Inima ma va parasi... curand

Dureri accentuate de inima ma retin acasa. Mi-e teama sa plec. Mi-e teama sa nu clachez mai devreme decat mi-am promis.

Am obosit... de tot si de toate, bune sau rele... am  obosit sa astept asteptari si realizari si veselia ce o merit.. 

Mi-am pierdut echilibrul... dureri de cap ma clatina. 

Inchid ochii... si imi opresc lacrimile pricinuite de durere, nedreptate, incrancenare, munca asidua....

Miercurea fara cuvinte

Nicicand nu am fost asa serioasa... oboseala se citeste pe chipul meu. Dar va trece. Toate trec.  Pietrele raman. Eu sunt o piatra. Nu, nu oricare.... ci una pretioasa... un diamant care trebuie slefuit inca putin pana sa ajun la muzeul de geologie. :))

Rup trecutul

In  linistea serii, ma adun sa contemplu singuratatea din jurul meu. In ultima vreme am auzit de prieteni bolnavi, cu probleme. M-am simtit neputincioasa. Nici eu nu ma simt tocmai bine. Ma clatin tot mai puternic. Inima imi joaca feste. Toate atacurile verbale, toate rautatile, toate problemele carora le-am tinut piept, mi-au macinat inima-mi micuta, firava, atat de  voioasa candva. Incerc sa ma adun... sa ma ridic copacel - copacel. Ma sprijin de o mica speranta ce-mi atarna in mintea obosita. VREAU  SA REUSESC SA DUC LA FINAL TOT CE AM INCEPUT. MACAR ATAT, TE ROG DOAMNE. 

Tocmai ce am aflat ca mi s-a spart contul de mail. Daca primiti de pe adresa mea mailuri in engleza, cu titluri ciudate, nu le deschideti. Eu sper sa fie doar un vis urat.

Dupa o convorbire cu  omul ce-mi suporta toanele, si ma incurajeaza (cu toate ca as renunta cu ochii inchisi la  proiectul maret pe care el il percepe ca fiind bun... dar pentru increderea ce mi-a oferit-o voluntar, cu  o deschidere unanima, merita sa  i-l dedic si apoi sa sarbatorim impreuna victoria), mi-am amintit cuvintele lui de acum  cateva zile, poate saptamani. Uitasem sa ma debaresez de un trecut recent. Are dreptate. MARE DREPTATE ARE! Periodic e bine sa iau periuta si sa imi curat relatiile. Era si un citat - am uitat daca era Paler, Marquez, Borges -, "nimeni nu merita lacrimile tale."

Plimbandu-ma pe site-urile internetului, am descoperit aceasta fotografie. O fi semn oare? Coincidenta? Da sau nu. "GATA", mi-am spus ferm. Rup trecutul. Si L-AM RUPT. Cu bune si cu rele, ce a fost sa piara. Pastrez numai lectiile, pe care sper sa le fi invatat. 

Pana voi imparti frumosul din mine cu omul drag, ce exista  si ma asteapta si il voi simti cu toate simturile, aleg sa traiesc divin, minunat, magic fiecare zi, fiecare clipa intens. 

Nu stiu daca mai rezist... mi-e dor de o imbratisare... mi-e dor de mine... mi-e dor de dragostea descrisa de el odata, intr-o convorbire telefonica... desi nu era dragostea noastra, ci o dragoste a lui, si doar a lui. 

Bat campii dorului de dor... :) Oare voi trai vreodata fericirea ce mi-o descriu in detalii atat de fine, perfecte? Ma simt sfasiata... de rautatea unor oameni ce mi-au taiat din aripi, si am astept vreun an ca sa-mi creasca altele. Vreau sa fie un ZBOR sigur, fara turbulente. :)

Corpul imi tremura... lacrimile curg de nebunia acestor randuri amestecate cu sentimente, doruri, voci,  iubiri... zambete, viata si teama.

Surpriza

Printre rugi si dorinte si simtiri si trairi si doruri si mesaje, imi gasesc timp sa fac  curat. Lunea ca nelumea, dar asta sunt eu. Mereu altfel, mereu atipica. Ascult radio Itsy Bitsy. Intamplator radioul nu a acceptat decat aceasta frecventa? Cu siguranta, NU. Este un radio pentru copii si parinti. Invat, invat si iar invat. Orice. Mai nou, cum se creste un copil.

Se rescrie Scufita Rosie in versiunea copiilor. Ma amuz teribil. Rad de una singura in casa pustie. Rufele se impaturesc mai usor, cantecele pentru copii sunt ritmate si ma ajuta sa ies din tristete. Manualele se oranduiesc singure la locul lor.

Cred ca e minunat - si greu, constientizez -, sa fii parinte. Cum sa fii suparat sau sa nu-ti treaca oboseala cand auzi cate o perla de a pustului tau? Eu una sunt fascinata. :)

"Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea." (Marcu, 11:24) Amin. 

Minunile curg. Povestile mi se scriu pas cu pas. 

Mi-e drag sa pregatesc omului drag cate o surpriza - minuscula, simpla, banala -, in fiecare zi. Reusesc? Nu stiu. Cunosc  doar dorinta-mi arzatoare de a putea transmite un gand, o imbratisare, un vers, o poveste...

Astept cu nerabdare sa imi implinesc visele.. :) sa scap de corvoada ce-mi atarna de suflet si sa zbor spre iubire, libertatea de a fi noi doi o poveste cu inceput si fara sfarsit.... :)

Cand telefonul nu suna... urechile isi pierd auzul.

Cand glasul tau este vesel... inima imi tresalta de bucuria ca esti bine.

Sa-ti fie zilele calde si munca sa dea roade.

Sa-ti fie noptile linistite, caci imbratisarile mele sunt cu tine aievea.

Drum bun, spor, inspiratie, zambete, impliniri.

Recunoaste-ma, atinge-ma, zambeste-mi

ATELIER DE SCRIERE - 15 OCTOMBRIE 2011, CU SCRIITOAREA MONICA RAMIREZ, LA CARTURESTI.

Daca timpul mi-ar permite si viata mi-ar surade la maxim, m-as duce in fiecare sambata sa  scriu. Fiind "fortata" de situatie, as scrie povesti cu pirati, femei frumoase, destepte, care stiu sa intoarca  oricand situatia in favoarea lor. As asculta la infinit povestile celor ce ar fi parteneri de scriere (nicicand nu am crezut ca pot descoperi cat talent lancezeste in oameni).

"Sa nu vezi raul, sa nu auzi raul, sa nu vorbesti de rau." (proverb japonez).

"Greutatea este motiv de bucurie. Nu este destul doar sa eviti sa fii descurajat in fata greutatilor. Cand dezastrul se abate asupra unui samurai, el trebuie sa fie bucuros si sa fructifice sansa de a merge mai departe cu energie si curaj.

Barca se rdica odata cu valurile."

Iarta-ma, om bun

Durerea ce striga in sufletul  meu, o eliberez cand discut cu tine, cel care vei sa ma cunosti, sa ma vezi, sa ma mangai , sa te bucuri de frumosul pe care il detin.

Iarta-ma ca ma razbun pe tine, vorbindu-ti clar si raspicat. Iarta-ma ca nu mai am increderea de acum cativa ani. Oamenii care s-au perindat prin viata mea, au luat la plecare cate o bucatica din ea. Poate esti cel care ma poate face fericita. :) Stiu ca intr-o zi ne vom intalni. Simt ca va fi bine, candva, pentru noi. Impreuna sau separat, habar nu am, dar stiu ca ne vom gasi linistea, echilibrul, implinirea de A FI NOI, frumosi, veseli, senini.

Mai e un pas. Bine, un pas mare, de urias pana ma voi elibera de haosul din viata mea. ITI MULTUMESC, ca ai incredere in mine.  ITI MULTUMESC, ca ma incurajezi. ITI MULTUMESC, ca imi reamintesti sa-mi stabilesc prioritatile. :) Esti un inger.  Simt asta. Esti ingerul  reusitei mele. De-abia astept sa invatam impreuna... orice... despre iubire, psihologie, arta, anatomie  -  ha, ha, ha -, muzica, dans, zambet, povesti. 

Te imbratisez cu tot dragul care poate exista pe lumea aceasta. Iti doresc o saptamana minunata, bucurii, zambete, liniste sufleteasca, incredere - in tine, in mine, in noi -, sa ai dorinta de a ne construi o lume frumoasa (zau ca se poate! si tu stii asta!).

Je t'aimais, je t'aime, je t'aimerai

Dragostea invinge intotdeauna. "Cine iubeste si lasa, Dumnezeu sa-i dea pedeapsa"... :) Vorbe din popor? Adevar? Si eu am lasat, dar am dat o explicatie.... buna sau rea, adevarata sau mai putin adevarata (ca sa nu jignesc), dar am spus ceva.

Nu mai inteleg de mult acest proces numit dragoste, care oricum s-a deformat grav, a iesit din tipare, din normalitatea pe care o avea candva. 

Mai am cateva grame de speranta ca va fi bine. Ma mai lupt cu morile de vant o perioada. Candva voi reusi sa aduc soarele si pe strada mea. Nu-l voi retine, dar ma voi incarca cu lumina, caldura si voi reflecta raze si spre cei mai putin norocosi.

Oricum, este urat cand oamenii dispar dintr-o relatie - de amicitie, de prietenie, de iubire - fara niciun cuvant. E dureros si inuman. Eu care explic elevilor ca suntem animale superioare, ca ne distingem prin faptul ca  putem gandi si comunica. Ha ha ha, barbatii exact asta nu fac. :) Off.... viata viata... :)

Platim pentru tot ce facem... mai devreme, mai tarziu, cand ne asteptam sau cand nu ne asteptam deloc.

Iertare tuturor... toti sa fiti iertati... intr-o zi poate veti cere iertare.. din bun simt... pentru ca asa simtiti... pentru ca sufletul vostru vrea sa fie linistit si impacat... sau un alt motiv. :)