Lecturile mele

Cu chiu cu vai... nu prea mai am spor la citit, desi imi doresc foarte mult sa lecturez enorm, am finalizat doua carti. "Alegeri" de Ana Lexa, Editura Dacia( "Am scris aceasta carte cu gandul la iubire. Oricate s-ar fi spus si scris deja, oricat si-ar dori unii si altii sa transforme acest sentiment intr-un cliseu, iubirea ramane inca singurul adevar al oamenilor ..." ) si "Enigma Otiliei" de George Calinescu.

"Alegeri" este o carte cu putina psihologie. Atunci cand iubesti, nu trebuie sa iti pierzi speranta... E frumos sa iubesti pentru suflet si nu prentru frumusetea exterioara, bani si pozitie sociala (desi, recunosc, pe asemenea criza e ideal- ha ha ha). Am inteles ca nu trebuie sa existe puncte comune intre parteneri, ci vointa si placerea de a vedea ce e bun si frumos in celalalt, sa se completeze reciproc.

Sa mai adaug ca ma recunosc foarte bine in Ana Maria, personajul principal? Daca veti citi cartea, si ma cunostinti... imi veti da dreptate.

"Chiar daca nu crezi, te admir pentru ceea ceea ce esti. Inca din prima zi, de cand ne-am cunoscut, m-a uimit capacitatea ta de a vedea frumosul in orice lucru, in oameni, in aspectele minore ale vietii. Tu poate nu stii, dar esti puternica intr-un sens mai putin obisnuit: reusesti sa imblanzesti, sa fortifici, sa vindeci sufletele altora cu iubirea si bucuria ce vin dinlauntrul tau. Esti plina de entuziasm, luminoasa, in stare sa dezarmezi cu un zambet orice atac, orice incercare dinafara de a te rani. Vreau sa tii minte ca esti deosebita. Nu pot decat sa iti doresc sa ramai astfel, sa fii fericita si sa iti implinesti visele pe care le ai, sa-l intalnesti pe acela care iti va putea oferi iubirea lui si care te va putea face sa te simti implinita...."

"Enigma Otiliei" - G. Calinescu

"A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma..... Unde era Otilia de altadata? Nu numai Otilia era o enigma, ci si destinul insusi."

Caractere adevarate... mos Costache... Pascalopol... Felix Sima... Otilia... Educatie.... bani.... avaritiei... familie...

Da, este o carte ce merita citita!

Parodii

Iarna apriga si in povesti.
Alba ca Zapada de-abia se mai zareste printre nameti. Norocul ei ca este bruneta. Si avea de cand sa se vopseasca blonda cand a vazut reclama la L'Oreal (pentru ca meriti). Piticii o iubesc. Nu are de ce se plange. Merele sunt in fructiera, e adevarat ca sunt din Turcia, dar nu o deranjeaza.
Printii sunt cam tristi. Ori au fost indepartati de la imparatie ori au ramas someri, nu prea mai au cu ce sa impresioneze.
Cenusareasa e foarte nervoasa. Surorile ei merg in fiecare zi la SPA, iar ea nu mai pridideste cu munca. I s-a stricat bunatate de aspirator. Isi roaga asiduu ingerul pazitor sa-i aduca printul, care sa ii ofere confort mult dorit. Robotul de bucatarie, de asemenea e pe cale sa cedeze. Cand nu mai spera, printul a aparut. I-a daruit un inel cu diamant, bani pentru a-si pune silicoane si a-si injecta botox in buze. Cenusareasa este fericita, surorile bineinteles invidioase.
Praslea cel Voinic e somer. Merele lui de aur sunt prea scumpe pentru aceasta perioada de criza. Le fotografiaza si va posta pe internet. Spera ca va avea succes. Isi va etala si muschii bine intretinuti la sala de fitness. S-a lasat de calarie. Nu-si mai permite sa isi intretina armasarul. A inchiriat un Opel Astra, model nou si isi face treaba.
Fata babei si-a facut rate pentru casa. Fata mosului, si-a facut cont pe un site de matrimoniale si a cucerit - prin bunatate si frumusete - inima unui miliardar din Chicago. Drum bun, fata frumoasa!
Cocosul si-a pus cei doi bani la banca lui Tiriac si si-a cumparat o insula.
Fiecare se descurca dupa posibilitati.
Zambiti. Totul are o solutie!

Rectificare

Dupa avalansa de telefoane, mesaje si comentarii la postarea de ieri, am inteles ca trebuie sa revin cu o rectificare. Au fost si persoane care au inteles ca imi doresc o pauza... dar cei care ma cunoasteau, s-au speriat. Le cer iertare si scuze pentru emotiile provocate.

Nu... nu sunt nebuna cum mi s-a spus. Nici nu sufar din dragoste. Cred ca sunt mai iubita ca niciodata. Ha ha ha. Am devenit muza... zambesc, e bine. Pana si pe cappucino mi s-a desenat o inimioara din scortisoara. Clar sunt iubita. Mai mult decat pot duce. Am avut doar o zi in care m-am simtit vinovata de greselile din ultima vreme, am dorit sa plang si nu puteam. Am facut incantatii, dar nu au functionat. Atunci, am ales stilul bacovian - vorbeam cu un prieten aseara si il intrebam daca George Bacovia era nebun ha ha ha - si am scris ce am scris. O buna prietena, Diana, mi-a spus ca am inceput sa scriu foarte bine, diversificat, ca pot obtine un post pentru scrierea necrologurilor. Este de retinut! Niciodata nu se stie ce iti rezerva viata.

Dar, sunt SANATOASA. Am glumit cu VIATA cum mi-a spus si Heramariana si asa ceva, clar nu se face. Am fost foarte suparata pe mine, atriul drept s-a batut cu atriul stang, ventriculele s-au revoltat si nu au trimis sangele in artere si de aceea, am crezut ca voi muri.... de rusine, de dor, de dragoste ranita... dar, inima si-a revenit. Aveam nevoie de adrenalina. Glandele suprarenale si-au facut datoria - si le multumesc - si au secretat cantitatea optima. Am sarit "prapastia"! SUNT BINE! NU MAI FAC GLUME MACABRE!

Multumesc prietenilor care au citit... si le-a pasat de soarta mea. Am inteles ca, in caz de nevoie am cativa oameni carora nu le sunt indiferenta.

O zi si o luna minunate!

O vorbă bună, o încurajare, un zâmbet pot reduce distanţele dintre suflete.

Instiintare

Cu durere in suflet si lacrimi in ochi - acum cand vad ca, tot mai multi oameni imi citesc povestile si blogurile - va instiintez ca: NU MAI AM MULT DE TRAIT. Nu stiu cat: o zi, o saptamana, un an... hai, poate doi.

De v-am suparat, imi cer iertare. Am facut poate lucruri nesabuite in ultima vreme... mi-am incalcat principii... dar nu regret. Am cunoscut oameni speciali... si am incercat sa nu ma indragostesc (dar am tinut la ei enorm de mult); am vrut sa ma compar cu femei ce au fost inaintea mea in viata aceluiasi barbat... si am inteles ca, fiecare e "altceva"; am incercat, uneori cu disperare, sa fac multe: sa scriu, sa citesc, sa ascult muzica, sa invat cat mai mult, sa ma intalnesc cu toti prietenii mei, sa imi educ elevii, sa ofer zambete si imbratisari, bucurie si speranta, incredere si voie buna, sa dorm cat mai putin, sa calatoresc, sa vad marea iarna... si mai o lista lunga cu vise.

Incerc sa finalizez doctoratul, pentru ca numele meu sa ramana in stiinta. Ha ha ha. Am ceva articole publicate pe ici pe colo.... deci, ma pot declara multumita.

Va cer - cu ardoare - sa ma pastrati in memorie cu partile mele frumoase, artistice, cu spiritul meu de gluma, cu zambetul meu- vesel sau trist, dar ZAMBET.

Bucurati-va de viata! La maxim....

Pariu cu viaţa

Dacă viaţa îţi întoarce spatele, prinde-o de fund. Continui: dacă viaţa îţi dă o palmă, întoarce şi celălalt obraz. Dacă viaţa te dezamăgeşte, nu te supăra pe ea, nu-i purta ură. Mai bine, demonstrează-i că poţi.

Când eram mai mică, puneam - din comoditate - aţă lungă în ac. Mamei nu-i plăcea. Îmi spunea mereu că mă voi căsători departe. Bine, pentru mama departe înseamnă şi un alt cartier. Ha ha ha. O colegă îmi spune într-o zi: "Nu ştiu de ce nu îţi cauţi bursă în străinătate. Eşti la doctorat şi, nu vezi că nu se leagă nimic aici personal pentru tine? Poate cel sortit e acolo, departe." Nu, nu pot să plec.... am aici "familie", prieteni, oameni care mă apreciează şi mă cunosc mai bine decât eu însămi... Nu pot şi cred că nici nu vreau.

Însă, mă gândesc de ceva zile... să plec din Bucureşti. E un gând de-al meu. Aş vrea să mă titularizez în alt oraş: Timişoara, Oradea, Braşov, Piatra Neamţ. Nu i-am spus mamei... şi nici surorii. M-ar desfiinţa din start. Mi-ar spune că toţi vin în capitală, iar eu plec.

Nu ştiu, dar simt că îmi va face bine o schimbare de peisaj. Simt că iubesc AICI şi sunt iubită ACOLO.

Nimic nu e întâmplător.... noaptea dintre ani am petrecut-o în alt oraş: Constanţa. Posibil ca ăsta să fie un semn de "mişcare"... aşa, să nu-mi stea norocul.

Pun pariu cu viaţa că, se va întâmpla un miracol şi o transformare frumoasă în mine.

Cochetaţi cu viaţa... gâdilaţi-o.... luaţi-o de braţ şi spuneţi-i TU... dansaţi cu ea, chiar dacă nu cunoaşteţi paşii.

... ieri

.... zi cu rasfat, muzica, lectura, telefon de la o persoana draga ce m-a spus ca m-a visat. Intreb, cu emotie in glas: " E de bine?". Raspunde: "Da, cred ca te vindeci." Zambesc. E una din persoanele care cred in mine, in ceea ce fac.

Bloguiesc putin, ascult o melodie frumoasa, vad un filmulet cu un iepuras dragut - imi amintesc ca treuie sa finalizez povestea cu iepurasul - ma pregatesc sa plec la lansare de carte. Carte de poezie. Mereu mi-a placut sa recit, dar nu sa scriu poezie. "Iubirea e pe 14 februarie" se numeste cartea, contine 56 de poezii + 1 (pe care o voi scrie eu). Editura Vinea, care implineste anul acesta 20 ani.

Insotita de o prietena, indrumate de oameni amabili, gasim locatia - un club. Nu suport spatiile fara geamuri... dar acum, hai. In cateva minute, se aduna oameni. Il zaresc pe Andrei Ruse, cel care s-a ocupat de selectia poemelor cuprinse in volum. O recunosc si pe Livia Rosca... de pe site-ul ei am aflat de carte. O mamica tanara, blonda, slabuta, vesela si nebunatica. Isi citeste poezia. Sansa de a ma informa inainte de a merge undeva. A devenit defect. Toata lumea fumeza. In curand, o perdea de fum ne invaluie. Ochii incep sa ma usture. Nu mai suport. Cumpar cartea, imi iau prietena si plecam. Iesim la aer. Mirosim ca doua hamsii. Ha ha ha. Nu ne alteram acum.

Autobuz... rasfoiesc cartea. Coperta imi place la nebunie. E vesela. Doua pasari haioase, cu ochi mari, carora nu le scapa nimic.

Deschid cartea la intamplare si va scriu cateva versuri:

[de facut frumoasa] de diana iepure

liliuta.blogspot.com

mama era tanara si foarte frumoasa

si tata ii cumpara farduri, multe farduri

rujuri, pudre, umbre, rimeluri

ii placea sa ii vopseasca ochii

ii rasucea genele cu o periuta

mama clipea des, des

si tata tipa sa nu inchida ochii

sa-i tina deschisi

ea nu putea si clipea iar

el se rotea in jurul ei

urmaream fascinata spectacolul

si cum se indepartau

spre poarta

mama mergea leganandu-se

pe tocuri

adunam fardurile imprastiate intr-o cutie de pantofi

pe care scrisesem odata

cu litere mari de tipar

de facut frumoasa

doar parfum nu aveam in cutia aceea

tata zicea ca parfumurile au miros de femeie straina.

Fie-va viata poezie!

Linişte

O zi nebună, nebună, nebună...

Elevii sunt agitaţi, înainte de vacanţă. Eu sunt obosită şi nu mai suport avalanşa de întrebări pe minut. Ne jucăm...

Le-am dat să scrie compuneri, speând ca vor ieşi frumoase poveşti. Am câteva drăguţe... le voi posta in această vacanţă.

Colegii mă aşteaptă "disperaţi" în cancelarie să le închei situaţia. Eu le spun: "nu te supăra pe mine, dar pe X, îl las". "Da, sigur, treaba ta."

Peste câteva ore începe consiliul... Liniştea dinaintea furtunii... A fost cel mai urît consiliu la care am particip în viaţa mea - scurtă - de profesor. Colegi ce s-au jignit, note scăzute la purtare până la 6 (te întrebi ce educi sau dacă mai educi), iar in final o situaţie penibilă... un coleg acuzat de un părinte că i-ar fi atins fata în mod nefiresc... iar noi trebuia să-l "judecăm"... S-au calculat orele pentru anul şcolar viitor... cne va mai avea de lucru şi cine nu... sinistru... trist...

Am plecat cu un gust amar... cu o durere de cap cumplită şi o dezamăgire a ceea ce înseamnă învăţământ azi.

Pe drum, discutam cu un coleg care mai are un an până la pensie şi îi spuneam că am învăţat la şcoală de cartier, dar se făcea carte. Am fost admisă la facultate fără a face meditaţii. Acum, aşa ceva nu mai există...

Vreau linişte... în suflet şi-n simţiri....