marți, iunie 12

Interviu cu mine si cu Tobias

'Scrisul este o joaca, o eliberare de griji' - interviu cu Claudia Groza

de Iohanna Purdea

12/06/2012




1
Pe 2 iunie ne-am dat intalnire cu copiii la Carturesti AFI, sa citim impreuna o poveste minunata: 'Tobias, elefantelul colorat' - carte semnata de Claudia Groza si aparuta la Editura Aramis. Cu aceasta ocazie i-am luat un interviu autoarei lui Tobias.
de Iohanna Purdea
Claudia Groza este o veche si fidela membra a Comunitatii femeilor senzationale. Ne scrie de mult timp mesaje din sticla foarte frumoase, care cu siguranta v-au incantat si pe voi. Claudia este profesoara de biologie, ii plac copiii si povestile si se bucura ca poate impartasi celor din jur ceea ce simte prin intermediul scrisului.
Va invitam sa urmariti urmariti povestea lui Tobias in filmul de la intalnirea cu copiii, postat in Galeria Video a acestui articol.
Iohanna Purdea: Ce te-a indemnat sa devii profesoara?
Claudia Groza: Meseria de profesor a fost un vis implinit. De mica mi-am dorit sa fiu profesor. Nu stiam exact ce materie voi preda, dar nu ma vedeam facand altceva.
Iohanna Purdea: De ce biologia?
Claudia Groza: Eu imi doream sa fiu profesor de limba si literatura romana. In liceu, insa, am avut o profesoara minunata, blanda, care explica foarte bine si am decis sa urmez facultatea de biologie.
Iohanna Purdea: Este grea aceasta profesie, de dascal? Care sunt provocarile? Dar satisfactiile?
Claudia Groza: Meseria mi se pare din ce in ce mai grea. Copiii se schimba si nu mai pun accent pe importanta scolii, pe formarea lor ca oameni 'frumosi'. Provocarile constau in faptul ca elevii vin cu lacune din clasele mici, nu stiu nici sa citeasca, nu au rabdare sa stea in banca, sa asculte. Satisfactiile sunt tot mai putine, dar bine ca exista. Sunt fericita cand un elev imi spune: 'imi doresc sa devin biolog marin... sau medic... sau psiholog...'.
Iohanna Purdea: Cum ai scris 'Tobias, elefantelul colorat'? Cine sau ce te-a inspirat?
Claudia Groza: Tobias a fost un cadou pe care imi doream sa-l fac copiilor cu ocazia zilei de 1 iunie. L-am scris in cateva zile. A fost citit de un baietel de 6 ani, mi-a spus ca e interesanta povestea, astfel am prins curaj si am trimis spre edituri. M-a inspirat relatia mama-copil, privita din prisma meseriei mele.
Iohanna Purdea: De ce iti plac povestile pentru copii?
Claudia Groza: Imi plac foarte mult copiii. Am observat ca povestile clasice ii plictisesc, nu se mai regasesc in ele. Am hotarat sa le ofer povesti despre ei, despre problemele lor, despre prietenie si curaj. Povestile modeleaza caractere.
Iohanna Purdea: De ce iti place sa lucrezi cu copiii? Ce e diferit la aceasta experienta fata de interactiunea cu oamenii mari?
Claudia Groza: Ador sa lucrez cu copiii. Sunt foarte sinceri, receptivi, creativi, deschisi catre noutate. Daca stii sa le atingi sufletul, ii ai de partea ta. Am lucrat si in alte domenii, de exemplu cercetare. Cu adultii, lupta orgoliilor este obositoare.
Iohanna Purdea: Ce urmeaza dupa 'Tobias'?
Claudia Groza: Dupa Tobias a urmat cartea ”Tolba cu povesti” scoasa la editura Cadrelor Didactice din Bacau, care se distribuie prin cereri directe mie. Nu am reusit sa gasesc o librarie care sa ma ajute in distributie. Din pacate, piata literaturii pentru copii in Romania este un domeniu bine ingradit. Am in lucru doua povesti mai lungi pentru adolescenti.
Iohanna Purdea: Ce face autoarea lui 'Tobias' in timpul liber?
Claudia Groza: In timpul liber merg la teatru, citesc si ma plimb foarte mult, plus ca imi place sa particip la diverse concursuri literare sau pe bloguri.
Iohanna Purdea: Scrii si altceva in afara de povesti pentru copii? Ne scrii mesaje foarte frumoase pentru 121.ro, te-ai gandit sa scoti si o carte de eseistica sau povestiri pentru adulti?
Claudia Groza: Da, scrisul pentru mine este o joaca, o eliberare de griji, dar si bucuria de a impartasi lucruri frumoase celor din jur. Am un proiect de povesti personalizate. Fiecare om are povestea sa si pe baza a cateva detalii, pasiuni, culori preferate, muzica, pot scrie o poveste pentru cineva. Mi s-a cerut, de exemplu, sa scriu povesti pentru copii infiati. Am inteles ca se folosesc ca tehnica psihologica de acceptare a noilor parinti. Scriu si poezii, povestiri pentru adulti, cu speranta ca voi atinge nivelul la care sa merit sa le public.
Tobias, elefantelul colorat
Tobias, eroul cartii, este un elefantel colorat care, satul sa fie privit intr-o lumina batjocoritoare de tovarasii sai de joaca, numai fiindca este 'altfel', hotaraste sa isi ia destinul in piept, plecand de langa mama lui si pornind pe un drum necunoscut, catre un circ unde toate aceste 'defecte' vor fi sarea si piperul spectacolelor, asa cum se va dovedi mai tarziu. Povestea lui Tobias este educativa, atat pentru cei mici, cat si pentru parinti.
Ii multumim Claudiei Groza pentru interviu si lectura, ii uram succes si asteptam cu interes urmatoarele carti!
1
 
http://www.121.ro/articole/art9292-scrisul-este-o-joaca-o-eliberare-de-griji-interviu-cu-claudia-groza.html


Total poze 1

duminică, iunie 10

Întrebări şi doruri...

De cât curaj ai nevoie să îţi asumi o relaţie?
E atât de greu să mănânci o îngheţată şi să petreci odupă amiază jucând cărţi sau povestind pur şi simplu vrute şi nevrute în compania cuiva drag?
Câtă răbdare să ai în astă viaţă?
E dificil să laşi un banner cu  o carte pe blogul tău? Vrei să fii plătit pentru asta? 
Ce înseamnă prietenia azi?
Care este înălţimea la care poţi fi numit scund? 
E grav să fii o persoană activă? Dar să ai succes? Dar să faci acte caritabile?
De ce ne este mai uşor să discutăm telefonic şi nu într-un parc?
De ce când ne este bine, când suntem fericiţi uităm de cei care ne-au fost alături?
De ce când împrumutăm o carte, un CD, uităm să le înapoiem?
De ce ne este greu să dăm o explicaţie când vrem să renunţăm la o relaţie? 
De ce este mai uşor să criticăm decât să lăudăm un prieten?

 *
Mi-e dor de oameni buni.... şi prieteni adevăraţi...
Mi-e dor de  teatru....
Mi-e dor de începuturi...
Mi-e dor de visuri împlinite...
Mi-e dor de încurajări...
Mi-e dor de îngeri...
Mi-e dor de joacă şi de jocuri...
Mi-e dor de sport...
Mi-e dor de dragoste....

*
Oare voi primi răspunsuri...?
Mulţumesc Universului că exist... :)

Convorbire telefonică

Îmi era dor de o bună prietenă... colegă de facultate, la nunta căreia am fost domnişoară de onoare. Nu mai vorbisem din aprilie. Eu trimit mesaje, oricât de ocupată aş fi. În fine, am sunat-o în această seară şi am vorbit aproape o oră.
- Dacă nu răspundeai, să ştii că îţi scriam.... (în vacanţe, ne scriam scrisori lungi, în care ne puneam sufletele pe tavă).
- Clau, ştii că prietenia noastră este la acel nivel la care nu poate fi alterată de prostii banale, timp sau invidii. 
- Voi fi domnişoară pentru o altă colegă de facultate.... Mă simt neîmplinită....
- Eşti o fată prea bună... prea deşteaptă.... care va reuşi să devină cea mai minunată soţie şi mamă şi prietenă cunoscută vreodată....
- Nu prea ştiu ce să mai cred.... am obosit să mai sper... am renunţat să mai cred că rugile îmi ascultate. Mi se pare atât de nedrept... oameni care au destrămat familii, minţit, furat, omorât şi tot şi-au găsit sufletul pereche, iar eu....nu-mi explic... şi nici nu mai am puterea să o fac. Sunt dezamăgită de tot şi de toate.
- Ai o perioadă grea, în care recunosc şi te înţeleg căai nevoie de mângâiere, de susţinere, de răsfăţ. Cred că îţi este greu, dar nu imposibil. Vei reuşi Clau. Şi totul va fi foarte bine.
- Da... sper. De-abia aştept să scap, să îmi vizitez finuţul, să îi tai moţul... să îl răsfăţ... Voi evada câteva zile din oraş... am nevoie să mă detaşez de toate. Am momente în care aş plânge ore în şir... să mă descătuşez de stres, de neîncredere, de teamă, de dor, de neîmpliniri....
.....
Nimeni nu mă poate ajuta....
Uneori cred că nici eu nu mă pot ajuta... 
Până unde să cedez? Câte poveşti cu foste minunate, superbe şi deştepte va trebui să mai ascult? Care este greutatea ideală pentru a fi iubita perfectă? Câţi bărbaţi frustraţi va trebui să mai întâlnesc? 
Asta e.... Charlize Theron a înfiat un copil... şi se pare că adpţi este o "modă".... 
Speranţele atârnă de un fir de păianjen....

Votat

Mi-am îndeplinit misiunea de cetăţean model al mândrei capitale.
Un domn în stare de ebrietate voia să voteze. I s-a spus că nu se poate în starea în care este. Conştiincios, a cerut o adeverinţă din care să reiasă că nu l-au lăsat să voteze. :))

Tristeţe alungată

Somn... din cauza unei tristeţi apăsătoare. E aiurea când nimic nu e prea clar în viaţa mea. Privesc în jur... prieteni care nu au  un loc de muncă (eu lucrez şi culmea, mai fac şi ce-mi place); oameni mai singuri decât mine (fără părinţi la vârste fragede); oameni bolnavi (şi cu toate astea ştiu să se bucure de viaţă). 
Mă dezbrac de haina grea a întristării, îmi şterg lacrimile şi mă pregătesc să ies la o plimbare în parc...
Voi citi printre ciripit de păsări... voi privi oameni.... voi desena zâmbete pe asfalt.. :)

amorţeală

Te întinzi precum un motan la soare.
Mi-e dor de bine, de mare, de soare,
De zâmbete, de-o îmbrăţişare, de o sărutare. 

Mi-e tot mai greu să aştept,
Să ascult, să citesc,  să învăţ,
Să te iert.

sâmbătă, iunie 9

Stai

Stai o clipă în sufletul meu.
Cum te simţi?
Nu ai vrea să rămâi?
Eşti atât de tânăr....
Copilăria ţi-o porţi în fiecare zâmbet.
Ador poveştile tale....
Inteligenţa şi vocea ta mă fascinează.
Aminitirile tale mă bucură.... 
Păcat...
Lacrimile îmi inundă sufletul gol...