Zile frumoase, liniştite, cu bucurii şi zâmbete, se
aştern în calendarul vieţii fiecăruia dintre noi. Nu le apreciem întotdeauna.
Primim complimente. Copiii ne spun că suntem cele mai
minunate fiinţe. Soţii sunt mândri că suntem frumoase şi descurcăreţe. Şefii
apreciază inteligenţa şi faptul că muncim peste program. Adesea, nu ştim să primim complimentele. De
ce? Simplu. Nu avem suficientă încredere în noi.
Până nu de mult, atinsesem stadiul de echilibru şi
acceptare cu bune şi cu rele. Aflasem că dragostea vine din interior. După
exerciţii numeroase şi împliniri sufleteşti, mă iubeam aşa cum sunt: slabă, cu
ochi frumoşi, zâmbet atrăgător. Mă simţeam senzaţional. Şi totuşi, aveam
momente în care doream să mi se spună că sunt frumoasă. Elevii întreabă un
coleg cum arată profa de bio. Dânsul îmi povesteşte ce impresie le-a
împărtăşit.
-
E
frumoasă mă, e frumoasă!
-
Mulţumesc
pentru compliment, răspund timidă.
Aseară în cancelarie, o colegă comunică unui coleg
următoarea informaţie:
-
Avem
o colegă de istorie foarte frumoasă!
-
Tânăra
care a plecat?
-
Nu,
ea predă engleză. Colega de istorie este o brunetă, cu părul lung, foarte
frumoasă.
În acel moment am îngheţat. Simţeam în fiecare parte a
corpului câte un ac ce mă înţepa usturător. Eram jignită? Nu. Frumuseţea e o
noţiune vastă. Mi se confirmase că sunt o frumoasă. De ce avem nevoie permanent
să ni se valideze calităţile, rezultatele? Unde mi-a dispărut într-o clipă
încrederea în mine şi echilibrul, şi achiziţionarea gândului că frumosul vine
din suflet?
Am recuperat pe parcurs, în drum spre casă încrederea în
faptul că frumuseţea mea vine din faptele bune, din poveştile pentru copii, din
zâmbetele copiilor ce cred în mine şi învaţă de dragul meu. Fiecare e frumos,
şi bun, şi talentat. Este necesar să dăruim necondiţionat totul.... şi să nu aşteptăm aplauze şi complimente - uneori
gratuite – şi felicitări pentru fiecare gest umanitar pe care-l facem. De-am
reuşi, am fi cu toţii mai fericiţi, mai buni, mai calmi, mai luminoşi.... şi ARMONIA AR FI LA EA ACASĂ.
Să vă fie vieţile magice... zâmbetele să vă însenineze
chipurile... bucuriile să vă invadeze sufletele. Credeţi în frumuseţea ascunsă
în voi. Permiteţi-i să se exprime... cât mai des.
