poezie in dar... si teama din mine

de cateva zile mi-am facut curaj sa sortez, etichetez scrierile mele, sa le pun in plicuri, sa adaug varianta electronica (CD) si CV-ul, sa caut un motto , sa le trimit la editura.

ca inaintea oricarui examen, noaptea nu m-am putut odihni. nu-i nimic, n-am pierdut timpul si am citit.

dimineata, obosita, dar cu vointa, inghetata, am purces la drum. am mers cu gandurile mele, privind oamenii, pe jos. cale lunga, sa-mi ajunga. imi inghetase capul, asa ca am abandonat fudulia si mi-am pus gluga. asa da! este altceva.

gasesc editura. cladire impozanta. intru. cam pustiu. mi se face dintr-o data teama. parasesc incinta ca si cum cineva mi-ar fi aratat fierul incins. si, parca parca nu as pleca. ma invart in jurul siglei editurii. o citesc de nu stiu cate ori. dau ocol curtii interioare. mai incerc o data. picioarele parca-mi sunt din plastilina si nu mai imi suporta greutatea corpului. nu, nu pot sta. nu e de mine.

fac stanga (sau dreapta, nu mai stiu!) imprejur si parasesc cladirea.

nu am regrete. sunt anesteziata. nu simt nimic: nici pareri de rau, nici ca trebuie sa raman. poate asa este mai bine.

acasa, am primit prin posta o carte de poezii "Abel si Eu" a domnului Dan Cristian Iordache, editata la Editura Brumar in cadrul proiectului "Cititor de proza" -unde m-am inscris; (multumesc Karina!). zambesc. e minunat cand oamenii imi fac astfel de surprize. am si autograf si o mica dedicatie. da, am inteles. e cazul sa continuu sa scriu (chiar daca in joaca). e cazul sa incerc sa primesc sfaturi, corecturi, sustinere.

am inteles: SUNT PE DRUMUL CEL BUN! invat sa pasesc cu grija, cu tact, cu diplomatie, cu elan si mult curaj!

Domnului/Doamnei Anonim

Cam de cand lucrurile au inceput sa se dezechilibreze in viata mea, primesc niste comentarii de prost gust, ale unui om (dna/domn habar nu am) foarte frustrat, complexat si pizmuitor.

Atata timp cat nu are curaj sa spuna cine este, pentru mine nu are valoare.

Cu toate acestea, multumesc pentru faptul ca ma citeste, deci - desi el/ea spune ca sunt penibila, bla bla bla - atata timp cat este interesat de ce scriu este de bine.

Nu te mai obosi sa-mi scrii. Incearca sa folosesti energia si timpul pentru a DEVENI CEEA CE EU NU SUNT SI AI VREA SA FIU. Multumesc mult pentru grija ce mi-o porti, dar, sincer, nu este cazul. Fii tu mai bun/buna decat mine. Nu ma supar. Chiar apreciez oamenii frumosi si inteligenti (daca ma cunosti, stii cat valoreaza inteligenta pentru mine).

Cat despre prietenii care ma sustin, stai linistit / linistita ca sunt sinceri. Mi-au spus si partile rele. Nu-mi fac complimente gratuite, iar eu imi stiu foarte bine calitatile si defectele. "Vezi paiul din ochiul tau si apoi barna din ochii altora".

La multi ani frumosi asemeni sufletului tau! (sunt sigura ca ai o parte stralucitoare acolo care trebuie slefuita).

P.S. : Nu iti port ranchiuna. Drum bun si luminos sa ai, ORICINE AI FI!