Spuneam acum ceva vreme, ca nu mai am incredere in oameni.
Azi, am citit in revista Psyhologies despre acest subiect si se pare ca tot eu as fii vinovata pentru aceasta neincredere. Ia uitati-va!
"Neincrederea, in anumite limite, si cu buna credinta, ne fereste de numeroase neplaceri. Dar fara incredere, nicio relatie - fie amicala, fie de dragoste sau profesionala - nu poate exista. Care este motivul pentru care unora dintre noi le e atat de greu sa aiba incredere in ceilalti?
Prea multa idealizare Atunci cand nu parintii ne transmit neincrederea, viata insasi se ocupa de asta: un coleg care ne tradeaza, un prieten care abuzeaza de generozitatea noastra, un partener care ne insala... „Cele mai neincrezatoare persoane sunt cele care au o viziune iluzorie despre viata, idealizand relatiile”, spune Christophe André.
Foarte exigenti cu ceilalti, ei interpreteaza drept tradare cel mai mic gest care nu e conform cu cele asteptate de la celalalt. In anumite cazuri, acest sentiment se dezvolta pana la paranoia: „Nimeni nu e demn de increderea mea, deci toata lumea imi vrea raul”. In altele, duce la cinism: „Acest barbat m-a parasit fara un cuvant, toti barbatii sunt niste lasi”.
Fie nu avem incredere in propria persoana, fie asteptam prea mult de la ceilalti. O relatie presupune intotdeauna asumarea unui risc. Trebuie acceptat faptul ca e nevoie sa punem la incercare, de-a lungul unei anumite perioade de timp, primele impresii pe care le avem despre relatie, pentru a vedea cat sunt de adevarate. Acest risc nu poate fi asumat decat de cel care are suficienta incredere in el insusi astfel incat, in caz de deceptie, sentimentele lui sa nu fie prea ranite. Lipsa de incredere in celalalt este aproape intotdeauna semnul lipsei de incredere in sine."
Deci trebuie sa iau masuri. Asta e...bine ca am inteles inca o data:"Mortu' e de vina." :)
