Homo sapiens sapiens - 46 cromozomi. Teoretic suntem la fel. Informatia din cromozomii ce ne individualizeaza in barbat (XY) sau femeie (XX) ne diferentiaza de ceilalti. Bine, apar si alti factori ce influenteaza individul: zona geografica, rasa, ereditatea.
Oamenii... fiinte fel de fel. Comportamente diferite, fizionomii diverse - si cu toate astea, fiecare avem o sosie undeva in lume - caractere individuale.
Uneori, ma intreb retoric, de ce suntem asa de rai. Nu intotdeauna este vorba de competitie intre noi, ca sa fim indreptatiti sa ne uram, sa ne jignim, sa fim dusmani, sa dorim sa moara si capra vecinului.
Privesc in jur si observ atatia oameni tristi, taciturini, covarsiti de probleme, de nevoi. Cu toate astea, gasesc puterea de a fi amabili, de a oferi un zambet. Nu toti, si nu intotdeauna.
Oamenii ostentativi prin tinuta si atitudine ma dezgusta, ma intristeaza si ma amuza in acelasi timp. Par circari. Te fac sa te amuzi de caraghioslacul lor. Se dau mari cu ce au, dar de fapt sunt niste prosti, fara valori, peste care a dat norocul.
Ce ma enerveaza cel mai mult, este genul de oameni prefacuti. Vai cat te iubesc ei, ce parere buna au despre tine, ce minunat esti ca om, etc., etc... dupa ce si-au atins telul, sau daca spui ca nu esti in masura sa-i ajuti, te ataca, te injunghie cu propriile tale cuvinte -destainuite intr-un moment in care credeai ca e un om de cuvant -.
Am intalnit oameni frustrati, care nu-si pot accepta defectele, slabiciunile. Toate astea duc la o rautate, o invidie si o ura la un moment dat, de nestavilit. In general femeile au astfel de comportament. La barbati, chiar daca exista frustrari, parca nu sunt evidentiate asa clar.
Greutatile vietii, problemele legate de aspectul fizic, pot influenta viata in doua moduri: poztiv, cand oamenii devin mai indulgenti cu ei si cu cei din jur, sau negativ, cand oamenii privesc totul cu rautate si egoism. Am intalnit oameni care se cred inceputul si sfarsitul. Cel putin din punct de vedere intelectual. Sa fim seriosi! Intotdeuana exista altul mai bun si loc de mai bine. Era vorba aceea: omul cat traieste invata. De ce nu pot fi deschisi la a invata de la cei din jur, chiar de la oameni mai tineri? Nu-i o rusine. Viata are atat de multe de spus. Experienta unora dintre noi este mai bogata, sau mai saraca in functie de sansa, de hazard.
Am lasat la final oamenii buni, speciali, luminati si luminosi. Sunt atat de rari, dar exista. E o adevarata placere sa ii intalnesti. Esti un om norocos daca viata iti scoate in cale astfel de oameni, daca ai harul de a-i depista in lumea asta anosta. Sunt acei oameni care iti zambesc sincer - un astfel de zambet ajunge acolo unde trebuie, trece de filtre - care iti spune o vorba buna atunci cand esti daramat, care iti ofera o bomboana cand iti scade glicemia, care iti dau umarul sa te ascunzi pentru a-ti sterge lacrimile.
Sper sa va regasiti in ultima categorie de oameni. Daca nu, luati atitudine si schimbati-va. Se poate. Gandeste-te: daca mori maine. nu ai regreta ca ai fost rau, dusmanos, ai facut oameni sa sufere?
Zambete si bucurii, oameni buni si oameni fel de fel.
