Poezii sau incercari poetice

Inima
Ajung la cardiologie.
Inima este disecată.
- Cangrenă! Aşa ceva nu se poate!
Dar a fost dezamăgită, nu glumă!
Se coase, se pune la loc.
Cunosc soluţia.
Să fiu iubită de-un pictor
Să-mi coloreze inima în roşu bordeaux.

... stând
La semafor bărbaţii fac semne obscene.
Oare de ce?
Sunt îmbrăcată decent.
Port blugi ce-mi conturează fesele
Rotunjite, zvelte şi tari.
Doamne din ce-ai plăsmuit bărbaţii?
Nu tot din carne şi oase?

La metrou
Se- aude o voce-n fundal...
„La linia 2.... soseşte...”
O mână îmi atinge umărul.
Tresar, amorţesc, mă-nfior.
- Ajunge la Unirii? întreabă el.
- Ajunge, răspund privind în pământ.
Se deschid uşile, se-nchid uşile.
El se aşează pe diagonală.
Eu citesc „Ruj pe icoane”.
Privirea lui mă arde.
Întorc capul şi-l zăresc.
Ochii ni se intersectează.
Coborâm la aceeaşi staţie.
Drumul se întretaie...
El spre Nord, eu spre Sud.
- Seară bună, tinere domn
Şi... drum bun!

Ne iubiţi?

Seară târzie. Ultima oră din programul meu, ultima oră din programul lor. Un băiat drăguţ, cu ochi cameleonici cum rar am mai văzut, care a evoluat la orele mele, stă tot timpul cu mâna pe sus. Într-un final îl ascult. Mi-e drag de el, că învaţă.

La un moment dat, mă întreabă:

- Doamna, ne iubiţi?

-Ce ai spus?

- Ne iubiţi? În afară de Sorina - eleva cea mai deşteaptă din clasă - pe noi, ne iubiţi?

Când aud cuvântul iubire, mă înfior, mă pierd, răguşesc. Nu prea ştiu ce e iubirea, cu ce se asortează, cu ce se hrăneşte sau cum arată.

-Da, vă iubesc. Nu pe toţi, recunosc, dar vă iubesc. Îmi sunteţi dragi, dar nu pot da nume.

Am plecat impresionată, zâmbind, agitată sufleteşte spre casă. Copiii au nevoie de IUBIRE!

Am obosit să iubesc copiii altora. Îmi sunt dragi, îi ador, îi îmbrăţişez cu voie bună, îi mângâi, îi ascult... dar mi-i doresc pe ai mei. Copiii mei, care să moştenească ce-i mai frumos în mine, ce-i mai înţelept în el, sufletul meu pereche. Copiii mei pe care să-i cresc cu iubire şi zâmbet şi voie bună şi joc şi credinţă.

dorinţă

Vreau să fiu mamă,
La vârsta la care Iisus s-a botezat.
Fir-ar să fie, iarăşi e vis.
N-am stat de veghe aşa cum mi-am promis.

Mama

Mereu mi-a plăcut cuvântul mama.
Îmi iubesc mama şi o ador
M-a învăţat să merg şi să iubesc
Mi-a dăruit frumuseţe şi umor,
Zâmbet, credinţă, încredere şi zbor.

Vreau să devin mamă!
Îmi doresc de mor acest statut nemuritor.
Să mă umflu în pântec cu dragoste şi divin,
Să dau mângâiere, suflet, suspin,
Să reinventez cuvântul joacă,
Să zburd pe câmpie şi prinzând fluturi,
Să desenez nori şi stele şi lună şi soare,
Să spun poveşti cu Ilene Cosânzene
Să-l învăţ să iubească, să spere, să ajute,
Să se roage, dar mai ales să mă ierte.

Doctorand

Azi ma dau mare. Nu ca n-as fi! Am vreo 170 cm.

Am observat ca, oamenii imi dau mai multa improtanta de cand au aflat ca sunt doctorand. Pentru mine nu este mare lucru. Am dat cu zarul cand am intrat. Ei, nici chiar asa... Am spus doar ca, daca se aproba proiectul X - nimeni nu-i dadea sanse prea mari - atunci il aleg ca tema pentru doctorat. Pe 17 septembrie aveam examen de admitere, pe 16 s-a aprobat proiectul. OK. Cu chiu cu vai, apoi iar un vai, iar un chiu... am ajuns in anul III. Colegele mele au cam lenevit, am zis ca nu-mi strica sa lenevesc si eu. M-am apucat de scris povesti, mai nou poezii nebunesti - ce ma amuza la culme - si am ignorat doctoratul Referatele zac pe undeva prin calculator sau pe stickul de langa.

Cu chef si fara chef, am stabilit ca azi merg la facultate sa imi fie corectate referatele. Bun! Si am ajuns.

Portareasa, o doamna foarte draguta, ma recunoaste si imi spune.

"Iar pe la noi?"

Ha ha ha.

"Da, asa imi spun si eu mereu cand ajung pe aici. Ce mai cauti din nou la facultate? Sunt la doctorat."

"Cand v-ati inscris?"

"Demult... 2007... trebuie sa-l termin. As fi renuntat daca era dupa mine."

"Domnisoara, vedeti coada asta de matura..."

"Ha ha ha.. Promit ca il voi finaliza."

Cand am terminat facultatea, cu lacrimi in ochi din cauza unui incident urat ce a determinat notarea tezei de licenta cu 9, mi-am promis ca nu mai calc in facultate.

Dupa un an de pauza, m-am inscris la master. Cand am terminta, am spus: "Gata."

Dupa inca vreo 2-3 ani, viata m-a adus din nou pe bancile facultatii. Cand voi termina, sunt sigura ca voi spune: "In sfarsit gata!" Zambind ma gandesc ca, voi deveni profesor universitar. Ha ha ha... presimt ca soarta imi va mai purta pasii pe culoarele si prin laboratoarele facultatii de biologie. Desi... visul meu este sa predau la Facultatea de Arte, caci teza mea de doctorat este pe obiecte de patrimoniu...

Astept cuminte si zambitoare sa vad incotro ma poarta viata...

... Poza este de la admitere... septembrie 2007

Eu şi eu

M-adun, mă-ntind, mă comprim,

Sunt eu, doar eu, şi tot eu.

Zâmbet, rimel, cercei de coral,

Suflet rebel, pur şi special.

Primesc, ascult, dăruiesc.
Iubesc, cred, preţuiesc.
Adun speranşe şi le împachtez,
Împart bucurii şi vise colorez.



Colecţionez semne de carte,
Citesc viaţa noastră separat,
De fericire să ai parte,
Căci eu de mult te-am uitat.

Simt...

Mă simt o vioară Stradivarius uzată.
Ca şi cum după spectacolul de ieri
Nu voi mai cânta niciodată.
Arcuşul stă liniştit într-un colţ.
Poate se întreabă dacă poate fi refolosit.
Nu mai am ce transmite lumii.
Viaţa mea şi-a încheiat contractul.
Mă simt o lămâie stoarsă până la ultima picătură.
Până şi coaja este rasă şi pusă la prăjitură.
Simt cum mă usuc puţin câte puţin.
Ce am fost şi ce am ajuns?
Am fost un înger gras cu strungăreaţă,
Am devenit un înger decăzut, fără zel.