dansuri de vara

serile de vara au miros de mentosan.
ciresele din copaci stau cu ochii pe mine.
urmaresc cu atentie rtimul in care citesc.
cireasa voioasa sare, imi pateaza paginile cartii, da pagina,
topaie din rand in rand, apoi imi atinge buzele, o savurez,
si arunc samburele in gradina.

e cald si dansez.
imi iau gandul la un tango,
amintirile imi cer un vals.
dorul de el imi cere un dans ritmat.
sufletul ar vrea un blues.
accept!
dansez pana la epuizare!

e vara....
a mai fost vara...
va mai fi vara...

in vara anului viitor voi fi o alta EU!

decizie

am primit un mail impresionant. l-am privit o data, de doua ori, de trei ori si am decis:

- sa fiu un om minunat;

- sa ascult mai mult;

- sa vorbesc mai putin;

- sa ma rog;

- sa fac fapte bune permanent, fara a astepta nimic;

- sa ma ingrijesc de sanatate;

- sa nu ma mai rapotez la ceilalti, ci sa fac eu foarte mult (in limita puterilor si posbilitatilor);

- sa nu ma izolez de oameni, caci ei au nevoie de mine;

azi, am finalizat povestea Lizicai... povestea mea si fetitelor care mai cred in printi. am ales o actiune a zilelor noastre - actiuni caritabile. aici: http://povestilelizei.blogspot.com/

mai cred in povesti, mai cred in oameni, mai cred in fericire - care vine intotdeuana din lucruri marunte.

aceasta vacanta va fi cea mai speciala din viata mea! va fi originala, cu multe schimbari, cu bucurie si zambete, minuni si impliniri, povesti numeroase, lecturi variate si muzica aleasa! voi intalni multi oameni, din domenii atat de diferite, cu varste felurite... voi invata in fiecare zi ceva, voi scrie in fiecare zi un rand, voi marturisi zilnic dragostea cuiva special din viata mea, voi trai fiecare clipa intens!

ganduri senine si imbratisari voioase, energizate la maxim!

dezamagiri

in acest moment, am impresia ca am cerut atat de putin de la mine, ca am realizat atat de putin pentru mine. altii si-au luat case si masini prin propria lor munca. au avut curajul sa se bage sluga la stat pe viata. eu, nu... mai bine sa stau cu ai mei.... lasa, merge si autobuzul sau sa castige si taximetristul pentru ca are o munca cinstita. o fricoasa, o credula, care si-ar da si camasa pentru altii. nu am realizat nimic.

acum, ma urasc.

si vreau sa fac "rahatul praf" si sa mut Luna din loc, si sa aduc razele de soare sa se joace in parul meu si sa scriu povesti pentru copiii mei - cand piata e plina de carti de povesti, cand editurile ma mint cu nerusinare - eu tot mai am prostia de a crede ca voi ajunge DEPARTE.

chestii de vacanta

sandale din plastic ce-mi amintesc de copilarie. piscina si balaceala ca un copil fericit. clipe si secunde ce se alearga pentru a forma ore. minute vesele, minute triste, minute ganditoare, minute istete, minute fericite formeaza ore cu amintiri si regrete ca timpul a trecut.
in fiecare secunda sa fac ceva bun, sa ma gandesc la ceva frumos, sa scriu un rand, sa realizez o magie.
clipe binecuvantate!
ore de neuitat!
timp de vacanta si timp de frumos!

final de an scolar

caldura chinuitoare. suflet vinovat ca nu a daruit cat putea. a fost un an gre de reacomodare in sistem. sunt trista ca m-am imprastiat in multe directii - cursuri felurite, scris de povesti si poezii (fara cautare) - in loc sa dedic timpul si energia elevilor mei. tot timpul pe fuga, niciodata nu am daruit cat puteam, asa cum o faceam acum cativa ani.

azi, serbare de final de an.

fetite dragute, imbracate frumos, machiate discret, ma inconjoara. baieti eleganti ma saluta bucurosi. primesc flori si imbratisari. se intind sa ma pupe. da... multumesc Doamne! se pare ca nu mi-am pierdut harul de a fi un profesor placut de "enoriasii" sai!

plec impacata cu mine si stiu ca anul viitor voi fi la inaltime!

bookfest 2010

candva, plecam din oras si se lansa o carte. o carte de poezii a unui jurnalist al carui blog de PA-uri il urmaream frecvent si participam la concursurile organizate acolo.

apoi, a ramas ca merg la Muzeul Literaturii Romane, sa cumpar cartea. nu am ajuns.

miercuri seara m-a anuntat ca se relanseaza la bookfest. am promis ca voi fi acolo, la orele 17 trecute fix. si am fost.

am intalnit un ziarist timid - eu stiam (din cunostintele mele) ca trebuie sa ai tupeu in aceasta meserie - emotionat, foarte bland.

am cumparat cartea, am cerut un autograf (dat profesionist cu stiloul -eu fiind iubitoare de cerneala), am rasfoit-o si m-a cutremurat in mod placut.

poeziile sunt scrise cu sufletul... se simte...

nu ma pricep la critica, dar nu am simtit niciodata emotie si fiori pana in varful degetelor la lecturarea poeziilor.

Rochia ta inca neimbracata

de Calin Hera

ne imbracam in timp ce intersectia vorbeste

prin fereastra deschisa

cu pasarile iesite din teama noptii care fosneste

.........................................................

rochia ta inca neimbracata

n-ar mai fi nevoie de ruj pentru ca se stie

buzelor ce tocmai au sarutat nu le mai trebuie nimic

decat inca un sarut inca unul pana cand dor ca sa fie.

.............................................

multe multe multe poezii frumoase... mi-a fost greu sa aleg, si sunt sigura ca nu am ales pe gustul multora.

revedere cu emotii...

un balaur imens scoate emotii pe nari si le sufla spre mine. sunt parjolita. ma trezesc speriata dupa ce, toata noaptea am "invatat" rapoarte de medicina. intr-adevar, astazi am un miniexamen.

o gura de aghiasma, un multumesc ca mai traiesc si azi, si incep sa citesc despre drepturile omului si ale copilului.

pentru diversificare, lecturez si cateva pagini din jurnalul Constantei Buzea.

incet incet, nu cu foarte mult elan -caci era dupa amiaza mea libera, si organismul s-a invatat astfel - ajung la scoala. in fata cancelariei, o doamna tanara si foarte frumoasa, imi spune fericita, cu un zambet mare pe chip: "Claudia? Claudia G.?" "Da, raspund mirata... (acum sunt o mica vedeta.. parintii si bunicii ma stiu din pozele de prin excursii)". "Am fost colege." "da... imi pari cunoscuta, dar nu stiu de unde." Cred ca in liceu, in aceesi clasa... spune ea." "Da, ai dreptate. sa nu-mi spui ca esti mamica?" Ba da. Am baietel clasa I." "Sa iti traiasca. Felicitari!" Tu?" "Eu, profesor de biologie pe aici. (dadaca pentru plozii altora imi venea sa spun)".

Era asa fericita... !

Imi amintesc cum era in liceu... mutulica si timida... iar acum era atat de efervescenta, facea parte din consiliul de parinti... ce ti-e si cu viata asta!