Curaj şi liniştea din spatele furtunii

Ma gandesc ca pot lupta cu mine, cu rautatile ce incearca sa ma darame. Tocmai am citit povestea broscuiului care a reusit sa iasa de sub mormanul de pamant care il acoperise la un cutremur. Asa ma simt eu. Ma amuza teribil ca toate planetele se aseaza luna aceasta favorabil pentru mine. Mai sa fie! 

Descopar ca in furtuna iscata ce mi-a starnit temeri, ma simt de fapt echilibrata. Am inteles ca totul se plateste. Am inteles ca sunt etape in pregatirea vietii ce ma asteapta. Sunt evenimente ce ma calesc. Stiu ca voi reusi in tot ce mi-am propus. Nu ma las influentata de nimeni. Imi urmez drumul... singura pana la capat daca  e nevoie. Dar stiu ca nu  e asa. Azi, un om minunat, caruia i-am  stricat sarbatorile de pasti... care a plans din cauza mea si pentru iubirea ce mi-o purta - eu una cred ca as fi si cu pietre in mine pentru un astfel de comportament -, mi-a marturisit ca vine la Bucuresti sa ma ajute daca chiar nu mai pot sa duc la final toate cele incepute.

Cu toate ca el nu ma intelege de ce ma inversunez sa fiu implicata in atatea proiecte, cursuri de perfectionare, scoli si alte cele, ma "sprijina" in toat a nebunia mea, sperand ca ma voi linisti candva si  voi accepta sa ma mut intr-un oras frumos, cu alt ritm de viata. Adevarul e ca stau si ma intreb: la ce bun atatea scoli? Zau asa.... vorba unei prietene: daca as da timpul inapoi, pe cuvant ca as invata o meserie banoasa si gata. Mi-as dori sa ajung profesor universitar intr-un oras linistit, cu alta cultura si ritm... Sibiu, Cluj, Targu Mures. Poate imi fac mica mea afacere.... poate o gradinita... cine stie ce imi mai trasneste mintea... cine stie pe ce meleaguri ajung. Important este ca stiu ceva: VOI REUSI.  

 Nu mai ascult la oamenii laşi, cărora le e frică să ţină pasul cu mine. Întotdeauna apar cei cutezători şi mă îndrumă o porţiune de drum... chiar dacă apoi, cotesc spre alte drumuri. Cândva, voi găsi omul care are de parcurs acelaşi traseu cu mine... până la finalul vieţii.

Publicam impreuna o carte de povesti? facem lumea copiilor mai frumoasa?

Am primit acest mail, de la Editura cadrelor didactice, care e la inceput de drum, si au idei originale si tinere. La momentul acesta, nu-mi permit sa public din  buzunarul propriu. Daca aveti incredere si doriti a ma sustine cu putin, va multumesc si ma incumet sa purced la drum. Deja sunt cativa muschetari care au sarit in ajutor. 

"Buna ziua!
Am avut curiozitatea sa va citesc si unele articole din blogurile pe care le detineti. Aveti un suflet frumos si chiar e o bucurie sa cunosti asemenea oameni! Pot afirma ca mi-ati facut o dupa-amiaza frumoasa (cea de ieri) si va multumesc!
In legatura cu manuscrisul dumneavoastra, vin cu urmatoarele oferte:
1. 100 de exemplare, format A5, 135 de pagini cu 7,5 lei pe exemplar (750 de lei total) unde intra si promovarea cartii dumneavoastra in revistele Oglinda Literara, Tanarul Scriitor, Revista Romania Azi, Cetatea lui Bucur si invitatia de a face parte din Liga Scriitorilor din Romania;
 

2. 100 de exemplare, format A5, 135 de pagini, 6,3 lei pe exemplar (630 de lei total) si o recenzia care va apare in Revista Romani Azi si Tanarul Scriitor;

Daca doriti mai multe exemplare, va rog sa specificati numarul dorit iar eu voi veni cu o alta oferta de pret. (cu cat sunt mai multe, cu atat pretul este mai mic)

Indiferent de hotararea pe care o veti lua, va multumesc pentru orele de relaxare oferite de textele dumneavoastra.

O zi excelenta!

Cu amicitie, 

Dragos Hutuleac"

Cândva... am scris versuri

:) Cândva - dacă stau să mă gândesc îmi amintesc exact, dar nu-mi doresc -, am suferit din dragoste rănită. Şi am început să-mi revărs oful, crezând că scriu poezii. Le-am lăsat să zacă pe ici ,pe colo. Le-a citit un prieten care le-a făcut operaţii estetice şi mi le-a redat ciuntite, dar curate.

Acum ceva timp, un prieten talentat mi-a cerut poeziile. L-am avertizat că nu sunt poezii, ci trăiri... viaţă... sentimente... dezamăgire... tristeţe... lacrimi... suferinţă.

Mi-a spus după o săptămână: "Ai avut dreptate. Nu sunt poezii. E viaţa ta, însă mă laşi să le modific? Există şi poezie în ele. Tu scrii proză foarte bine". "Eu nu scriu nimic bine... eu nu scriu ca să devin scriitoare... (deşi îmi doresc)... eu scriu ca să mă purific, să mă redescopăr citindu-mi rândurile... să văd cât cresc în zile, în ani, într-o viaţă. Poate îmi voi publica fragmente din blog la bătrâneţe, dacă voi aduna trăiri însemnate":

M-am amuzat teribil.... 

Nu am înnebunit... nu îmi amintesc despre durerile mele beauvoiriene (de la Simone  de Beauvoir... dar printre materiale ştiinţifice, am descoperit poeziile corectate. Mi s-a făcut dor de versuri... şi redau o poezie de-a mea refăcută şi renăscută din cenuşă. ;)

Mă-ntind 

Mă întind să prind…

Nu, nu stele, ci norul ăla de ieri.

Pe care l-am văzut când ne plimbam.

Ştii foarte bine că-mi plac pernele moi.

Mă-ntind să adun dragoste.

Ei lasă gluma! Ştii cum arată.

Mă-ntind să prind soarele din ape.

Ştii că vreau să schimb veioza din camera mică.

Mă-ntind să deschid geamurile

Ştii… astăzi am cele mai frumoase picioare.

mă intind să-ţi ating mâinile.

Ştii foarte bine că nu te voi uita niciodată.

Tu, iubite, ce întinderi ai? Sper că nu musculare…  

                             

lacrimi de dorul de mine

Soapte se aud in spatele meu... 

"E cea mai tare profa... :) Imi place mult ora dansei..."

Zambesc.... E tot ce am. Bucuria copiilor care-mi sunt elevi, si ma iubesc si ma respecta si au nevoie de mine.

Cand lacrimile isi cer dreptul de libertate, le dau drumul. Rimelul curge. Si ce daca? Uneori.... ajung la capatul  puterilor. Ma simt atat de singura... Poate am nevoie de aceasta singuratate. Ma intreb... pana cand mai sufar? Pana cand trebuie sa rezolv probleme si sa dau explicatii.

Primesc oferte de a scrie povesti pentru iarna, povesti de Craciun pentru cei Dragi. Cu oful dragului risipit prin nisipul Saharei... scriu. Lacrimile curg... si ma intreb cand voi gasi linistea acea dupa care tanjesc de atata timp. Am obosit.... si ma simt a nimanui. Si atat de  singura. Ma uit la mine si ma recunosc straina. Si plang... cum n-am mai plans de ani. Si plang... si respiratie mi se opreste... si totul ma doare arzator.

Mi-e dor de liniste si de normalitate, ca unui claustrofob de aer.

Mi-e dor de zambetul meu sincer, ca unui peste din acvariu de apa din Ocean.

Mi-e dor de mine... de activitatile mele.

Buletin meteo pentru tine

Foto: Nicholas_T | Flickr.com

Buletin meteo pentru tine

Fiecare răsărit de SOARE să-ţi aducă o dorinţă, iar fiecare apus să ţi-o implinească! ... ÎN URMĂTORII ANI: Vântul va sufla plin de dragoste, cu intensificări puternice în sufletul tău. Înnorările vor lipsi, soarele va străluci, inima ţi-o va încălzi. Probabilitatea de precipitaţii va fi semnalată doar cu stropi de bucurie. Cerul va fi acoperit de fericire, atmosfera va fi încărcată de noroc şi sănătate. Temperatura este în creştere, iubirea pluteşte deasupra ta. Valorile termice se vor menţine şi noaptea, în vise frumoase. Dragostea va favoriza transportul de aer cald şi vreme frumoasă în viaţa ta. Zâmbeşte şi... iubeşte, dragul meu. 

Mai este atât de puţin.... :)

Cultură... operă...

Pentru tine... cel ce te recunosti

E tarziu si sunt obosita. Am dat liber mintii in aceste zile. Am ascultat muzica - Mozart stiam ca este folosit in terapie -, si am scris povesti. Nu, nu iau bani de pe urma lor, dar stiu ca sunt publicate si lecturate de suflete care au nevoie, care vad frumusetea din cuvintele simple.

Mi-e dor nespus de o stare de liniste si de bine. Mi-e atat de rusine si ma simt vinovata ca nu ma pot aduna sa scriu serios stii tu ce. :) Iarta-ma. Voi finaliza de dragul tau tot ce am inceput. Imi doresc sa ma eliberez, dar sa nu renunt ca o laşă. Astept cu emotie timpul imbratisarilor in miros de ciocolata calda si cetina de brad. Mi-e dor de simplitatea vietii in doi. Ma simt atat de rau cand iti simt vocea trista.... ma simt fara nicio putere, si inima mi se strange cand bobul de orez cand stiu ca te-as putea alinta. Habar n-am de ce e viata asta asa... habar n-am de ce mereu dragostea se afla atat de departe si trebuie sa suferim si sa asteptem si sa dam teste de rabdare si de incredere.... habar n-am ce leac ne vindeca de suferinta dorului sau a curiozitatii de noi.

Mi-e dor de lecturi in caldura  bratelor tale... mi-e dor de zambete si de sentimentul "esti cu mine, va fi bine!"... mi-e dor de un nou inceput care se va continua cu "traiesc fericiti si inainte din poveste mult mai este"... mi-e dor  de privirea ta... mi-e dor pana si de micile tale indemnuri (asta ma asigura ca iti pasa de mine cat de cat)... mi-e dor de un joc de carti pe porunci... mi-e dor sa ne scriem frumoasa poveste... mi-e dor sa te rasfat cat pot eu de des... mi-e dor sa strabat strazile necunoscute alaturi de tine... mi-e dor de nopti impreuna si dimineti imbratisate.... 

Oare cum e sa le simt pe toate acestea? Oare cum e sa fiu o femeie implinita si multumita... fara atatea  diplome ce-mi macina inima, si mintea si ma fac sa  plang de dor de VIATA. Toata independenta obtinuta, m-a facut sa cred ca pot cumpara totul, mai putin dragoste. Cred ca m-am trezit la timp, datorita tie... si  iti MULTUMESC. Nu, nu ma lasa sa-mi "cumpar" copil... ajuta-ma sa invat sau sa reinvat sa iubesc si sa dam  nastere unui copil din dragostea noastra.

Pana nu demult, nu credeam in NOI. Era o joaca si voiam doar sa te incurajez. Acum, am hotarat sa te iau in serios si sa  lupt pentru NOI. 

Ca niciodata, prietenele ma intreaba: "Ceva nou in viata ta?". "Nu, nimic". "Ne refeream la alte planuri in afara de cel profesional". Lupta cea mare se da mereu aici, pe planul carierei. Am  inteles cum sunt perceputa: ca o femeie actuala, activa si ocupata. Nu, nu mai vreau sa  traiesc asa. Te rog, salveaza-ma! Ajuta-ma sa fiu o femeie echilibrata, cu o slujba normala si timp pentru familie, pentru joaca, pentru iubire.