarie. am o perioada preferata, cand eram buna, si talentata, frumoasa, invidiata (eram pusa de colege sa stau dreapta sa vada ele daca sunt cracanata sau nu - ce amintiri, ha ha ha) si admirata de profesori si de colegi. este perioada scolii generale.

acum, ma regasesc in unele eleve. de fapt sunt doua in care ma regasesc 100%. imi sunt tare dragi. incerc sa nu le favorizez in niciun fel, dar cred ca si ele simt ca sunt "altfel" privite de catre mine.

imi sunt dragi pentru ca se disting net de celelalte: prin tinuta, zambet, inteligenta, creativitate, bun simt, omenie, colegialitate.

mi-e drag ca in fiecare ora retraiesc putin copilaria prin ele.

ma straduiesc sa le incurajez sa faca in viata ceea ce le place cel mai mult. sa isi urmeze visul! (asta ca sa nu sufere ani buni cum am suferit eu pana am acceptat drumul pe care m-a dus viata).

*
joi, cand am primit fluturasul de salariu (cred ca si asta a fost unul din motivele crizei biliare), mi-am amintit cuvintele unui cantec de-al lui Banica Jr.:

"Rodico, hai sa te faca tata casiera la Tarom.
Nu vreau tata, mi-e-mi place artele".

Asa sunt eu... scoala multa, bani putini. Si un vanzator castiga mai mult decat mine. Dar, in fine... meseria imi place, simt ca sunt pe drumul meu cand sunt in clasa, inconjurata de elevi.