Dupa atata timp irosit pentru a-mi cunoaste limitele rabdarii si ale umilintei,
Descopar fluturi, rauri ce soptesc povesti cu zane si zmei,
Aflu cat sunt de puternica si apreciata....
O femeie sarpe adevarata.
Invat sa ma iubesc, sa sper, sa rad, dar mai presus de toate SA PRIMESC.
Incep sa cred ca merit un zambet, o imbratisare (Doamne cat imi e de dooor), un sarut, o inghetata,o carte... un dar, de orice fel. E minunat sa ti se ofere atentie si respect... sa te simti femeie!!! Sa ti se spuna: "revino acasa! mi-e dor!"... Pana nu demult.... mi se cerea cate o bere pentru orice ajutor ceream... "Nimic nu este gratis!", mi se raspundea. Si m-am adaptat... si am crezut ca nu merit nimic fara sa muncesc sau sa ofer ceva la schimb. In iarna, cand am primit daruri si mici atentii (MULTUMESC!!), le-am considerat prea consistente, si am rabufnit, jignind omul respectiv (desi imi place sa primesc... si sa fiu rasfatata;). Cine spune ca omul nu se schimba??? Ba da... realizez ca dupa ani in care primeam totul portionat: timp ("vino la ora x, pleaca la ora y ca trebuie sa merg acolo"), atentie (in miligrame), rasfat (deloc), dragoste (deloc pentru ca nu mai eram la varsta indragostelii..), ceai cu portia etc. etc., normal ca m-am obisnuit asa...
Doamne, acum, cand mi se spune: "Platesc eu, te rog, nu insista!" ma simt jignita! :)) Cu toate acestea, reinvat sa primesc... pas cu pas...
Imi este atat de dor de o plimbare pe bulevard... pe strada... in parc... dar sa fiu tinuta de mana!
Imi este atat de dor de o dragoste adevarata! DA, sunt visatoare si citesc si scriu povesti... si stiu ca realitatea e dura... si cruda si mizerabila... dar STIU ca se pot face lucruri frumoase... cu bani putini... un inel de logodna din cozi de cirese... e mult? Dar gestul conteaza enorm!!! O floare de papadie oferita din suflet, face cat toti trandifirii din lume! Un mesaj dimineata sau cand stie ca treci prin momente grele, stresante.... iti da putere sa muti si muntii din loc. E atat de usor sa FACI LUMEA TA MAI FRUMOASA! Da... vad si mizeriile, si stresul, si neajunsurile, dar nu pot trai 24 din 24 astfel.... In particular,imi pot transforma viata intr-o POVESTE MINUNATA! Pacat ca nu am fost inteleasa... sau poate mai bine!
Invat sa sper... ca voi iubi din nou... ca ma voi indragosti cum nu am fost niciodata, ca voi dansa cand intind rufele, ca voi canta cand voi pregati mesele, ca voi zambi pana la urechi cand voi fi imbratisata, ca voi rade de fericire cand mi se va scrie pe asfalt cu creta: "te iubesc! vrei sa fii sotia mea?"...
Lucruri simple imi doresc...si sper ca Ingerii Iubirii sa mi le astearna pe rand... atunci cand voi fi pregatita sa le primesc. Cred ca am suferit prea mult (si pe cuvant daca inteleg de ce m-am chinuit atat? nu stiu ce a fost in mintea mea! probabil un test al durerii... rezist destul de mult... dar toate au o limita). MERIT SA FIU IUBITA!
Multumesc celor care imi spun acest lucru... si care ma incurajeaza ca sunt pe drumul cel bun.
Comparatie: unii merg la preot, sa se spovedeasca dupa o despartire, altii merg la psihologi (si cu studii la fara frecventa!).
Unii oameni se schimba, altii nici nu vor sa auda... de evolutie... :) Ar muri Darwin daca i-ar fi intalnit! :)
