Eu... azi

1 septembrie. Toamna. L'automne - o femeie sensibila si incantatoare - imi aminteste.

Inceputuri. Noi inceputuri. Alt anotimp, alte schimbari in viata mea.

Am vazut scolile unde voi preda. A fost o aventura sa cauti scoli prin Bucuresti. Am strabatut Calea Giulesti cu tramvaiul si la picior, dar am intalnit oameni ce m-au facut sa zambesc. Nu voi relata poetic, ci asa cum simt si cum s-a intamplat.

Zona Grozavesti e o adevarata prapastie. Santuri, adrenalina curata. Am ocolit prin parcarea hipermaketului Carrefour, unde, un taximetrist imi spune ca ma duce acasa doar cu 10 lei. Nu stiu de ce, dar am ras. Parea asa sigur ca vreau sa ma duc acasa...

Intr-un final, am gasit scoala, unde am doar 4 ore. Ca o frumoasa coincidenta va spun ca e lozalizata langa maternitatea unde m-a adus barza si mama m-a prelaut. Ha ha ha. Este condusa de un domn director. Un om placut. M-a invitat in cabinetul dansului, am mai cunoscut o colega de muzica, ne-a explicat ca suntem proprii nostrii directori. M-a intrebat la ce scoala mai am ore. Am raspuns. Mi-a precizat ca este acolo un profesor de matematica dragut si ca e oltean. Am ras. Nu m-am putut abtine. Am multumit. As rade cu lacrimi daca chiar va fi asa si se va infiripa o relatie serioasa cu proful de mate. (Va spun un secret: niciodata nu am fost atrasa de profii de mate. Poate doar cand eram eleva prin clasa a 6-a si am avut 2 profi de-abia iesiti de pe bancile facultatii. Super draguti, dar rai. Faceau misto pe seama noastra).

Sa va anunt ca maine, dau corigente cu bietii elevi. Mi-e mila de ei. O singura data am facut prostia asta: sa las corigenti in toamna.

Imi place si nu-mi place meseria asta. Poate unde sunt putin speriata de noii colegi. Nu stiu. Maine am consiliu profesoral. Anul acesta se fac fise de evaluare a profesorilor. Sa te tii frate ce concorenta si ce nebunie va fi!

Dupa un concediu asa relaxant, mi se pare ca totul se petrece prea repede. Ha ha ha.

Trezirea! A venit toamna!

Bine v-am gasit

E o ora tarzie. Mi-e somn si sunt obosita de pe drum. Drumul spre casa. Desi imi era dor as mai fi stat.

Mi-a placut. Prietena mea spune ca am fost trista. Are dreptate. Ca niciodata, am fost coplesita de amintiri. Din nefericire, nu cele mai frumoase.

Am ajuns in Nessebar, oras port, in Bulgaria. Oras cu strazi pavata cu piatra cubica, curat si frumos. De la intrare am vazut o moara si mi-am amintit de moara si iluziile legate de ea -simbolul invitatiilor mele de nunta (ce vis tampit) - din Muzeul Satului. Apoi, Muzeul De Arheologie, mi-a amintit de un el, care mi-a tulburat viata. De ce nu-mi revin? De ce trebuie sa sufar si pe langa mine si alti oameni care mi-au oferit o vacanta de vis? De ce si pana cand? Pornind de la acest aspect, am pornit in calatoria relatiilor mele. Nu am gasit una de Doamne ajuta. M-am intristat si nu am putut iesi din starea aceasta.

Dar, m-am plimbat prin Sunny Beach ziua si noaptea. Am descoperit misterele vietii de noapte. Am avut o companie deosebita, dar m-am comportat ca o ciudata, o speriata de bombe. Nu am fost eu. Nu ma regasesc. Am zambit dar la scara redusa. Prietena mea nu ma recunoaste. Probabil nici eu. Doar ca acum, am ajuns intr-o lume a mea, in care simt ca am responsabilitati si obligati fata de oamenii din jurul meu. Iarta-ma prietena draga, pentru modul dubios in care m-am manifestat. Nu e nimic personal. Sau e personal doar cu mine si viata mea nereusita. Sper sa revin Claudia de acum 7 ani. Mi-e dor de mine si de noi doua, de atunci.

Am ascultat valuri si le-am simtit caldura. Am dansat cu ele si le-a placut. Ne-au spus ca ne asteapta si anul viitor.

Am vazut nori ce au luat forma delfinilor si a calutilor de mare. O banda de culaorea liliacului separa marea de cer, albastrul de mare de albastrul de cer.

Frumos. Nisip fin si cald, ospitalier, dornic de atingeri cu dragoste si placere.

Promit ca revin cu imagini si povestiri. Dar, stiu ca a fost frumos.

Plecare la drum

Plec la drum, la visare, la mare, la nisip arzator, la locuri noi si orase vechi, ce asteapta sa le descopar. Am sa fiu atenta la ce-mi soptesc strazile lor.

Ultima zi la munca, mi-a oferit o mare surpriza. cadou extrem de inspirat: penar cu pix si stilou. Clar voi scrie de dragul lor, si tot voi scrie. Multumesc.

O cana pentru cafea.... sa-mi amintesc de o colega ce si-a deschis adesea sufletul in fata mea.

Oameni cu lacrimi in ochi si pareri de rau ca plec. Sincer, nu ma asteptam.

Imi sunt dragi. au fost colegi in adevaratul sens unii. Mi-au fost alaturi la bine si la greu, si au fost sinceri. Si le multumesc.

M-am mai maturizat si am inteles ca viata nu e numai zambet, dar trebuie sa o facem sa fie placuta.

Ramaneti cu bine colegi dragi. Multumesc pentru tot.

Multumesc colegilor care m-au adoptat in departamentul lor. Stiu ei care sunt. Mii de pupici si imbratisari pentru niste oameni cu suflet enorm. Multumesc pentru manacre si rasfat. Multumesc pentru sustinere si incredere. Chiar daca sunt o ratata... ha ha ha.

Sa ne vedem cu bine.

Zambete si bucurii la fiecare pas, voie buna in fiecare gand, dragoste in fiecare clipa, spor in lucruri frumoase si binecuvantate.

Muzica

Ascult regae. Incepusem o campanie de genuri muzicale. Am abandonat-o. M-am oprit la El negro si Slang.

"Ce sa faci cu atata ura,

Daca viata isi inchide maine portile?"

Chiar asa... De ce uram? E greu sa vedem ca altii isi gasesc drumul, bucuria in lucruri marunte, ca sunt fericiti sau poate doar au facut compromisuri pentru a fi in randul lumii. Dar, hai sa-i lasam pe ei cu ale lor si sa ne vedem de ale noastre.

"Linistea e o harababura, pe care mai bine o tragi adanc in piept."

"M-ai uitat intr-un pahar cu apa." Poate trebuie sa vedem mereu partea plina a paharului. Ce spuneti?

"Domnule Dumnezeu, lasa-ma sa fiu eu." Sa fiu eu, neinfluentata de rautatile si de viata asta nedreapta. Sa-mi urmez drumul asa cum trebuie urmat. Sa am puterea sa ignor tot ce-i rau si urat.

Muzica, vise, visare, relaxare, dorinte si ganduri "cocotate pe un nor".

Vacanta

De cand o astept. Nu credeam ca se va intampla anul acesta. A fost un an atat de agitat, cel putin in ultimele luni. Noroc ca sunt norocoasa - ha ha ha - si am prieteni care au grija de mine. Asa ca, o buna prietena, s-a ocupat de rezervare. Bulgaria, Sunny Beach. Superb. De abia astept. Nu mai am stare. De ieri, am inceput sa lucrez la facut bagaje. Imi voi lua si de citit. Am luat o pauza cam lunga de la lectura. Am sa si scriu. Sper sa ma tin de cuvant. Dar, mai presus de toate, vreau sa ma odihnesc, sa dorm de-a dreptul. Va povestesc la intoarcere cum a fost.

Acum, merg sa mai cumpar una alta si gata. Bagajul e nerabdator sa ma insoteasca.

Maine imi iau ramas bun de la colegi! De unii imi va fi dor. Am sa pastrez legatura cu ei. Oricum ma voi mai duce sa-mi iau cartea de munca. Le voi duce bomboane sa le mai indulcesc amarul despartirii. Ha ha ha.

Toate cele bune sa se adune.

Viata mea

Asta imi doresc. Sa scriu la o revista de succes, sa ajung pe coperta, sa devin cunoscuta prin scris.

Zilele astea, am inteles ca, unii colegi ma considera o ratata. Nu stiu de ce. Poate ca am vorbit prea mult si nu trebuia. Poate un strop de invidie? Ma bucur ca nu m-am lasat orbita si am inteles ca ceea ce fac nu este cercetare. Nu mi-a placut niciodata sa ma mint. Daca e sa fac comparatie, am facut mai mult decat ei. Dar nu-mi pasa, desi doare. Nu dau explicatii nimanui. Sunt multumita cu viata mea. Citesc, merg la teatru, socializez, scriu, cunosc oameni interesanti care au incredere in mine -deci clar pot. Inclusiv viata personala e buna. Sunt eu pretentioasa, si nu pot accepta pe oricine in viata mea, caci imi doresc copii frumosi, dar si destepti. Imi doresc un om citit, care sa se implice in educatia copiilor mei. Mai ales ca, dupa intalnirea de aseara, am vazut niste tatici super - ca model de parinte, ma refer. Am inteles ieri, sau m-am convins ieri, ca, pot aparea incompatibilitati pe parcursul unei relatii. Atunci, e bine sa spui: gata, stop. Nu are rost sa te chinui. De ce? Doar ca sa fii in randul lumii? Sa fii casatorita ca asa e bine? Am vazut cupluri care se potrivesc ca doua picaturi de apa, asa ca, pana nu simt ca am intalnit omul care trebuie sa imi fie alaturi, nu ma mai agit, nu imi mai fac sange rau.

Vorba unui cantec: "Din cafea am aflat ca va fi bine, Desi iubirea de-o vara nu tine."

"Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai." Jorge Borges

Zile frumoase

Am cunoscut o femeie deosebita. Nu o stiu personal, nu ii stiu nume sau chip. Imi citeste blogul, corespundam frecvent pe mail, ma sustine. Se simte ca este o femeie speciala, educata, citita, cu suflet mare. Primesc cadouri ce imi insenineaza ziua. Unul dintre ele este si poza de mai sus. Mi-a pregatit un mic dejun copios.

Multumesc L'automne.