Ajutati va rog din suflet!

https://campaniajutasitu.wordpress.com/2015/02/01/poveste-spusa-de-elevi/

Poveste spusa de elevi…

Posted on February 1, 2015 by oanachiac

Se spune că oamenii buni au parte de lucruri bune în viaţă, dar şi de obstacole pentru a se autodepăşi, pentru a deveni mai puternici.

Alexandra Sfîrlogea este consilier psihologic în Colegiul Naţional ˶Grigore Moisil”  din Bucureşti. Dar pentru unii dintre noi este mai mult decât atât.

Este persoana care ne-a ajutat, pe fiecare în parte, la nevoie. Este cea care ne-a învăţat să fim uniţi, este cea care ne-a învăţat să fim oameni, să învăţăm din greşeli, să facem faţă obstacolelor şi să trecem peste piedicile care au apărut în calea noastră atât în perioada în care am fost liceeni, cât şi după absolvirea acestuia.

Este cea care, doar de dragul nostru, a organizat nenumărate excursii pentru a investi în noi ca oameni şi cea care ne-a îndrumat în derularea multor proiecte pentru a ne dezvolta şi a ne stimula pe plan profesional.

A fost langă noi atât la bine, cât şi la greu.

Acum, este rândul nostru să fim aproape de ea. Noi, elevii şlefuiţi de ea, alături de oricine dispus să ajute, ne putem mobiliza pentru a o ajuta să depăşească cel mai mare obstacol al vieţii sale.

Doamna profesoară Sfîrlogea a fost diagnosticată recent cu metastaze osoase, după luni de zile în care doctorii din România nu au reuşit să îi pună un diagnostic. Boala s-a agravat, aproape nu se mai poate deplasa, iar durerile au devenit insuportabile.

Singurul care i-a redat speranţa este un doctor austriac, ce o poate opera în Viena. Aceasta este singura şansă de recuperare, singura soluţie.

Operaţia costă aproximativ 40.000 €, întrucât este o operaţie dificilă, la care va lua parte o întreagă echipă de medici. Lucrurile trebuie să se întâmple foarte repede, operaţia ar trebui să aibă loc în cel mult 2 săptămâni.

Este rândul nostru să o ajutăm, pentru a îi reda speranţa la viaţă, pentru a continua să îndrume generaţii întregi de elevi.

Banii pot fi depuşi în următoarele conturi:

LEI: RO11BRMA0999100068254434

EUR:RO11BRMA0999100068254628

USD:RO11BRMA0999100068255016

SFIRLOGEA MARIA ALEXANDRA – CNP: 2690529463066

BANCA ROMÂNEASCĂ

Te iert

Desi m-ai mintit... atat de profund cum nu am crezut ca pot fi vreodata mintita, te iert. De fapt, nici nu pot sa ma razbun pe tine. E straniu ce mi se intampla! E ca si cum as fi un personaj dintr-o carte si stiu ca ii pot schimba finalul. Nu pot sa cred ca s-a intamplat ce s-a intamplat! 

Iubirea din sufletul meu iti apartine! Striga cat o tin baierele ca esti un om bun, dar din lasitate, din egoism ai procedat astfel! De fapt, voiai sa iti asiguri iubirea pentru o viata! Mi-ai folosit energia, zambetul, optimismul. Ei si ce!? Poate intr-o zi vei realiza ca toate cate am facut - bune si mai putine bune (de fapt a fost un adevar spus pe un ton dur, rastit) - au fost pentru binele tau, pentru a te maturiza, pentru a te desprinde de mami, pentru a trai fiecare clipa, pentru a fi un barbat curajos, un erou, un iubit minunat, un sot... poate si un tata al unui baietel vesel si curajos, care sa iubeasca avioanele.

Nu voi putea intelege de ce s-a intamplat astfel! 

Esti primul om care ma uraste... care a mintit cu o asemenea intensitate... care este iertat pentru toate, care este iubit pentru tot ce a fost: bun si rau! M-au maturizat toate aceste evenimente... 

Iti doresc tot binele din lume!

Iti doresc sa te vindeci de pesimismul cronic!

Iti doresc sa iti indeplinesti visele... si intr-o zi sa ma cauti... sa ma ierti... sa fii fericit si implinit!

Amintiri

Am descoperit un jurnal din 2004... M-am amuzat cand am citit ca acel barbat despre care spuneam de atunci ca este nehotarat, materialist. las, zgarcit... acela a intrat in viata mea, l-am ajutat 3 ani sa inteleaga ca viata e frumoasa, ca pot sa ii ofer stabilitate (radea de mine cand el era mre broker si avea bani), ca roata se invarsteste... ca nu banii sunt totul. Pana la urma, s-a terminat! Am gresit cand i-am oferit credibilitate! Am gresit cand l-am crezut! Si... cu toate astea tot nu mi-am invatat lectia. :)

Oamenii nu se schimba.

Daca nu ai curaj pana la o anumita varsta, daca nu te desprinzi de fusta mamei, daca nu poti oferi incredere si dragoste... nu o vei face niciodata!

De învăţat

...

Zambetul i-a fost furat de pesimismul ticalosilor. E atat de greu sa il recuperezi! Mii de balauri lupta in sufletul tau, dar milioane de ingeri iti arata drumul stralucitor pe care este timpul sa mergi.

Cate drumuri ai facut pentru ei! Cate bucurii ai incercat sa le oferi! E vina ta! Dragostea nu se cumpara, ci se obtine cu rabdare... si uneori indiferenta.

Cate vise ti-au fost oprite din crestere de astfel de oameni! Sa nu te aud ca plangi! E vina ta! Stiai ca nu meriti un om care sa nu munceasca, sa nu iti sustina visele, sa nu te ajute sa infloresti! 
Invata-ti lectia! 
Asculta-ti intuitia si fugi de oameni bolnavi de pesimism cronic!

31 ianuarie 2015 - nori si avioane la MiniMe

Fundatia Nadia Comaneci va invita sambata, 31 ianuarie 2015, ora 11.00, la un atelier special: Atelierul norilor.
Norii au povestile lor. Vreti sa le aflati?Vino la “Atelierul norilor” sa descoperim impreună de cate feluri sunt norii. Vom realiza norul nostru din diferite materiale: hartie, plastilina, panza si vata. Si vom lectura povestea „Orasul norilor” de Claudia Groza.
Atelierul se adreseaza copiilor in varsta de 6 – 10 ani si se va desfasura in cadrul Centrului MiniMe (Calea Grivitei nr. 150, Bucuresti), pe parcursul unei ore, fiind coordonat chiar de Claudia Groza, autoarea povestii “Orasul norilor”.
Costul de participare la acest atelier este de 54 de lei / copil, care include toate materialele necesare desfasurarii atelierului, precum si un magnet in forma de avion.
Pentru inscrieri sunati la 0741.199.600 sau trimiteti un email pe adresa office@cursuriminime.ro.

Ma regasesc...

http://www.catchy.ro/barbatii-fug-de-femeile-perfecte/59546

- Am simțit mereu că-mi lipsește ceva. Drumul meu în viață era stabilit clar și rațional, dar voiam mai mult. Visam să mă văd prin ochii unui bărbat care mă iubește, nu doar prin ochii mei. Am început să caut și l-am găsit. De fiecare dată altul, de fiecare dată nepotrivit. Desigur, pe unii i-am făcut oameni. I-am crescut, i-am îmbrăcat, le-am arătat lumea. Genul ăsta de lucruri, genul ăsta de relație. Nu m-a deranjat nici măcar o clipă. Nu zic, am învățat și eu de la ei, până la urmă este un schimb firesc și corect. Dar nu s-a legat nimic. Nu am iubit cu adevărat niciodată. Oare cum aș fi putut? Eram prea concentrată asupra carierei, prea concentrată să fac și nu să simt. Timpul mi se scurgea printre degete, iar eu voiam doar să-l transform în aur.

Tamara îmi vorbea deschis despre nefericirea ei, de parcă încerca să-și mascheze mai bine adevărata suferință. S-a oprit pentru o clipă și a tras aer în piept cu putere, lăsându-mi impresia că urmează o confesiune.

- Nu credeam că este nimic în neregulă cu asta, până să-l întâlnesc pe el. M-am îndrăgostit ca o adolescentă, profund și iremediabil. De fapt am aflat că este fără leac după ani de zile în care nu am reușit să mă vindec. Mă obișnuisem să fiu mereu o femeie puternică și perfectă. Cu el însă am învățat să fiu doar femeie. Să fiu dulce și vulnerabilă, să mă las condusă și ocrotită. Atât cât eram eu în stare, atât cât îmi permiteau anii de învățătură spartană. Pentru el aș fi fost dispusă să renunț la tot, să fug în lume, să dau cu piciorul la toată munca. Aveam nevoie de el, asta era. Însă nu m-a vrut. Într-o zi mi-a spus: “Îmi doresc pe cineva de care să am eu grijă, nu invers“. Și a plecat. Eu aș fi putut să-i ofer totul, numai asta nu. Nu mă gândisem niciodată că un bărbat va refuza o femeie desăvârșită pentru a căuta una pe care să o poată îmbunătăți. Am înțeles târziu că să fii admirată nu e totuna cu să fii iubită, iar jumătățile sunt făcute să fie imperfecte pentru a se putea completa. Eu din fericire și nefericire, eram deja un întreg. M-am întors în final la ale mele, căci nu știam să fac altceva. Nici măcar să sufăr.

Tamara s-a oprit brusc, fixându-și privirea într-un punct îndepărtat, unde probabil își abandonase toate speranțele și amintirile.

- Am urcat prea sus și m-am trezit singură. Probabil într-o zi o să-mi găsesc pe cineva. O să fiu soția și mama perfectă. O să fac în continuare totul ireproșabil, o să fiu un model de urmat pentru multe femei, o să fiu fericită și împlinită cât să dau bine în pozele din articolele voastre. Totul o să se desfășoare civilizat și corect, cum am învățat. O să fiu iubită? Nu știu asta, sper doar, dacă mă va lăsa într-o zi, să se ducă după una mai bună decât mine, nu mai proastă. Ar fi păcat altfel. Înseamnă că mi-am umplut timpul degeaba.

Tamara s-a lăsat descompusă în cioburi diamantine poate și pentru ca alte femei să-și vadă și să-și recunoască propria reflexie… Poate nici așa nu e bine – să fii femeia idealurilor tale…