luni, septembrie 13

eu voi fi ministru al Educatiei

ha ha ha! sa nu citeasca dnul Funeriu... sa faca vreo depresie, acum de inceput de an scolar. il mai las putin in post!

ieri, o colega m-a rugat sa o ajut sa scrie discursul pentru deschiderea noului an scolar de la scoala unde preda. m-am amuzat, caci ea preda limba si literatura romana., dar cica as avea talent. Multumesc! mergand pe principiul "doua capete fac mai mult decat unul", am dat ghes invitatiei. tot scriind eu entuziasmata si tipic mie, optimista, ii spun: "parca as fi secretara dnului Funeriu!". si am inceput sa radem!

multumesc tuturor celor care mi-au trimis urari pentru noul an scolar. ma simt onorata si promit ca voi face tot ce-mi sta in puteri sa educ frumos si corect elevii care-mi sunt incredintati, sa le fiu alaturi, sa construim lucruri minunate impreuna (ma conformez declaratiei dnului Basescu: "invatamantul sa fie creativ si inovator"; si as continua: "si daca imi iese, ce-mi dai?" - ha ha ha). este un an cu emotii si cu nou. voi preda o materie noua!

dupa ce am finalizat discursul, ma tot gandeam cum ar fi si ce as face daca as fi ministru al MECTS. Educata sunt si educatie dau, cercetator am fost, tanara sunt (la limita, dar sunt) si sportiva am fost, sunt si ma mai fac. doctorat finalizez si eu. cred ca dansul are pe biochimie... pe aproape. ha haha. taman buna sa fiu acolo. lasand gluma la o parte, consider ca acolo trebuie sa fie un om care stie ce inseamna munca la catedra in scolile din Romania.

iata si partea mea de discurs... sa va amuzati:

Dragi elevi, parinti, bunici si stimati colegi,

Cu emotie ne adunam azi pentru un nou inceput. Chiar daca este 13 septembrie, speram din tot sufletul sa fie un an de bun augur, sa avem putere si vointa sa depasim obstacole, sa ne ridicam la nivelul cerintelor – elevii ale dascalilor, educatorii ale inspectoratelor si ministerelor – sa ne implinim vise si sa atingem teluri. Sa ne demonstram in fiecare zi ca suntem mai buni. Sa ne implicam cu hotarare si pasiune in diferite proiecte. Sa facem din scoala un hobby, o pasiune, ar fi ideal, dar nu vreau sa par visatoare. (? suna pueril si neprofesional).

Vreau sa urez “Bine ati venit!” bobocilor de clasa intai. Suntem mandri ca ati ales aceasta scoala si va dorim succes si rezultate minunate!

As dori ca anul acesta sa se diminueze conflictele intre elevi, sa scada, chiar sa dispara chiulul. Poate se va intampla miracolul ca fiecare elev sa contribuie cu ceva bun, inedit pentru infrumusetarea scolii.

duminică, septembrie 12

surpriza minunata

"dup-atata frig si ceata, iar s-arata soarele" spune un cantec pe care-l ascultam cu placere cand eram mica (nu ca acum nu as asculta "omleta din oua de broasca testoasa" - ha ha ha - doar ca este vorba de zoologie in text, atat. e totul profesional - ha ha ha).
ei, dar sa revenim la oile noastre (am vazut la o pustoaica in autobuz o geanta cu oi multe, fiecare avand o alta mimica: una era veseala, alta visatoare, una trista, alta vorbareata etc. - m-a facut sa zambesc - asa gasesc eu motive de a-mi insenina zilele; simplu si pur; sau pur si simplu).
cam adormita dupa ce am dat apa la soricei azi noapte - nu stiu ce am azi de aduc in discutie atatea animale; aa... ba stiu: sunt diriginta la o clasa a VI-a, unde voi preda zoologia, asa ca, ma antrenez; imi fac o cafea, si verific posta electronica (vreau sa va marturisesc ca e sarcina de serviciu; la sedinta cu inspectorea ni s-a spus sa ne verificam zilnic mailul, caci ne vor fi trimise informatii in acest mod).

wooow! ce suuurpriza! deci nu-mi pot imagina ca mi se intampla mie. am fost considerata demna sa apar invitata pe blogul unui om special, care mi-a fost mentor la scriere. [devin putin trista, caci saptamana aceasta incepe un alt curs de scriere, la Fundatia Calea Victoriei, dar situatia financiara nu-mi permite sa-l onorez]. cred ca a fost primul profesor din viata mea pe care am avut curajul (sau tupeul?) sa-l infrunt, in fata caruia mi-am spus punctul de vedere.
pentru detalii, click aici.
duminica frumoasa si ganduri alese!
zambetele si bucuriile sa va fie parteneri in fiecare clipa!

sâmbătă, septembrie 11

ea este "prietena mea"



am cunoscut nepotica unei prietene. are doi ani si 8 luni si este un geniu. vorbeste nu doar foarte corect, ci foarte elevat pentru varsta ei. numele ei este Briana. sunt convinsa ca veti auzi despre ea peste cativa ani, cand va lua premii de excelenta pe la diferte concursuri. este mandra ca mama ei este medic si vindeca oameni. este fascinata de carti - nu am vazut pana acum un copil de varsta ei care sa inlature jucariile. m-a declarat "prietena ei" - si am fost deosebit de entuziasmata. a fost fericita ca am baut acelasi fel de suc.
asa copii sa tot ai!
sa fie sanatoasa si sa aiba soarta buna ii doresc din suflet!
felicitari parintilor care se ocupa de ea... ei la randul lor niste oameni destepti si veseli si puternici si cu muuuuuuuuuuuuuult bun simt! sa va traiasca, dragilor!

optimism

e cazul sa pun punct si sa o iau de la capat. care capat? ala de la zero spre plus infinit... :)
chiar daca m-am plans peste masura zilele acestea, am si citit poezii si lucruri interesante. sunt inscrisa pe blogul "the book club" pentru a fi "fortata" de dorinta mea de a citi cat mai mult sa fac asta si mai mult decat atat, sa aflu si pareri ale unor oameni avizati despre ceea ce citesc.
acum citim "Omul care era Joi" de Chesterton, editura Humanitas.


aici se vinde

ce importanta au toamnele
si sufletul ghemuit sub umbrela de ploaie
ce importanta au bocancii
cu care ai escaladat everestul
aici se da paine
aici se da lapte
aici se vinde carnea
si sangele omului
viata este prea comestibila.

Nora Iuga - "Spitalul manechinelor" ( o gasiti pe anticariatuldenoapte.com)

vineri, septembrie 10

mail tocmai primit

"Draga Claudia
vin-o pe 13 septembrie, luni la Fizica si te inscrie la masterul Stiinta Conservarii Restaurarii... caci asa vei putea lesne sa termini in paralel si doctoratul inceput. E pacat si sunt multe perspective frumoase. Poate mai stii si alte persoane interesate."

am lasat cu tot cu greseala "vin-o".

multumesc, eu nu mai fac nicio scoala. am destule diplome... suficiente sa fiu fericita. daca mi-ar garanta cineva ca dupa acest master obtin un post la facultatea de arte, unde imi doresc sa ajung, da, m-as sacrifica.

daca cineva este interesat, mult succes!

dnul ministru al educatiei

tocmai am vazut la stiri cum dnul ministru Funeriu, a dat 3 milioane de euro pe papusi defecte care sunt destinate gradinitelor.
sa inteleg ca sunt bani, dar ne place sa ne dam mari "aiurea in tramvai" - am auzit-o spusa de un pusti de trei ani, astazi.
am dreptul sa fiu furioasa, sa ma simt nedreptatita si umilita?
cred ca da!

decizie

mereu am fost patrioata... si nu am vrut cu niciun chip sa-mi parasesc tara.
ieri, dupa consiliul profesoral, am inteles ce ma asteapta: pe un salariu jenant, voi ajunge sa si matur caci nu mai sunt bani. disperata, speriata, cu lacrimi in ochi, am venit acasa si am inceput sa depun CV dupa CV. am inteles ca e cazul sa ascult sfatul de mai demult al oamenilor din viata mea si sa plec din tara. e inadmisibil ca dupa atata scoala - si slava Domnului chiar am facut scoala, adica in momentul in care spun ceva stiu ce spun (daca nu stiu ma abtin) - sa stau pe banii mamei sau sa ma imprumut sau sa fiu obligata (fortata) sa spal vase pe un salariu mai decent decat cel de profesor.
nu sunt genul sa ma marit cu un barbat cu bani doar pentru a trai decent.
imi doresc sa imi petrec viata printre oameni cu bun simt si educati.
decizie: finalizez doctoratul... si parasesc aceasta tara minunata, cu peisaje de vis dar cumplit condusa - de un om care va ramane in curand singurul care rade cu gura pana la urechi, o tara in care oamenii de calitate sunt marginalizati... in care prostia si subcultura ies in frunte ca paduchii... ihhh.... tara ce va intra in curand intr-o luuuuunga hibernare...
voi pleca intr-o tara in care copiii mei sa fie in siguranta, sa invete (aici se da doar celor nevoiasi, dar elita nu o cunoaste nimeni, nu primeste macar un stilou), sa fie fericiti, sa traiasca.
facand haz de necaz si zambind - caci asa sunt eu - ma gandesc ca as putea sa ma casatoresc cu domnul din Venezuela, din San Fernando de Apure, care lucreaza la Ministerul Culturii de acolo. :)) Si-a manifestat dorinta de a-i fi sotie, mi-a citit povestile pentru copii la actiunile organizate acolo. Ha ha ha. Venezuela e mai civilizata decat Romania? Ihmmm.... incep cercetarile... :))