Intr-un final am reusit sa facem vaccinul de doua luni.
Eu nu suport injectiile. Pe langa asta, imi este mila sa vad omuleti plangand.
Au plans, a trecut. Pe la 23.30, Horia s-a trezit urland efectiv. Frigea! Ochii ii sticleau si plangea de durere. Nu am mai stat sa ii pun termometrul. I-am pus imediat supozitor. S-a linistit!
Ana a reactionat super bine la vaccin.
Viata de mama este minunata, dar acum am ajuns sa o inteleg pe mama cand ne spunea ca prefera sa o doara pe ea decat sa ne vada pe noi suferind!
Weekend de poveste!
