Dragobetele sărută fetele

Pornesc în căutarea iubirii... senine... voioase... calde... blânde... cu ochi albaștri... și degete fine... cu optimism și încredere în valize... cu poftă de plăcintă de dovleac și ciorbă de mere... cu drag de mine și zâmbetul meu... și copilăria din genele mele firave...

Viața atât de crudă

O bună prietenă îmi spusese că are o vecină care este însărcinată și este singură. Am ales să o ajut... chiar mă gândeam să îi dau bani să îi aibă pentru când va naște. Astăzi aflu că, din cauza stresului.. a fricii că nu se va descurca... a efortului depus la muncă.. a născut prematur un băiețel, Andrei. Mă doare sufletul să aflu despre lucruri triste... 
Îmi doresc să ajut... și dacă aveți posibilitatea, vă rog frumos să o faceți și voi...

....
Ieri, 23 februarie, in jurul orei 18,00, vecina si prietena noastra Alexandrina a nascut prematur (33 de saptamani) un baietel - Andrei, care se zbate acum sa supravietuiasca. Nasterea s-a produs din cauza suferintei sufletesti a mamei, sigrijilor care au apasat-o necontenit pe toata perioada sarcinii. Andrei e acum la terapie intensiva, lupta sa supravietuiasca si sa poata respira singur, Alexandrina e si ea la terapie intensiva, incearca sa se refaca dupa cezariana( care a trebuit facuta pentru ca se punea in pericol viata ei si a pruncului) si se lupta cu grijile si temerile cu gandul la copilul ei si la cum se vor descurca. Situatia lor a ramas una critica atat in privinta sanatatii, cat si material, ea nefiind pregatita pentru o nastere atat de devreme si neavand mai nimic din ce era necesar nasterii. A incercat saracutza sa se duca la munca cat mai mult si a fost la servici pana vineri...chiar ne spunea ca de pe 10 martie intra in concediu prenatal, ca nu mai poate...Din pacate, socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea de la spitalul ...ea fiind internata de urgenta sambata noapte la spitalul Cantacuzino. Datorita faptului ca tot ce am reusit noi sa strangem pt ea s-a dus pe cate ceva necesar lui bebe(de inceput), medicamente(ca doar suntem in spital romanesc) si toate cele necesare ei ( pentru inceput) in spital, si cateva lucruri foarte necesare pentru ei amandoi acasa... iar ea neavand bani pregatiti nici macar sa-si plateasca nasterea - neasteptandu-se sa se intample asa repede..., revin la voi cu o mare rugaminte din tot sufletul meu si de la cele 2 inimioare care se lupta pentru a razbate mai departe... Daca aveti posibilitatea sa ajutati o mama singura, care nu are nici un sprijin decat pe noi si care plange speriata ca nu stie ce sa faca mai departe... nefiind nici pe departe pregatita pentru o nastere cu atatea complicatii in acest moment, va rog din toata inima intindeti o mana de ajutor pentru cineva care chiar merita si e in mare nevoie... Ar mai fi nevoie : pampersi nr 1, dar pot fi si mai mari ca oricum ii vor fi necesari,paturica de bebe, pompa de muls, servetele umede, bepanthen unguent, comprese sterile, lapte pentru nou nascuti, biberoane, ceai de alaptat ( chimen cu anason). pentru cei care mai au cumva din cele necesare, sau vor sa ajute cumparand ei, sau dandu-i banuti, va rog din tot sufletul faceti-o, pentru ca este in mare nevoie, si nu mai stim la cine sa mai apelam... noi tot ce am avut in casa si tot de ce am dispus i-am dat la spital si am cumparat ce mai era necesar urgent.
va rog din suflet, faceti acest gest, si ajutati-o cu orice sau oricat puteti voi, pentru ca si ea, o mamica luptatoare, dar singura si neajutorata, sa se poata bucura de copilul ei SANATOS...

Cont ING Bank N.V. Amsterdam Sucursala Bucuresti, Titular : Stroe Ana-Maria - RO42INGB0000999900468665
Cod SWIFT : INGBROBU

Multumesc din suflet. Vom face 2 inimi sa nu se mai simta atat de singure, si sa lupte mai mult pentru viata lor.
Pentru orice informatie va stau la dispozitie 0722359751.

Va multumesc din tot sufletul!

Teatrul Mic - VOLPONE

Din nou la teatru... de data aceasta, Teatrul Mic.. 

Volpone... un sarlatan bogat din Venetia... doreste sa aiba si mai multi bani...astfel ca, pacaleste avocatul, medicul si un bun prieten ca este foarte bolnav... pe moarte.. acesti ii fac daruri scumpe, sperand ca ei vor fi mostenitorii... in acest joc intervenind cu iscusinta si inteligenta, sluga lui Volpone. Corbaccio doreste chiar sa isi "vanda" sotia pentru a deveni mostenitorul averii lui Volpone. Avocatul Voltore isi dezmosteneste fiul, care este foarte corect.... si ii ia apararea Ceciliei... sotia lui Corbaccio. 

Finalul este trist...pe baza proverbului "orice nas isi are nasul". 

NU poti manipula oamenii la infinit... nu te poti cu viata la nesfarsit.... 

Mi-a placut faptul ca scena a fost cu apa...pentru a transmite mesajul ca actiunea se desfasoara in Venetia... pe Canale Grande...

Doua ore si jumatate sa joci in apa... este un efort... :)

Piesa merita vizionata... este o comedie spumoasa... cu limbaj decent si final trist... 

Dureaza 2 ore si jumatate cu pauza... 15 minute... 

Iubiri și alegeri

Meseria de burlac - text literar pt. atelier de scriere

Bărbatul de 40 de ani... frumos, deștept, cu mașină, casă.... o iubită care vine la el și pleacă... ce își poate dori mai mult? De ce să se lege la cap? Ce atâtea responsabilități.... discuții... cand avea tot ce își dorea... inclusiv sex când avea chef... 

Așa era Vlad. Bărbatul săritor... fiul minunat... tot timpul prezent la apel... fratele bun la toate... dar iresponsabil si de fapt nu își dorea să aibă o familie. Copii? Doamne ferește! Nici gând nici pomeneală! lasă... să fie pentru alții... 

Bicicleta luase de mult locul mașinii în sufletul lui. Îi acorda atenție și o considera prietena lui. Adevărul că îi era prietenă fidelă. Cunoșteau împeună tot orașul... toate gropile... toate rutele ocolitoare. Nu spunea niciodată „nu merg, nu am chef, sunt obosită”. Parcă... o dată făcuse pană... simțindu-se abandonată.

Vlad... era bărbatul cu ochi frumoși... cameoleonici... isteț... dar care nu o dădea pe spate. Pentru Ramona... era un amic... pe care îl știa de ani buni, din cartier. Se simțise atrasă de el... de fizicul său... Acum, s-a obișnuit cu el... îi cunoștea toate mofturile și toate replicile. Cândva, încercase să îl bucure... se dăduse peste cap... căutase ore în șir pe internet cărți despre aviație, o pasiune de-a lui Vlad... Găsise ceva scris recent. Scriitorul chiar s-a întâlnit cu Ramona și i-a dat cărțile cu autograf... Nu a fost prea impresionat Vlad... iar sufletul femeii a fost zgâriat... Cum? Am ratat și asta? Fie.. mai departe!

Călătorii peste tot unde s-a putut... munte... mare... sate... Vlad tot nemulțumit... de fapt, i se părea totul atât de firesc. 

Ramona suferea ca un câine... nu putea să meargă mai departe, dar și despărțirea i se părea înfiorătoare. Simțea că trebuia să mai stea lângă acest bărbat... conștientă de faptul că el a ales: BURLĂCIA PENTRU TOATĂ VIAȚA. 

Pentru Ramona era ceva de neimaginat... nu putea să creadă că acest bărbat frumos... care avea potențial și împreună ar fi evoluat... de dragul tatălui lui Vlad, în cinstea memoriei dânsului ar fi făcut tot posibilul ca acest om să fie fericit... a ales singurătatea pentru toată viața.

Păcat! Avea numai 42 de ani... o familie a lui l-ar fi împlinit... nu ar fi trăit degeaba... și-ar fi învins temerile... și frustrările... 

Alegerile vieții au făcut ca Ramona să îl părăsească pe Vlad... oricât de mult a așteptat să se trezească la realitate... nu mai avea timp... era vremea să își întemeieze o familie... să își vadă de viața ei... să fertilizeze in vitro...

DOAMNE TE ROOOOG DĂRUIEȘTE-MI!

 CÂT DE MULT ÎMI DOOOOOOREEEEEEEEEEEEEEEESC!

 MULȚUMESC!

MIC DAR VOINIC!

Temeri... oameni... și eu...

Mi-e teamă de singurătate... de respingere... de răutatea oamenilor... de inspecții... de prostie...

Mă întorc uneori în trecut și „privesc” câți oameni buni și senini au fost în viața mea. Pe unii i-a îndepărtat distanța... pe alții frustrarea că viața m-a dus mai departe decât pe ei, uitând însă să privească la ceea ce au ei: o familie... după care eu tânjesc enorm, precum un asmatic după o gură de oxigen. 

Oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată... îmi sunt prieteni virtuali... mă susțin... îmi trimit comenzi de povești personalizate... cred în mine și îmi apreciază munca. 

Sincer mărturisesc că îmi este tare dor de oameni... de discuții față în față și nu la telefon, prin sms-uri sau pe mail. Adevărul este că am devenit răi... egoiști... frustrați... goi... inumani...

Mă bucur cîn mă caută... chiar și cu interes câte un coleg de la institutul de cercetare.. sau de pe la diferitele școli pe unde m-am perindat. 

Îmi doresc să merg pe drumul meu.... și să găsesc soarele care să-mi lumineze culorile ce strălucesc în sufletu-mi creator... și copilăros.

Îmi doresc să fac oameni fericiți! Unii nu înțeleg asta și cred că mă interesează să aflu despre viața lor... dar nu este așa... chiar mă jur că nu este așa... vreau doar să îi scot din cotidian... să le ofer bucuria unei prezențe optimiste... îmi doresc să le fac viața frumoasă... colorată... să aduc zâmbet și senin în viața lor.

Doamne sper să reușesc într-o zi! Dacă nu... voi sta în banca mea... și voi călători singură... prin muzee... parcuri... bulevarde....