Dacă doriți... scrieți-mi pe adresa claudia_groza@yahoo.com... și povestea pentru cel/cea drag/ dragă va fi gata!
POVESTE
CU DRAGOSTE PENTRU CELEBRAREA IUBIRII
„Dragostea este un privilegiu de care este păcat să nu înveți să te bucuri. Este un miracol ce ți
se dezvăluie în fiecare dimineață, în lumina soarelui de amiază, în frunzele
copacilor, în cântecul păsărilor, în primul gând cu care te trezești, în
fiecare șoaptă de dinainte de somn. Dragostea este templul sacru în care renaști.
Dragostea este o stare de grație pe care unii din noi nu știm să o primim în
existența noastră, nu știm să trăim așa cum se cuvine … Dar putem învăța.”
Anca și Mihai și-au găsit drumul pe care să îl
parcurgă împreună acum 8 ani… pe malul Dunării, în Brăila, iar pe 15 februarie 2014 își vor jura dragoste
eternă în fața lui Dumnezeu.
Muntele... îi atrăgea pe cărările sale
cu emoție și voie bună. Fiecare potecă le devenea amintire pentru anii ce vor urma. Brazii le
ascultau poveștile de iubire și tresăreau de emoție, aplecându-și crengile și
oferindu-le conuri pentru a le fi talismane. Anca și Mihai se bucurau de
fiecare clipă petrecută împreună, asemenea unor copii care primesc jucării
interesante.
Când
vara toridă îi toropea, cei doi oameni care se găsiseră după multe căutări,
speranțe și așteptări, porneau spre mare, precum niște marinari iscusiți,
dornici să înfunte valurile sau asemenea unor pescari obișnuiți cu mirosul de
alge și pește. Valurile le mângâiau pielea și le atingea sufletele.
Nisipul le primea trupurile întinse la
soare și le urmărea pașii amprentați adânc, până când marea îi ștergea veselă.
Bucuria de a fi alături la bine și la
greu îi apropia și mai mult pe cei doi oameni
frumoși, gospodari și optimiști. Dragostea îi îmbrățișa și le zâmbea
celor doi în fiecare zi, în fiecare clipă. Nu conta ce făceau, important era să
fie unul alături de celălalt, să se susțină, să fie fericiți de reușitele lor,
să se încurajeze reciproc.
Acum șapte ani, Dumnezeu le-a oferit o
minune! Un băiețel frumos, cu pielea albă și miros de vanilie, cu ochi mari,
luminoși, cu buze plăcut conturate și un
zâmbet senin. Viața Ancăi și a lui Mihai s-a îmbogățit cu o comoară: Mihai Alexandru. Zilele le deveniseră
vii, cu noutăți de descoperit, cu liniște și armonie. Fiul lor le aduse
curcubeul în casă și în suflete! Erau împliniți!
Cînd seara coboară, grijile sunt
alungate de îngeri, iar Anca și Mihai dansează tango... dansul iubirii
pasionale, pe care viața le-a oferit-o din plin. Muzica le îndrumă pașii...
privirile își declară iubirea... buzele o confirmă.
Fiecare adiere de vânt le șoptește cât
de minunați sunt împreună! Fiecare aromă îi îndeamnă să își guste clipă de
clipă dragostea! Fiecare rază de soare le amintește că după ploaie apare întotdeauna curcubeul... pe care
Anca și Mihai pășesc cu mulțumire și recunoștință de fiecare dată!
Nu uitați: „O viață fără iubire este ca un an fără primăvară!”
„Doamne,
transformă-mă într-un instrument al păcii tale. Acolo unde există ură, lasă-mă
să semăn dragoste. Acolo unde există durere, lasă-mă să ofer iertare. Acolo
unde există dubiu, lasă-mă să pun credință. Acolo unde există disperare,
lasă-mă să vin cu speranță. Acolo unde există întuneric, lasă-mă să fac lumină.
Și acolo unde există tristețe, lasă-mă să aduc bucurie….” acesta a fost
mesajul de dragoste oferit de Anca soțului său, Mihai.
