Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas. Ieri e Istorie, Mâine e Mister iar Azi e un Cadou… Bucură-te de el!
duminică, decembrie 30
2012 pentru mine
A fost anul evoluţiei... al creşterii spirituale şi inteletuale.
Am început "în forţă" în compania unor oameni necunoscuţi. Apoi, la întoarcerea acasă pe 5 ianuarie, am descoperit dragostea de acasă... ce minunat e să fii lângă ai tăi. Au urmat luni frumoase.... cărţi primite de la scriitori români cu autografe... piese de teatru... cursuri de dezvoltare personală şi perfecţionare. Martie... am cunoscut-o pe Claudi Suhov... pe nepoata ei Iuliana... şi am mai crescut puţin.
În aprilie... am primit o lecţie frumoasă de viaţă... am renunţat la medicamente.... de care devenisem dependentă. Am ales să suport durerea... şi să-i înţeleg rostul.
Mai, ziua mea la teatru - "Toţi fiii mei" cu Victor Rebengiuc... iar dimineaţa petrecută în compania copiilor, a surorii şi a prietenilor la "CĂSUŢA CU SURPRIZE". Apoi, pe 8 mai, examen de titularizare, proba parctică în faţa unor elevi necunoscuţi. Iunie, mi-a adus altă lecţie foarte importantă şi extrem de dureroasă. Lecţia perfecţiunii... :)
Iulie... câteva zile la mare şi câteva la Sibiu.
August... examen de titularizare şi luarea moţului finuţului meu scump, pufos şi isteţ. Plimbare la Cuca, Braşov, Mânăstirea Nămăieşti, Sinaia cota 2000m. Emoţii cu obţinerea catedrei... lacrimi... supărare pe Dumnezeu... în cele din urmă lucrurile s-au rezolvat mai bine decât speram eu. Am învăţat că, oricât m-aş zbate, lucrurile importante se întâmplă când trebuie şi cum trebuie să se întâmple.
Septembrie... şcoală...
Au urmat două cursuri minunate de perfecţionare, care mi-au făcut bine, m-au ajutat să mă cunosc, să mă redescopăr şi să-mi cunosc colegii.
Am finalizat un proiect la care am ţinut şi am muncit în salturi.
A fost un final de an, în care am renunţat la oameni pe care i-am considerat prieteni, dar mai mult decât atât oameni. Am crezut că suferinţa i-a schimbat... i-a făcut răbdători şi toleranţi. Am fost şocată să aflu că nu este aşa, că viaţa e aspră.
A fost un an al autodepăşirii. Am scris pentru copii. Am oferit poveşti diverselor site-uri cu mare drag. Am semna un contrcat cu o nouă editură. Sper să găsesc puterea de a scrie tot ce mi-am propus.
Mi-am regăsit vărul.
Am fost la nunta unei colege dragi din facultate.
Crăciunul a fost bogat. Am întâlnit un om amabil în ziua de Crăciun. Am mers la slujbe în ultimele zile.
Am citit destul de mult şi diversificat (inclusiv poveşti).
Am vizionat alături de omul drag... multe, multe filme... ÎŢI MULŢUMESC!
Am descoperit ce înseamnă dragostea necondiţionată... şi mă simt mult mai liberă...
2012 a fost un an benefic pentru mine ca om.
Omar cel orb - de Daniela Zeca
O carte impresionanta despre traditii... cultura... drepturile femeilor din Teheran... puterea barbatilor... prietenie... familie... soarta...
Citeam si citeam si nu intelegeam de ce se numeste "Omar cel orb". Finalul m-a tinut in suspans.... nu am putut sa adorm pana nu am finalizat-o.
Scrierea usoara. Metaforele aboslut minunate. Cuvintele si explicatiile de rigoare bine venite.
Este o carte ce merita lecturata. :)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)