O, mama, tu! - Anda Calugareanu

TE IUBESC MAMA!

PROMIT CA MA VOI DUCE LA CASA MEA!

PROMIT CA TE VOI RASPLATI PENTRU CA MI-AI FOST SI MAMA SI TATA, PENTRU CA M-AI TINUT IN SCOALA, M-AI SUSTINUT SI INCURAJAT IN PROIECTELE MELE PROFESIONALE!

Proiect interdisciplinar biologie - limba si literatura romana

 "Colt Alb", "Apollodor"... personaje din literatura romana si universala versus zoologie... Elevii au facut colaje cu citatele preferate dintr-o carte preferata, care are ca personaje animalele... 

De-ale zilei

Ajung la scoala in zori de zi, conducand pe o ceata cumplita, plus intuneric... noroc de faptul ca stiu drumul... 

Multi sarbatoriti... multe bomboane si multe urari.

Copiii ma intreba daca nu pot lua si orele colegei care este foarte, foarte bolnava... cancer in ultima faza. Nu se poate... dar, i-as da zilele mele de s-ar putea. Eu si asa traiesc degeaba.. ea macar are o fetita de crescut, de educat, de incurajat. 

Pornesc spre biblioteca... ganduri... soapte... rugi.

Ma plimb printre rafturi si rasfoiesc carti. Ca niciodata, am plecat fara lista. Zaresc o fata cu parul cret si roscata. O cunoscusem la un atelier pentru copii. Ne imbratisam... ea ma felicita pentru carti, ateliere si tot ce fac frumos. Ii multumesc, dar sufletul meu e gol. Toate astea le fac pentru a lasa ceva in urma mea... sa nu traiesc chiar degeaba... desi, asta simt pe zi ce trece. 

Biserica Sfantul Ioan Botezatorul... ma opresc, aprind o lumanare si soptesc "Nu prea mai cred in Tine, Doamne, si te rog sa ma ierti! Uneori imi doresc sa am curajul Malinei Olinescu... sau pur si simplu sa se termine viata aici si acum!"

Acasa... citesc ca Andreea Marin este insarcinata. Minunat! Asta da stire!

Fara vise... fara sperante... detasata de toate ale vietii, deschid cartea "Jocul celor o mie de frunze si alte povestiri" de Varujan Vosganian si... lecturez.

Doruri și tristețe

Mi-e dor de mine... de curaj... de reușită... 
Mi-e dor de joacă...
Mi-e dor de ceva nou...
Mi-e dor de speranță...
Mi-e dor de iubire sinceră...
Mi-e dor... 
.... 

Poveste cu Îngerii Nordului - din colecția "Povești cu îngeri" de Claudia Groza

Codin se mutase de curand intr-un oras nou. Nu se obisnuise cu strazile, cu nua scoala si mai ales nu cunostea pe nimeni.

- M-am ratacit! Este pentru a nu stiu cata oara in numai trei zile! Gandea baiatul, tot invartindu-se in jur.

- Scuza-ma! Cred ca te cunosc. Esti noul meu vecin, nu-i asa? Mihnea, rosti baiatul, intinzand mana.

- Codin! M-am ratacit. Nu inteleg de ce mi se pare atat de greu drumul!

- Tot ce este nou te perturba si te sperie! E firesc! Te inostesc si am sa iti ofer cateva puncte cheie care sa te  ajute sis a te orientezi.

- Multumesc, rosti Codin. Oferind un zambet cald, voios si extrem de sincer.

“Nu te vei descurca! Esti un baiat neatent, fara capacitatea de a se orienta in spatiu!”, ii sopteau in urechi diferite voci.

Codin s-a oprit in loc si s-a lovit usor cu palma peste ureche.

- Te simti bine? Esti cam palid!

- Sunt bine, nu am nimic O simpla ameteala!

- Codin, sa nu te temi! Oricui i se poate intampla sa se taceasca. Iti amintetsi de lectia de geografie cu punctele cardinale si faptul ca muscii crescuti pe copaci indica nordul?

- Da, imi amintesc, desigur.

- Vezi? Intotdeauna este nnecesar sa iti alegi un punct de reper! Nu ai de ce te teme! Important este sa iti mentii curiozitatea treaza, dorinta de a te deschide spre noi orizonturi. Faptul ca ai venit in acest oras, nu este intamplator. Viitorul ti se asterne luminos la picioare! rosti Mihnea.

Ingerii Nordului au aparut in spatele celor doi baieti si le-au afirmat: “Sunteti unici, plni de bucurie si de multumire pentru tot ceea ce va ofera viata”.

Codin a descoperit placerea de a calatori si a urmat cursuri de  ghizi montani.

Salutare și mulțumesc

"Cetatea celor o mie de sori" de Khaled Hosseini

Kabul... aceasta este cetatea celor o mie de sori... 

Mariam...o fetita a unei taranci, slujnica lui Jalil... care avea 3 neveste. O fetita din  flori, care creste intr-o saracie lucie, cu mama sa, care o invata ca viata e grea pentru o femeie si sa ia aminte. Saptamanal, tatal ei o vizita, insa nu o lua niciodata in Haret, orasul in care avea firme, chiar si un cinematograf... 

Intr-o zi, Mariam fuge de acasa si se duce la poarta casei lui Jalil. Acesta nu-i deschide. Un paznic o duce acasa, unde descopera ca mama ei s-a spanzurat. Intoarsa la tatal sau, de nevoie, simtindu-se vinovata (ceea ce o va urmari toata viata), nevestele lui Jalil o obliga sa se marite cu un cizmar cu multi ani mai mare decat ea. 

Astfel, Mariam ajunge in Kabul... pierde sarcina si nu reuseste sa ii ofere copii lui Rashhed, sotul ei, care isi pierduse sotia si fiul, cu ceva vreme in urma. O chinuie si o umileste. 

Vine razboiul... 

Laila si Tariq, doi copii din vecinatatea casei cuplului Mariam-Rasheed sunt urmariti indeaproape. Acestia traiesc o frumoasa povestede dragoste inca de mici. Laila, fiica unui profesor universitar, o fata foarte frumoasa si desteapta, de la care tatal ei are asteptari, este placuta si acceptata in familia lui Tariq, unde mancau, isi faceau lectii. In seara dinaintea plecarii tanarului in alt oras vecin, deoarece tatal lui, bolnav de inima nu mai suporta zgomotul bombardamentelor, au facut dragoste. Parintii ei au murit in urma unei explozii. Insasi Laila a fost ranita grav.

Rasheed profita de ocazie si ii cere lui Mariam sa o ia la ei sa o ingrijeasca. Dupa ce s-a intremat, Rasheed o cere de nevasta pe tanara Laila. Aceasta  accepta, realizand ca era insarcinata cu Tariq. Naste o fetita, pe Aziza, foarte frumoasa,  care avea  ochii si inteligenta tatalui sau. 

Peste ani, Laila da nastere in conditii inumane - din cauza talibanilor care nu acceptau sa ofere conditii decente de trai, interziceau femeilor sa iasa neinsotite de un barbat (ruda) pe strazi - un baiat, Zamlai, pe care Rasheed il iubeste enorm si il rasfata.

Razboiul  face ca atelierul lui Rasheed sa ia foc. Saracia ii obliga sa o duca pe Aziza la orfelinat si sa o viziteze saptamanal.

Mariam, Laila si cei doi copii incearca sa fuga in alt oras, dar sunt pacalite de un barbat, care divulga politistului ca sunt fugare, ca isi parasesc sotul. 

Tariq... se intoarce in Kabul dupa ani frumosi, venind in vizita la Laila. Baiatul ii povesteste lui rasheed despre noul prieten al mei. Rasheed se rasvrateste printr-o bataie sora cu moartea asupra Lailei. Mariam nu mai suporta bataile repetate si nedrepte la care erau supuse, ia lopata si il omoara pe Rasheed.

Laila si Tariq, cu cei doi copii pleaca in alt oras.

Mariam este condamnata si omorata conform Coranului: "Dinte pentru dinte si ochi pentru ochi". 

Dupa un an, s-a sfarsit razboiul, eliberarea Afganistului de talibani... Laila se intoarce in Kabul, pentru a contribui la refacerea orasului, asa cum isi dorise tatal ei... 

Merge sa vada locuinta unde crescuse pana la 15 ani, Mariam, care ii fusese ca o mama si o ajutase in crestera copiilor. A primit o cutie pe care Jalil o lasase in cazul in care va veni sa intrebe de el. Acesta murise de inima. 

Mariam primise o parte din mostenire, Jalil recunoscand-o ca fiica si cerandu-si iertare pentru comportamentul sau.

Cu banii, Laila si Tariq au renovat orfelinatul unde statuse si Aziza o perioada. 

Laila astepta al treilea copil... pe care, daca era fata, stia cum il va boteza..... 

O carte despre puterea de a indura... despre puterea dragostei (de mama, de oameni - vezi Mariam si preotul care o invatase pe ea sa citeasca si sa scrie)...  despre vointa de a reusi... 

Povesti de viata amestecate cu istorie, cultura din Afganistan. :)