La scoala...

Copiii ma intreaba ce am facut in  vacanta. Le spun de Brasov si de atelierul de scriere creativa. O fetita isi doreste si ea. 

O eleva ma opreste pe holurile liceului si ma intreaba:

- Buna ziua! Sunteti dna profesoara Groza?

- Da.

- Stiti... mi-ati fost profesoara acum 3 ani la scoala 114. La calsa 5F. Stateam in banca cu Silviu.

- Ma bucur, dar sincer nu imi mai amintesc. 

Port o scurta discutie cu ea, ii urez succes si plec la cancelarie.

Dupa  ore, ajung la scoala 114 sa imi ridic o adeverinta. Urc si in cancelarie sa imi salut colegii. Ma felicita pentru toate poiectele si cartile pe care le fac cu si pentru copii. Imi spun ca am slabit si mai rau. (Totul se plateste in viata!) O colega draga mie, tot Tauroaica, imi spune ca s-a apucat de o alta facultate la 40 si ceva de ani... asadar se poate! 

Pornesc cu avant spre o alta scoala... sa duc adeverinta...

Ma gandesc la mine... la ce ar trebui sa fac cu viata mea... e tare greu sa aflu... mi-as dori sa imi spuna Dumnezeu intr-o scrisoare pasii pe care trebuie sa ii urmez.

Proiect interdisciplinar biologie - limba si literatura romana

 "Colt Alb", "Apollodor"... personaje din literatura romana si universala versus zoologie... Elevii au facut colaje cu citatele preferate dintr-o carte preferata, care are ca personaje animalele... 

Scoala Europeana

 Eu... in coltul din stanga....

 Elevii colegiului.... prezentandu-si munca si proiectele numeroase!

Sigla de Scoala Europeana.:)
Munca si perseverenta!

La şcoală

Am început şcoala.

Cancelarie... îmbrăţişări.... bucurii... urarea de a ave aun an bun,cu rezultate deosebite şi proiecte măreţe. 

Urez din suflet tuturor colegilor mei.... am predat la multe şcoli deşi am doar 7 ani vechime în învăţământ... sănătate şi multe bucurii alături de elevi. Să ne fie bine... să facem educaţie aşa cum trebuie... elevii să fie dornici de a învăţa. 

Un an şcolar MINUNAT!

Cuvinte dragi

 Oameni ca aceştia mă determină să nu renunţ la a scrie pe acest blog. Nu mă deranjează nici critica, dar nu în exces. Am modele de oameni... oameni puternici, oameni care ştiu ce vor. Cum ar fi ca eu, un neica nimeni, să mă apuc să-i critic vehement. Nici dac-aşfi la acelaşi nivel cu ei, nu aş îndrăzni.

"Buna Claudia,
Urmaresc cu mare bucurie blogul tau. Nu am mereu timp sa las comentarii, dar sunt alaturi de tine.Esti o luptatoare. Astazi sunt rari oamenii cu principii, cu demnitate, atat de sensibili si in acelasi timp atat de puternici. 

 Nu stiu cum am descoperit blogul dumneavoastra, important este faptul ca v-am gasit cand aveam nevoie. Admir energia si talentul dumneavoastra,dar in mod special optimismul, starea de bine, iubirea pe care le transmiteti. Nu stiu de unde aveti puterea sa faceti atat de multe ...dar cred ca reusiti tocmai pentru ca faceti totul cu pasiune, cu generozitate, fara sa cereti nimic in schimb. 

Nu renuntati...nu stiu ce sa spun pentru ca azi nu mai stii care sunt valorile."

"Buna ziua doamna..Sunt Raluka..de la 7 C..poate nu ma tine`ti minte...dar vroiam sa va intreb daca la anul o sa fiti din nou profesoara noastra...ca as fi tare bucuroasa.." 

E minunat să formezi oameni.... cu toate că este greu, ei având personalităţi diferite, bagaj educaţional diferit... dar nimic nu este imposibil, mai ales când pui un strop de dragoste.

Sper din tot sufletul să mă întorc la aceşti copii, pe care i-am educat timpde doi ani. 

Doamne ajută!

olimpiada

sambata dimineata. telefonul suna in disperare. mi-amintesc ca trebuie sa merg la supravegheat la olimpiada. ma trezesc, dupa doar cateva ore de somn. inainte de un examen, de inceperea serviciului dupa concediu, cand stau stresata sa nu intarzii... nu ma pot odihni. macar citesc, asa ca nu imi pare rau! voi recupera la pranz.

imi calc de doua ori fusta... caci sunt atat de adormita ca nu vad. ma imbrac. ma razgandesc, ma schimb. vantul sufla puternic. fac piruete si ma bucur ca am mancat o banana, altfel probabil cadeam. elicele salcamilor (sau ale cui or fi) plutesc in aer si aterizeaza pe sol. frumos spectacol.

ajung la liceu. spun buna dimineata morocanoasa. se fac alegerile, si cad in clasa cu o invatatoare draguta si tanara. imi spune zambind:
- te ochisem de cand ai intrat in clasa.
zambesc.
impart coli, ma semnez pe foile de examen ale elevilor, ei privind curiosi sa-mi afle numele. copii frumosi, bineinteles isteti. ca de fiecare data - de cand merg la supravegheat sunt obisnuita - ma urmaresc atent, imi cer lamuriri, imi "cersesc" un zambet. li-l ofer cu mare drag si le urez succes!
ma fascineaza inteligenta si cei care se remarca prin inteligenta.
un baiat de clasa a XI- a se remarca prin ce scrie. il intreb daca vrea sa urmez teologia. imi raspunde detaliat:
- nu, as dori ceva legat de literatura! desi sunt la profil mate-info!
ma simt datoare sa-l incurajez:
- urmeaza-ti visul! fa ceea ce iti place, ce simti ca te reprezinta.
asta... asa, caci e "de-al meu"... literat... ca acesta fusese candva si visul meu... :)

nu uitati nicicand: traiti-va visele!

P.S.: mi-am cumparat agenda magica... cea in care toate visele notate se adeveresc.

oameni mici si oameni mari

uneori asa ma gadila degetele si asa-mi vine sa sterg acest blog. insa, mi-e drag! e ca un copil crescut si educat! poate, intr-o zi, am sa il sterg. oare viata mea va fi goala? ii voi simti lipsa? probabil.
am descoperit oameni minunati. am fost jignita aici. mi-au fost furate visele de aici, si ranita cu buna stiinta. asta s-a intamplat de fapt datorita credinta mele oarbe, ca oamenii sunt buni, si nu ataca un suflet sensibil.
oamenii sunt oameni, si trebuie sa ii iau asa cum vin, asa cum sunt.
*
azi, am ascultat povestile unor copii..."Rolul plantelor si animalelor in natura". O fetita spune la un moment dat: "fiecare planta este unica, si are rostul ei, asa cum suntem si noi oamenii: ne imbracam diferit si avem rostul nostru".

m-a impresionat.

ma gandeam la rostul meu. il stiu foarte bine. este acela de a educa. intr-o zi, tot depuneam de zor CV-uri, stiind ca am nevoie de bani, de un salariu mai bun sau cel putin decent. am realizat ca, ma chinui degeaba. rolul meu este sa merg la scoala, sa fiu model, sa invat copiii sa traiasca frumos si, sa isi urmeze pasiunea. nimic nu este mai important decat asta. cand vad o rochie draguta sau o pereche de pantofi ce-mi plac si stiu ca trebuie sa renunt in favoarea altei prioritati, mi-e greu, si-mi doresc sa lucrez intr-un birou, la caldura (asta pentru ca in cancelarie si in laboratorul de biologie este ffff frig)... sa nu ma mai murdaresc de creta... insa, cand vad chipurile senine ce ma asteapta la usa... si-mi spun din tot sufletul "sarut mana, ce faceti? despre ce invatam azi? v-am adus un atlas" sau nu stiu ce enciclopedie, sufletul imi zambeste. pentru ei sunt un model de viata. le simt privirile. ma urmaresc pas cu pas... cred ca daca ii intreb, imi stiu si numarul de respiratii pe minut. cand stiu ca merit, imi fac complimente. cand nu, tac. imi sunt dragi ca nu jignesc ca adultii.
zbor in copilaria mea. ce modele am avut eu? invatatoarea, datorita careia am indragit meseria. apoi, diriginta de limba romana. o doamna, eleganta, zambitoare, desteapta, care-mi spunea Claudine.( am fost o eleva model si iubita de profesori). apoi, profesoara de chimie... tanara si care se imbraca original. isi tricota foarte mult, si era wooow. UNICA. mereu mi-a placut originalitatea. apoi, in liceu, dupa ce am luat un 4 la biologie, am inceput sa invat si sa o admir pe profa, pentru ca dadea notele pe cinstite, cum se spune. ha ha ha.
azi, o colega imi spune ca am talent la scris si ca trebuia sa ma fac profa de romana.
- stiu, asta imi doream... dar viata asta mi-a jucat mereu farse!
- lasa, ai facut o facultate mai grea, si ai reusit sa si scrii. esti si mai tare!
- daaaa.... sunt, tare ca untul la soare!
si ne-am amuzat teribil.

Cloşca şi puii, arta şi meseria :)

aşa arăt în postura de cloşcă. o zi la film cu elevii cărora le sunt dirigintă.
ieri, stând la catedră şi lucrând la medii, o elevă dintr-o clasă a V-a, vine şi-mi spune că a făcut o poezie. o rog să mi-o noteze, nu de alta dar voiam să o împărtăşesc cu voi - da, mai sunt şi elevi talentaţi.

"Florile sunt frumoase,
Ele se potrivesc
Vreau să le unesc.

Cât de frumoase ar fi
Eu tot le-aş iubi,
Ce mult îmi doresc să le cresc." Mădălina (este şi foarte, foarte frumoasă şi cu muuuuuuuuult bun simţ).

plictisitor...

e o postare plictisitoare... o puteti ignora. chiar va rog! eu o folosesc ca terapie!
elevii au devenit foarte violenti. par a fi CATWOMAN sau un personaj cu puteri paranormale. pana si bodyguard-ul ma asteapta sa imi disciplinez elevii. e peste puterile mele! sunt om... sensibil si nu suport mitocania.

scrisesem candva despre un baietel caruia i-am confiscat un catelus de plus. ieri, cu mana pe sus, ma striga: "Mama! Mama!" m-am pierdut pentru o fractiune de secunda... colega de banca l-a "trezit din visare"... el si-a cerut scuze. cuvintele mi-au ramas acolo, undeva in memorie, dar mai ales in suflet. [in imaginatia mea bogata, ma gandeam: "oare voi fi mama de baiat?"]

si azi... o colega imi spune: "copiii tai au evoluat. au inceput sa invete. stiu ca majoritatea te supara si voiam sa te bucuri de ceilalti, macar putin." "multumesc!" am zambit si am oftat. as vrea sa realizeze ca invata pentru binele lor. la dirigentie chiar am abordat tema: "cum si de ce invatam?' mi-au povestit ca invata pentru a ajunge cineva in viata.... nu stiu ce sa mai zic. fara ajutorul parintilor nu pot face prea mult. mi s-a cerut sa stau cu ei si alte ore unde sunt indisciplinati. nu pot face asta! oricum nu s-ar rezolva nimic!

nu mai am energie sa ma lupt cu rautatea din ei. ieri, dupa ore, s-au batut. l-am mustrat pe bataus, iar replica lui a fost: "doamna, dar sunt in afara scolii!" ce bune erau scolile de corectie! ce as curata scolile de analafabeti si golani! unde esti tu Tepes Doamne... :) [asta in lipsa de inspiratie..]

da.... sunt suparata pe sistem.... pe faptul ca "educ" copii care nu stiu sa scrie... in clasa a V-a... :((

ziua educatiei

drum lung de parcurs azi. in metrou citesc. un domn se apleaca sa citeasca titlul de pe coperta. zambesc si inchid cartea, sa citeasca omul linistit. nu intelege! se uita ciudat. imi continui lectura. era vorba despre Gogol... nuvele.

la scoala, paznicul ma ia in primire de la usa:
- azi nu, va rog! e luni!
- dar doamna, X a batut-o pe Y cu picioarele.
- bine, si tu de ce esti platit? uita-te la tine, uita-te la mine. ia atitudine.

merg in cancelarie, semenz condica, mananc ceva si iar vine paznicul.
-doamna veniti putin.
-vin, daca e nevoie.
doi se scuipasera.
fac morala elevilor, la care paznicul imi spune:
-stiti cum s-au scuipat.. imi venea sa vomit!
- stiu... si eu sunt sensibila! dar au tehnica, le e scris in gena aceasta actiune, nu ii pot dezvata!

primesc un bilet de la o mamica - asa parinti, asa copii - :
"Sunt mama lui X. Va rog sa il invoiti pentru doua zile: miercuri, joi si vineri". :))
{am sa scanez, sa aduc dovezi}

off... Doamne... de ce? cu ce, unde si cand am gresit? ce ai facut cu invatamantul romanesc? Salveaza-l, readu-l la lumina, pe drum cel bun!

maine merg la miting... pentru ce? nici eu nu stiu... poate ca cineva sa inteleaga ca nu se poate trai din 680 lei/ luna. ma angajez vanzatoare la covrigi... zau asa... :)

Bucurii neasteptate

Asa aratau spaimele si temerile si nemultumirile si dezamagirile si tristetile si gandurile negre… un nor vijelios, care s-a risipit incet-incet, dar sigur.

Azi, viata mi-a oferit o frumoasa lectie de a trai. Bucuriile au rasarit vesele si pline si numeroase incat nu-mi venea a crede. Le priveam, le atingeam pe fiecare, crezand ca se vor sparge ca un balon de sapun.

Stiti ca ma plangeam ca am noua ore si ca sunt singura?! Nu, nu sunt singura. Ajunsa la scoala din Giulesti, cunosc o profesoara zambitoare, dedicata, doctoranda si ea. Zambesc! Este ca imaginea mea in oglinda. Este o mama asa cum imi doresc sa fiu candva! Imi spune – fara a-i demasca dorinta mea nebuna de a fi mama – ca timpul le rezolva pe toate, iar atunci cand renunti la disperare, visele in care crezi se indeplinesc. Ea a predat la scoala unde am eu acum restul de ore. Am discutat despre oamenii deosebiti pe care viata ni i-a scos in cale. Am zambit cand am aflat ca si ea, tot joia, are 9 ore.

Am avut doua ore la care am putut face biologie la nivel superior. Nu-mi venea acrede ca sunt pe aceeasi lungime de unda cu ei, ca dupa atata chin si dezamagire vorbesc aceeasi limba cu elevii. Wooow… minune! Primesc o propunere din partea lor: “doamna, mergem si noi in parc sa adunam gunoaie?” “da, mergem!" N-am mai intalnit de mult elevi pasionati de carte. AZI, M-AM SIMTIT UTILA, FERICITA, MODEL.

Cei de a V-a sunt superbi! Fascinati de ceea ce vom invata, de caietele tip, de faptul ca vom desena. Sunt un amalgam de natii si de frumuseti originale. Elevi cu cei mai frumosi ochi din cati am vazut in viata mea – un albastru – cenusiu superb; eleva mulatru, zambet larg, inteligenta vie… culta si cu bun simt (asta se datoreaza faptului ca imi doresc copii mulatri? – ha ha ha; posibil sa fie un semn; e prima data in cariera mea).

Toate astea se intampla pe fondul unei stari sufletesti bune, unde imi doresc sa fiu calma sis a ma implic mai mult si sa fac lectii frumoase,interesante, atractive, altfel decat pana acum. Anul trecut nu am fost in forma maxima… insa acum am alt tonus si se pare ca transmit mai mult si primesc mai mult, mai bun.

Primesc bucuriile din toate partile, dar nu le mai exprim… sa nu mai deranjez oamenii morocanosi din jurul meu… sa ii las sa hiberneze in liniste…

Bucurii neasteptate tuturor!

prima zi de scoala

A SUNAT CLOPOTELUL! Copiii s-au adunat cu mic cu mare la careu. Dascalii si-au luat elevii si i-au dus in clase.
a fost un inceput minunat!
dis de dimineata, am primit mailuri, telefoane, mesaje sa mi se ureze putere si sanatate si un an scolar cu bucurii. sper sa fie de bine... si sa am rezultate si zambete la final.
am fost asaltata de elevi inca de pe aleea din fata scolii:- "Dna, v-ati vopsit! Va sta bine!" si de parinti, care mi-au zambit si mi-au spus: "Sunteti atat de tanara!" [va spun un secret: am aceeasi varsta cu multi dintre ei... imi este si rusine caci ei au copii asa mari, iar eu... o biata profesoara, singura]
dupa o ora, elevii deja obosisera, voiau acasa, sa manance si sa se joace, clar!
"dna, ne veti duce la teatru?"
"da, dar cu o conditie: sa fiti cuminti! vreau sa ajungem si la Antipa. totul depinde de voi."
"dna, ne veti fi diriginta si la anul?"
ei vor mereu sa se asigure. sa se simta protejati si iubiti.
"da, va voi fi".
un repetent, mi-a spus ca lui nu-i place nimic la scoala, ca el are alergie. i-am zis ca se vindeca.
"vom descoperi impreuna ceva care sa iti placa".

flori, emotii, fise despre elevi - care ma vor ajuta sa le fac surprize de zilele lor de nastere, de Craciun si 1 iunie - tabele, catalog... responsabilitate, sedinta cu parintii... sper sa am forta sa le duc cu bine pana la final...

eu voi fi ministru al Educatiei

ha ha ha! sa nu citeasca dnul Funeriu... sa faca vreo depresie, acum de inceput de an scolar. il mai las putin in post!

ieri, o colega m-a rugat sa o ajut sa scrie discursul pentru deschiderea noului an scolar de la scoala unde preda. m-am amuzat, caci ea preda limba si literatura romana., dar cica as avea talent. Multumesc! mergand pe principiul "doua capete fac mai mult decat unul", am dat ghes invitatiei. tot scriind eu entuziasmata si tipic mie, optimista, ii spun: "parca as fi secretara dnului Funeriu!". si am inceput sa radem!

multumesc tuturor celor care mi-au trimis urari pentru noul an scolar. ma simt onorata si promit ca voi face tot ce-mi sta in puteri sa educ frumos si corect elevii care-mi sunt incredintati, sa le fiu alaturi, sa construim lucruri minunate impreuna (ma conformez declaratiei dnului Basescu: "invatamantul sa fie creativ si inovator"; si as continua: "si daca imi iese, ce-mi dai?" - ha ha ha). este un an cu emotii si cu nou. voi preda o materie noua!

dupa ce am finalizat discursul, ma tot gandeam cum ar fi si ce as face daca as fi ministru al MECTS. Educata sunt si educatie dau, cercetator am fost, tanara sunt (la limita, dar sunt) si sportiva am fost, sunt si ma mai fac. doctorat finalizez si eu. cred ca dansul are pe biochimie... pe aproape. ha haha. taman buna sa fiu acolo. lasand gluma la o parte, consider ca acolo trebuie sa fie un om care stie ce inseamna munca la catedra in scolile din Romania.

iata si partea mea de discurs... sa va amuzati:

Dragi elevi, parinti, bunici si stimati colegi,

Cu emotie ne adunam azi pentru un nou inceput. Chiar daca este 13 septembrie, speram din tot sufletul sa fie un an de bun augur, sa avem putere si vointa sa depasim obstacole, sa ne ridicam la nivelul cerintelor – elevii ale dascalilor, educatorii ale inspectoratelor si ministerelor – sa ne implinim vise si sa atingem teluri. Sa ne demonstram in fiecare zi ca suntem mai buni. Sa ne implicam cu hotarare si pasiune in diferite proiecte. Sa facem din scoala un hobby, o pasiune, ar fi ideal, dar nu vreau sa par visatoare. (? suna pueril si neprofesional).

Vreau sa urez “Bine ati venit!” bobocilor de clasa intai. Suntem mandri ca ati ales aceasta scoala si va dorim succes si rezultate minunate!

As dori ca anul acesta sa se diminueze conflictele intre elevi, sa scada, chiar sa dispara chiulul. Poate se va intampla miracolul ca fiecare elev sa contribuie cu ceva bun, inedit pentru infrumusetarea scolii.

dor de mine

de azi, am inceput activitatea la scoala. desi m-am trezit devreme, am preferat sa scriu la lucrarea pe care trebuie sa o predau vineri, decat sa plec spre scoala. intr-un final m-am urnit si am si ajuns - adica nu m-am razgandit pe drum.
doamna directoare m-a imbratisat si m-a felicitat ca am obtinut continuitate pe post.
bunica unei eleve m-a sunat sa-mi spuna ca ii este dor de mine si de abia asteapta sa ma vada in toamna. (sincera sa fiu, eu nu astept, dar asta e viata). ma intreba daca sunt la fel de "scumpa". am zambit si am replicat: "imi spuneti dvs. cand ma veti revedea"(desi in gandul meu, mi-am zis: "sunt pe zi ce trece mai scumpa, mai valoroasa, precum vinurile").
o prietena si colega de facultate, m-a invitat un weekend la slobozia, ba chiar s-a oferit sa-mi faca si un test de analize. bun asa, nu strica sa fii cobai uneori. :)
acum, ascult taxi "mi-e dor si doare"... si ma desprind de casa si pornesc spre parc... la lectura...

final de an scolar

caldura chinuitoare. suflet vinovat ca nu a daruit cat putea. a fost un an gre de reacomodare in sistem. sunt trista ca m-am imprastiat in multe directii - cursuri felurite, scris de povesti si poezii (fara cautare) - in loc sa dedic timpul si energia elevilor mei. tot timpul pe fuga, niciodata nu am daruit cat puteam, asa cum o faceam acum cativa ani.

azi, serbare de final de an.

fetite dragute, imbracate frumos, machiate discret, ma inconjoara. baieti eleganti ma saluta bucurosi. primesc flori si imbratisari. se intind sa ma pupe. da... multumesc Doamne! se pare ca nu mi-am pierdut harul de a fi un profesor placut de "enoriasii" sai!

plec impacata cu mine si stiu ca anul viitor voi fi la inaltime!

Agonie si extaz

cu miros de malin in aria olfactiva din emisferele cerebrale, cu gandurile facute fisic, cu rugaciunea in gand si privirea spre oamenii ce ma privesc - "trebuie sa ma opresc, sa ma uit in oglinda, poate mi s-a intins rujul pe fata" - ma indrept rabdatoare (pe naiba, niciodata nu am invatat aceasta virtute!; ma chinuie ingrozitor; lucrez zilnic la ea cu lacrimi in ochi si dureri de dinti de la atata scrasnit) spre scoala.

ziua de miercuri e declarata "zi de crima". "impuscati-ma sau ma arunc in fata tramvaiului" este sloganul meu pentru ziua aceasta din saptamana. drumuri multe intre doua scoli si casa; clase dificile, vreo 3 din 6 ore. numar saptamanile pana la finalul anului scolar, mai ceva ca un soldat trimis in cel mai cumplit razboi din istorie (vreau sa ajung la batranete cu mintea intreaga si sa nu vorbesc singura pe strada).

la prima ora, un rrom talentat rade si canta; canta si rade; il rog sa pofteasca afara din clasa. nimic. continua spectacolul. il iau de mana si il rog sa paraseasca clasa. se propteste bine (are cu 30 kg mai mult decat mine), ma bruscheaza. ma dezechilibrez si cad. in acel moment am decis sa il duc la domnul director, sa se spele cu ele pe cap. insa, ia-l de unde nu-i! in fine... elevul ramane pe hol, imi termin ora si plec. in pauza isi cere scuze cu un zambet ironic. la orele mele nu mai are ce cauta.

....

dupa o pauza de cateva ore, imi mut locatia. alt cartier, alta scoala.

dau test la o clasa bunicica. un elev inteligent copiaza. ma apropii de el, dar nu are nimic in banca. "ori sunt obosita, ori sunt paranoia", imi spun. ma asez strategic langa el, nu mai face nicio miscare. merg in fata clasei, stau cu spatele spre el, si ma intorc brusc. "te-am prins, vrajitorule!" avea pantaloni scurti si isi scrisese lectia pe coapse. "dna imi pun blugii pe mine, si va rog sa-mi schimbati subiectul, caci am invatat!". "te iert, si iti schimb subiectul, dar ca om m-ai dezamagit. e ca si cum mi-ai fi furat din buzunar. nu mai am incredere in tine". o urma de tristete si parere de rau se vede in ochii lui...

....

"dna ati trait pe vremea lui Ceausescu?

-da.

-dna, dar cati ani aveti?

-de ce ma intrebati? conteaza?

-nu, dar pareti atat de tanara!"

"oau. ciudat! daca acum par tanara, cand am intrat in invatamant la 24 de ani, cum aratam?"

agonie si extaz intr-o zi de miercuri!

Răceala şi duminica

Duminică... octombrie... toamnă şi frig.

Printre batiste, aspirină şi lacrimi de la răceală... scriu aici. Acum mă întreb despre ce să scriu?! Hai să văd:

Despre anularea planurilor de azi. Stau în casă, înfofolită şi pierd timpul. Sau poate nu. Sau poate îl pierd cu folos.

Despre plimbarea din librăria Diverta cu o prietenă ce mă întreba daca am citit "Groapa" de Eugen Barbu... şi eu ruşinată îi răspund că nu. Atunci - nu pentru prima oară - conştientizez că am multe lacune în cultura mea generală. Le avem cu toţii? Le recunoaştem?

Despre consiliul profesoral de săptămâna trecută, când am înţeles că degeaba mergem la cursuri manageriale în afară, că tot nu ştim să le aplicăm. Ne-a fost prezentată o şcoală particulară din Malta, creată de părinţi pentru odraslele lor. Se fac înscrieri de a doua zi după naşterea copilului, să fie siguri că prinde un loc în acea şcoală. Se fac doar 10 materii, 4 obligatorii si 6 la alegere, dintre care "obligatorii o limbă străină şi o ştiinţă. E interesant sistemul.

Despre lenea ce mă chinuie azi şi fac tot posibilul să o alung.

Despre frigul ce mi-a intrat în oase şi un pulover foarte gros îşi face datoria să-l scoată de acolo.

Despre faptul că în joacă am descoperit blogul "În joacă" şi am înţeles ce mică e lumea.

Despre aşteptările oamenilor de la mine. Mulţi aşteaptă să fiu mereu drăguţă, aşa cum mă cunosc, să spun doar ce îşi doresc să audă. Aşa eram şi eu până nu de mult! Voiam să aud doar lucrurile frumoase. Apoi, într-o zi în care o răutate a unui coleg sau prieten - nu ştiu cine a fost - m-a trântit efctiv la pat. Atunci am aflat că nu se poate să aud doar lucrurile frumoase, şi că viaţa e dură şi trăiesc în realitate. Mi-am revenit şi am înţeles că sunt OM cu bune şi cu rele, calităţi şi defecte. Iertare cer tuturor celor pe care i-am supărat.

Despre faptul că vreau să fac această zi frumoasă... să finalizez povestea elefănţelului meu colorat. Cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc.

Zi senină şi sănătate celor răciţi!

Şcoala azi... poate şi mâine

Şcoală... plec dezgustată de la una din şcoli. Nu am nimic cu nimeni... nu sunt rasistă. am predat la clase de rromi, dar aveau bun simţ şi ruşine. Acum , aici... am dat peste unii cumpliţi. Sper să rezist. Nu ştiu ce se va întâmpla, de ce vin la şcoală... e cumplit. Unii, cu chiu cu vai, copiază ceva de pe tablă. Se bucură că au scris lecţia şi că au scris frumos.

Ajung, peste 2 ore la cealaltă şcoală. Încerc să mă încurajez că ăştia sunt copiii şi la nivelul acesta voi lucra. N-am lucrat niciodată la nivel aşa slab. Sunt fericiţi că îi ascult, că le zâmbesc. Sunt muuulţi la faza: " Dna mi-a rupt linia... m-a lovit... m-a mişcat etc." Tocmai când le explici ceva mai interesant.

De săptămâna viitoare le voi face nişte jocuri cu bileţele... cuvinte din lecţie şi să le asocieze cumva. Trebuie să îi fac să reţină ceva. Nu suport să stau la clasă degeaba, să vorbesc ca magnetofonul, să am statut de planşă.

Oare voi reuşi să scot oameni din aceşti copii? Trebuie... mă zbat... dacă nu, mă duc să vând gogoşi. Ha ha ha.

Eu... azi

1 septembrie. Toamna. L'automne - o femeie sensibila si incantatoare - imi aminteste.

Inceputuri. Noi inceputuri. Alt anotimp, alte schimbari in viata mea.

Am vazut scolile unde voi preda. A fost o aventura sa cauti scoli prin Bucuresti. Am strabatut Calea Giulesti cu tramvaiul si la picior, dar am intalnit oameni ce m-au facut sa zambesc. Nu voi relata poetic, ci asa cum simt si cum s-a intamplat.

Zona Grozavesti e o adevarata prapastie. Santuri, adrenalina curata. Am ocolit prin parcarea hipermaketului Carrefour, unde, un taximetrist imi spune ca ma duce acasa doar cu 10 lei. Nu stiu de ce, dar am ras. Parea asa sigur ca vreau sa ma duc acasa...

Intr-un final, am gasit scoala, unde am doar 4 ore. Ca o frumoasa coincidenta va spun ca e lozalizata langa maternitatea unde m-a adus barza si mama m-a prelaut. Ha ha ha. Este condusa de un domn director. Un om placut. M-a invitat in cabinetul dansului, am mai cunoscut o colega de muzica, ne-a explicat ca suntem proprii nostrii directori. M-a intrebat la ce scoala mai am ore. Am raspuns. Mi-a precizat ca este acolo un profesor de matematica dragut si ca e oltean. Am ras. Nu m-am putut abtine. Am multumit. As rade cu lacrimi daca chiar va fi asa si se va infiripa o relatie serioasa cu proful de mate. (Va spun un secret: niciodata nu am fost atrasa de profii de mate. Poate doar cand eram eleva prin clasa a 6-a si am avut 2 profi de-abia iesiti de pe bancile facultatii. Super draguti, dar rai. Faceau misto pe seama noastra).

Sa va anunt ca maine, dau corigente cu bietii elevi. Mi-e mila de ei. O singura data am facut prostia asta: sa las corigenti in toamna.

Imi place si nu-mi place meseria asta. Poate unde sunt putin speriata de noii colegi. Nu stiu. Maine am consiliu profesoral. Anul acesta se fac fise de evaluare a profesorilor. Sa te tii frate ce concorenta si ce nebunie va fi!

Dupa un concediu asa relaxant, mi se pare ca totul se petrece prea repede. Ha ha ha.

Trezirea! A venit toamna!