joi, august 11

Poveste magică

Trăiesc magia.... ea chiar există.... nu îmi vine să cred. NU îmi pot şterge zâmbetul de pe chip.

....

Într-o zi de iarnă, un copil mi-a citit blogul. S-a îndrăgostit de mine. Copil cu suflet cald, sensibil, pur - dar şi arţăgos când ceva nu-i convine (mi se pare normal; doar este un Tăuraş ce se respectă). Pasionată de limba franceză, m-a determinat să fac un efort de memorie şi să-mi amintesc cuvinte franţuzeşti (doar am studiat 8 ani această limbă).

Mi-a promis că îmi va scrie o scrisoare. Eu pasionată de această formă de comunicare, am aşteptat cu sufletul la gură. Am primit scrisoarea. Dar... în franceză. A fost bine... doar că eram atât de nerăbdătoare să ajung mai repede la final. I-am trimis un mesaj în franceză.... care a curs simplu... de la sine... fără dicţionar. Chiar, îngerul meu, a fost corect?

Acest copil mi-a stârnit dorinţa de a ajunge la Paris. Oricum avem deja secretul nostru.... şi sper ca îngerii să ne ajute să-l împlinim. Involuntar am citit scrieri ale autorilor francezi... Flaubert şi Stendhal. Aseară am realizat că, încet - încet mă apropii de împlinirea visului. Aştept norocul să îm dea biletul de avion. Şi credeţi-mă, vreau doar dus. Am hotărât. Dacă eu, Claudine, voi atinge pământ francez, acolo voi trăi până la moarte.

Aşadar.... încep lecţiile de limba franceză.

Mulţumesc copil frumos. Am realizat că nu ai apărut întâmplător în viaţa mea. Je t'adore!