ea este "prietena mea"

am cunoscut nepotica unei prietene. are doi ani si 8 luni si este un geniu. vorbeste nu doar foarte corect, ci foarte elevat pentru varsta ei. numele ei este Briana. sunt convinsa ca veti auzi despre ea peste cativa ani, cand va lua premii de excelenta pe la diferte concursuri. este mandra ca mama ei este medic si vindeca oameni. este fascinata de carti - nu am vazut pana acum un copil de varsta ei care sa inlature jucariile. m-a declarat "prietena ei" - si am fost deosebit de entuziasmata. a fost fericita ca am baut acelasi fel de suc.

asa copii sa tot ai!
sa fie sanatoasa si sa aiba soarta buna ii doresc din suflet!
felicitari parintilor care se ocupa de ea... ei la randul lor niste oameni destepti si veseli si puternici si cu muuuuuuuuuuuuuult bun simt! sa va traiasca, dragilor!

optimism

e cazul sa pun punct si sa o iau de la capat. care capat? ala de la zero spre plus infinit... :)
chiar daca m-am plans peste masura zilele acestea, am si citit poezii si lucruri interesante. sunt inscrisa pe blogul "the book club" pentru a fi "fortata" de dorinta mea de a citi cat mai mult sa fac asta si mai mult decat atat, sa aflu si pareri ale unor oameni avizati despre ceea ce citesc.
acum citim "Omul care era Joi" de Chesterton, editura Humanitas.

aici se vinde

ce importanta au toamnele
si sufletul ghemuit sub umbrela de ploaie
ce importanta au bocancii
cu care ai escaladat everestul
aici se da paine
aici se da lapte
aici se vinde carnea
si sangele omului
viata este prea comestibila.

Nora Iuga - "Spitalul manechinelor" ( o gasiti pe anticariatuldenoapte.com)

mail tocmai primit

"Draga Claudia
vin-o pe 13 septembrie, luni la Fizica si te inscrie la masterul Stiinta Conservarii Restaurarii... caci asa vei putea lesne sa termini in paralel si doctoratul inceput. E pacat si sunt multe perspective frumoase. Poate mai stii si alte persoane interesate."

am lasat cu tot cu greseala "vin-o".

multumesc, eu nu mai fac nicio scoala. am destule diplome... suficiente sa fiu fericita. daca mi-ar garanta cineva ca dupa acest master obtin un post la facultatea de arte, unde imi doresc sa ajung, da, m-as sacrifica.

daca cineva este interesat, mult succes!

dnul ministru al educatiei

tocmai am vazut la stiri cum dnul ministru Funeriu, a dat 3 milioane de euro pe papusi defecte care sunt destinate gradinitelor.
sa inteleg ca sunt bani, dar ne place sa ne dam mari "aiurea in tramvai" - am auzit-o spusa de un pusti de trei ani, astazi.
am dreptul sa fiu furioasa, sa ma simt nedreptatita si umilita?
cred ca da!

decizie

mereu am fost patrioata... si nu am vrut cu niciun chip sa-mi parasesc tara.
ieri, dupa consiliul profesoral, am inteles ce ma asteapta: pe un salariu jenant, voi ajunge sa si matur caci nu mai sunt bani. disperata, speriata, cu lacrimi in ochi, am venit acasa si am inceput sa depun CV dupa CV. am inteles ca e cazul sa ascult sfatul de mai demult al oamenilor din viata mea si sa plec din tara. e inadmisibil ca dupa atata scoala - si slava Domnului chiar am facut scoala, adica in momentul in care spun ceva stiu ce spun (daca nu stiu ma abtin) - sa stau pe banii mamei sau sa ma imprumut sau sa fiu obligata (fortata) sa spal vase pe un salariu mai decent decat cel de profesor.
nu sunt genul sa ma marit cu un barbat cu bani doar pentru a trai decent.
imi doresc sa imi petrec viata printre oameni cu bun simt si educati.
decizie: finalizez doctoratul... si parasesc aceasta tara minunata, cu peisaje de vis dar cumplit condusa - de un om care va ramane in curand singurul care rade cu gura pana la urechi, o tara in care oamenii de calitate sunt marginalizati... in care prostia si subcultura ies in frunte ca paduchii... ihhh.... tara ce va intra in curand intr-o luuuuunga hibernare...
voi pleca intr-o tara in care copiii mei sa fie in siguranta, sa invete (aici se da doar celor nevoiasi, dar elita nu o cunoaste nimeni, nu primeste macar un stilou), sa fie fericiti, sa traiasca.
facand haz de necaz si zambind - caci asa sunt eu - ma gandesc ca as putea sa ma casatoresc cu domnul din Venezuela, din San Fernando de Apure, care lucreaza la Ministerul Culturii de acolo. :)) Si-a manifestat dorinta de a-i fi sotie, mi-a citit povestile pentru copii la actiunile organizate acolo. Ha ha ha. Venezuela e mai civilizata decat Romania? Ihmmm.... incep cercetarile... :))

“zambete si bucurii”

Cuvinte, vise, sperante… puse intr-un pahar. Se toarna apa pana la jumatate. O mana puternica, cu degete lungi, unghii patrate ridica paharul in lumina slaba a neonului. Moleculele de apa desfac particulele din cuvinte. “mi-e teama ca nu voi fi la inaltimea asteptarilor tale!” se desface in mii si mii de bule.

Da… si asa a fost… teama lui transmisa cu forta in cuvinte, incercarea disperata de a o elibera prin rautate a distrus armonia prieteniei de pana atunci. Nu a mai gasit forta de a fi alaturi de cineva care l-a sustinut la greu. Nu-i nimic. Ultimele imbratisari de pe nisipul rece, intr-o noapte de vara, ii vor ramane in memorie ca simbol al neputintei de a fi prieten pe viata.

Teama asta ucide…

“Oare de ce?” se intreaba ea.

Zambet… “zambete si bucurii” este expresia instaurata de ea acum multi, multi ani… si functioneaza….

cioburi

era o vorba de prin batrani - de pe la bunica am auzit-o: "esti suparata? da-te cu fundul de pamant si-ti trece."
buuun. dimineata insorita. fetele mele pleaca la treburi. eu mai raman putin. fac un dus si, pe jumatate imbracata imi zic: "hai sa schimb si apa la flori!". alunec pe gresia inca umeda. apa din vaza se varsa pe mine. vaza se sparge de marginea chiuvetei. inchid ochii sa nu-mi intre cioburi in ochi, ridic capul sa nu ma lovesc de prag (sa-mi salvez creierii si inteligenta creatoare!- ha ha ha).
ma ridic cu greu si ma dor fesele... sau oasele?!
nu-i nimic! cioburile aduc noroc. :)
si, pentru ca schimbarile mari incep cu numeroase schimbari mici, am facut una: m-am tuns si m-am vopsit! sunt aceeasi Claudie, cu o alta nuanta de par si freza... si cu o mica-mare vanataie!
si inca una: am cumparat o carte ce imi era necesara pentru ultimul referat de la doctorat.
soare si zambete si spor!