cercul copilariei si al dragostei

iti amintesti iubite cercurile acelea colorate din copilaria noastra saracacioasa?
l-am gasit pe al nostru in podul casei vechi. ce fericiti eram iubire!
cat ne-am straduit pana am invatat sa folosim cercul. mereu imi spuneai sa iti privesc ochii, altfel cercul va cadea de pe coapsele noastre ce se unduiau in acelasi sens. Doamne! Ochii tai atat de negri ma fascinau... era ca si cum coboram in minele cu aur ale pamantului. cand ti-am atins sufletul, si am vazut franjurile sale, am crezut ca nu vei mai exista mult in preajma mea. apoi, am observat un fascicol de lumina, si am inteles ca vei fi al meu.
viata ne-a separat. nicicand nu am crezut ca ne vom mai revedea ca adulti... nicicand nu am crezut ca viata ne va fi asa colorata si vie si deschisa catre noi orizonturi! nicicand nu am visat sa intalnesc un om alaturi de care sa evoluez!

te invit la un nou joc cu cercul colorat... da, colorat precum dragostea noastra verde in miez de toamna aramie, magica si friguroasa, cu paturi de frunze si capite de fan.
hai iubire, prinde-ma si strange-ma in bratele tale, si incalzeste-ma cu sarutari patimase si lasa veselia sa ne zburde in plete!

pasii nostri

nu fac un pas fara sa ma gandesc cati pasi faci tu acum.
pasim impreuna sau macar in acelasi sens?
un gand trimite-mi sa calatoreasca alaturea-mi,
sa te simt, sa te stiu , sa te am cu mine.

iubesc mirosul tau de proaspat, curat, bun, vesel...
ca o speranta ce se contureaza incet si sigur...
ca o muzica ce se aude mai puternic....
ca un dans ce capata ritm...

te ador cand vad ca evoluez zi de zi.

ALEG SA FIU EU!

e frumos si indicat sa avem modele, pe care sa le urmam. Dar mereu m-am intrebat: pana unde sa le am ca exemplu? Nu vreau sa devin o copie la indigo a vreunei vedete autohtone. Sunt o persoana originala, care tine la unicitatea ei. Dupa lupte si ganduri fel de fel, am decis: ALEG SA FIU EU!

Cine sunt eu va veti intreba acum. Ma descriu. Sunt o persoana sociabila, vesela, optimista, cu multe vise, care doreste sa evolueze in fiecare zi, putin cate putin. Cum reusesc? Citesc o ora pe zi, obligatoriu! Ascult o melodie noua – noua pentru mine. Invat un proverb, un vers, un citat. Imi place sa zambesc… ador zambetul pe chipul meu… ma face mai tanara, mai frumoasa, mai puternica. Un zambet imi da aripi sa zbor pana sus la nori, unde imi las visul in cutia cu vise. Un inger le citeste si le implineste pe rand.

E asa bine sa fiu eu cu mine si gandurile si dorintele mele, si nu eu in hainele altcuiva.

despre frumos

frigul s-a infipt ca niste ace in maduva oaselor. ploaia imi ticaie in suflet, in fiecare celula a miocardului. fibrele musculare s-au contractat la maxim, inca oasele mi se par atat de scurte.
ma asez sub pilota si citesc. ce? gandurile mele aseternute pe hartia unui jurnal micut de acum doi incepand. zambesc, trist sau vesel, ma amuz, o lacrima apare in coltul unui ochi, nasul cere sa fie sters de atata iubire neimplinita.
zambesc vazand cat am evoluat.... cati oameni - doi -trei, de fapt - mi-au urmat exemplul de a zambi si a se bucura de ceva frumos.

ieri, plimbandu-ma cu vantul in fata, in spate, in jurul meu, am descoperit o galerie de arta Galateca, vis-a-vis de Muzeul de Arta. ma uitam ca aurolacii prin geam. mi-am promis sa o vizitez cu omul drag... pasionat de arta si frumos, cat mai curand.

caut frumosul si vreau sa evoluez...
e minunat cand stii ca ai acolo in background un suport, la fel de interesat ca si tine!
pentru blogul "The Book Club" chiar am de citit "Despre omul frumos" de Dan Puric. Eu am lecturat-o, dar o reiau cu mare drag...

suparata pe oameni neseriosi...

dimineata cu ploaie rece si frig de iti ingheata si speranta in gandul ce duce spre vis. ceasul suna din 10 in 10 minute. as vrea sa renunt, sa nu merg azi la miting. cu greu, ma urnesc.

altii vin de la sute de km distanta, iar eu, la o aruncatura de băţ fac figuri.

ajunsa in cancelarie sunt sunata de o prietena, profesoara la un liceu. ma intreaba daca am trimis mesaje la Realitatea Tv.
-nu, sigur ca nu... stii ca nu sunt genul sa ma bag "in fata".
- iti apare numele mare pe ecran, iar cuvintele seamana cu cele folosite de tine.
ideea ma amuza putin, dar realizez ca cineva cunoscut, a preluat din scrierile mele de pe blog - clar cineva care-mi stie numele complet - si le-a trimis.

sunt suparata... nu e corect... nu e frumos...

oricum, cine a facut asta, stiu sigur ca va fi pedepsit. (da, ca voi ajunge candva ministrul educatiei, asta e altceva - ha ha ha).

dupa miting... voiam sa ma incalzesc (picoarele imi erau sloi, mainile bogna, articulatiile se miscau intr-un ritm ametitor). am pornit la un shopping imaginar. (priveste si nu atinge, asa se traduce acest tip de shopping). mi-am zis ca, din banii de dirigentie, imi voi lua o frumoasa rochita. hai, imi calc pe mandrie si ii fac un masaj de revigoare si trezire la realitate domnului Funeriu, si imi cupar si acea pereche de cizme, care dintr-un salariu decent, oricine si-ar permite-o. hai, imi calc si pe demnitatea din stanga, si o ajut pe dna Udrea sa dea cu mopul si imi cumpar si paltonul elegant si tineresc.

ma intreb ca netoata, daca nu port acum, cand sunt tanara si slaba, cand sa port? (ahh... ce-as plange... dar stiu ca lucrurile se vor schimba in excelent si pentru mine).

ce viata! frumoasa, dar nedreapta. noroc ca stiu sa ma bucur de ea... ca imi gasesc surse de imbogatire sufleteasca.... o galerie de arta, o librarie, acum festival de film cu intrare libera, maine seara o lansare de carte... si ies, ma bucur de ceva care-mi ajuta sinapsele si imi mangaie sufletul....

ziua educatiei

drum lung de parcurs azi. in metrou citesc. un domn se apleaca sa citeasca titlul de pe coperta. zambesc si inchid cartea, sa citeasca omul linistit. nu intelege! se uita ciudat. imi continui lectura. era vorba despre Gogol... nuvele.

la scoala, paznicul ma ia in primire de la usa:
- azi nu, va rog! e luni!
- dar doamna, X a batut-o pe Y cu picioarele.
- bine, si tu de ce esti platit? uita-te la tine, uita-te la mine. ia atitudine.

merg in cancelarie, semenz condica, mananc ceva si iar vine paznicul.
-doamna veniti putin.
-vin, daca e nevoie.
doi se scuipasera.
fac morala elevilor, la care paznicul imi spune:
-stiti cum s-au scuipat.. imi venea sa vomit!
- stiu... si eu sunt sensibila! dar au tehnica, le e scris in gena aceasta actiune, nu ii pot dezvata!

primesc un bilet de la o mamica - asa parinti, asa copii - :
"Sunt mama lui X. Va rog sa il invoiti pentru doua zile: miercuri, joi si vineri". :))
{am sa scanez, sa aduc dovezi}

off... Doamne... de ce? cu ce, unde si cand am gresit? ce ai facut cu invatamantul romanesc? Salveaza-l, readu-l la lumina, pe drum cel bun!

maine merg la miting... pentru ce? nici eu nu stiu... poate ca cineva sa inteleaga ca nu se poate trai din 680 lei/ luna. ma angajez vanzatoare la covrigi... zau asa... :)

femeia care-si implineste vise

o dimineata rece, ursuza, umeda si posaca de octombrie. ea isi face planuri, aseaza vise in sertarul de sus, dorinte in sertarul de jos, speranta in toate buzunarele, zambete si bucurii in geanta, in portofel si manecile camasii. blindata cu aceste arme, porneste spre lacul din apropierea casei albe, spatioase, cu pereti de sticla - asa cum a visat- o - construita de curand. am uitat sa spun ca acoperisul e din tigla rosie. e frumos. e ceva intr-adevar de vis sau de poveste!

Ambitia si munca fac echipa buna impreuna. Ea stie ca fiecare vis pe care il are e nevoie sa il scrie, apoi il deseneaza, ii da viata, apoi munceste pentru el. Pas cu pas, etapa cu etapa. A inteles ca visele prind contur cand crezi cu ardoare in ele, cand le iubesti, si le ai tot timpul cu tine… in mintea ta, in sufletul tau. Uneori, oamenii din jur o considera vrajitoare. Insa, ca sa nu mai produca invidie, rautate, panica… se ascunde de cei din jur. Isi prelucreaza visele din lut cu multa migala si enorm de multa dragoste. Viata i-a spus ca in tot ce face sa puna cateva miligrame de iubire si un zambet.

Adesea, tanara visatoare - dar cu limita – este otravita de pizma ce i-o poarta cei din jur. Da, se scutura, se roaga sa fie ocrotita… dar sufletul ei este distrus, se topeste putin cate putin.

Rezemata de scheletul metalic al pontonului, privind in larg, la luciul apei si la orizontul unde apa se imbina cu cerul senin, stie ca va deveni CINEVA insemnat pentru cei din jur. Totul este realizat cu scopul de a fi folositor oamenilor.

Rautatea, invidia, furia cunoscutilor se transforma in fulgere si trasnete si nori rebeli si negri….

Toate trec… si soarele va rasari din nou, si primavara va sosi, si iarba va incolti si pantecele tanarei va rodi prunci frumosi, destepti si veseli. Ea ii va creste in spirit crestin, cum ea a descoperit destul de tarziu.

Priveste in departare… isi sterge o lacrima, indeasa in buzunarele jachetei bleumarin pumnii stransi pana simte unghiile sfasiindu-i pielea palmelor care sangereaza, isi inalta fruntea spre cer, o raza de soare ii face timid cu ochiul. Ea zambeste si paseste smerit, cuminte spre casa luminoasa, alba, noua, construita cu multa dragoste, truda si placer alaturi de sufletul ce-i va fi pereche, la bine si la greu, pana ce moartea-I va desparti.

Toate se petrec cand te astepti mai putin… toate se obtin cu efort si sacrificii marete…

Adesea finalul are un gust bun… cel al reusitei!