Surprize

Ziua de ieri a fost o bucurie pentru mine.... cu toate că mi-a fost teamă să recunosc....

Elevii de la o clasă de a 11 -a au prezentat proiectul la opţional sub forma unei scenete. A fost senzaţional! Unii dintre ei dezinvolţi şi veseli, alţii mai timizi, dar am rîs la 8 dimineaţa.

Apoi, elevii de clasa a VI-a au venit cu oferte de disecţie: iepure sau măcar o broscuţă! :)

După ce m-am supărat pe cei de  clasa a 12-a că nu sunt atenţi, am primit o pizza de un om minunat, cu suflet luminos (pe care îl consider prea bun pentru a fi real, pentru a fi pentru mine). Bineinţeles că s-a creat vîlvă în cancelarie şi s-au creat multe scenarii pe seama acestei bunătăţi culinare. Am zîmbit... şi ziua mi-a fost frumoasă.

Am mers puţin la biserică şi am fost impresionată de ofetiţă care scria un acatist, mama ei fiind analfabetă.

Pe seară am primit o comandă pentru o poveste personalizată... pentru o fetiţă minunată, pe care am întîlnit-o la atelierul cu Tobias de la Brăila din iunie.

Îmi este atît de dor de ateliere.... (poate mă aude cineva, în specialun ÎNGER) care să mă ajute şi să îmi scoată în cale oameni care vor să aduc bucurie în sufletele copiilor.

Azi... merg cu elevii laexpoziţia de pisici. Da, da! Ştiţi bine! Eu am frică de pisici, dar de dragul lor, am acceptat.

Apoi, treburi gospodăreşti.... în familie... :)

 

Frumos şi minuni

Cînd eşti obişnuită să tragi din greu pentru tot, să mulţumeşti oamenii de lîngă tine şi să nu primeşti nimic în schimb.... ţi se pare că aşa trebuie, că aşa este firesc, că aceasta e soarta ta.

Cînd vezi că minunile şi fericirea îţi bat la uşă, te întrebi unde ai greşit? Sigur este pentru tine?

Cînd vin "specialiştii" şi îţi clarifică situaţia, explicînd că "numai la început este aşa, pînă ce te prinde în mreje, pînă obţine ce vrea, apoi toată frumuseţea se risipeşte precum un fum", zîmbetul se ascunde, sufletul se închide şi te întorci la banalele modele de viaţă: toată lumea se desparte mai devreme sau mai tîrziu; nimeni nu mai crede în nimeni; dragostea nu există, fericirea nici atît.

Da, ştiu, am multiple exemple, din nefericire, chiar şi la 50 şi ceva de ani, cînd se pregăteau să petreacă o frumoasă bătrîneţe împreună.... Dar oare e atît de dificil să trăieşti liniştit, frumos, senin alături de cineva drag pînă la adînci bătrîneţi? Eu consider că nu... că totul este posibil... că speranţa moare ultima.

O melodie în dar cu drag din tot sufletul pentru oamenii frumoşi, veseli şi optimişti ce pătrundîn acest spaţiu!

Stiinta in Noaptea Cercetatorilor

Elevii din clasa a V-a sunt foarte draguti si extrem de talentati. 

Povestile ne urmaresc in orele de biologie.... :)

Maine, 27 septembrie, de la orele 17 in Parcul Tineretului incepe Noaptea Cercetatorilor. Veniti cu cei mici, cu cei mari la experimente ..... :)

Şcoală

O colegă de romînă mi-a arătat cărţile realizate înechipă de elevii clasei a V-a. Sunt minunate! Iar picii, sunt adorabili... foarte isteţi şi citiţi (dar şi stresaţi de părinţi, şi îmi este tare milă de ei).

Elevii mei răsfăţaţi de la o clasa de-a XI-a, m-au supărat pentru că nu au încredere în ei. Şi sunt talentaţi, şi îmi pare rău să îi pierd pe drum astfel.

Ştiu mai bine decît oricine ce rău este să nu ai încredere în tine... şi să te laşi influenţat şi manipulat de cei care văd talentul în tine.

Voi lupta pentru elevii mei, pentru a le deschide ochii larg astfel încît să vadă pînă departe şansa lor de a reuşi!

Dorinte

Astazi, am avut primele ore la colegiul national Mihai Eminescu. Nimeni nu m-a intrebat nimic... ceea ce m-a facut sa inteleg cat de reci am devenit.

Elevii sunt draguti, dar nu cei mai buni. Asta nu conteaza foarte mult. Predau un optional, deci ii voi forma ca oameni, nu am nevoie sa scot genii din ei. I-am rugat sa completeze o fisa personala, despre carti preferate, prieteni, muzica ascultata, dorinte. Unii mi-au scris ca nu au dorinte. Asta m-a intristat  enorm. Un om fara dorinte nu are pentru ce trai. Le-am explicat ca si sa mergi in fiecare zi in parc este o dorinta... sau sa citesti o anumita carte sau sa vezi un film, o piesa de teatru. Sper din tot sufletul ca au inteles.

 

NU VREAU SA APARA O GENERATIE DE OAMENI STERSI, GOI, FARA AMBITII!

 

Eu, imi doresc:

 

- sa public cat mai  mult;

- sa imi promovez cartile in cat mai multe orase in weekend-uri;

- sa fac cat mai mult sport;

- sa daruiesc liniste, pace, armonie in jurul meu;

- sa ascult povestile oamenilor;

- sa fac numeroase fapte bune.

Sentimente

Imi amintesc cand am scris o poveste despre sentimente pentru revista MEKKI. Mi se parea totul atat de firesc sa existe toate. Stiam ca toti le traim sau le-am trait candva.

Mai nou, sentimentele mi-au invadat linistea. Dar toate....

A aparut teama care imi spune ca nu poate sa fie totul asa frumos, curat, senin in viata mea. Apoi bucuria si fericirea de a trai si a ma bucura de fiecare clipa din viata mea, imi maturisesc ca merit toate aceste minuni si aprecieri si imbratisari. Apoi, frica apare si ea, soptindu-mi: "ascunde-te! ramai tu cu tine sau intoarce-te in trecut, macar acolo stii cum sa manageriezi cuvintele, faptele, viata". Rusinea vine sa imi spuna ca nu se poate sa cred tot ce mi se afirma.

Ce pot face eu, e atat de usor si pot risca oricand si oricat! Cand sunt implicate sentimentele altora (parinti, prieteni, oameni dragi) este cumplit degreu sa te hazardezi, sa mai crezi ca esti AS in tot ce faci.

Sper sa fiu luminata, sa gasesc CURAJUL de a-mi trai propria viata si sa aduc FERICIREA in jurul meu!

Duminica de poveste

Ma intorc la copilarie. Simt asta zi de zi...joaca... parc.... azi chiar vata de zahar. Sa nu mai spuneti nimanui, dar ador vata de zahar! Aproape la fel de mult ca datul in leagan! 

Mi-e teama de apa...de gheata, asadar sporturile care implica apa in diferitele ei forma sunt excluse.

Acum, ma intorc la munca! Corectez teste si apoi, planificari.

O seara magica si o saptamana de basm va doresc!

Multuuuuuumeeeeeesc pentru tot ce primesc!