Scoala Altfel -Tolba cu povesti la scoala nr. 80

A fost o zi emotionanta... cu multe intrebari din partea copiilor care citisera multe din povestile scrise de mine.
- care a fost prima poveste?
- ce va inspira?
- cine era baietelul mascota Tobias?
- cati ani aveti?
- care sunt visele dumneavoastra?
- de ce scrieti povesti?
- care a fost prima carte scrisa?
- care este cartea dvs preferata?
- care este autorul preferat?
- care este urmatoarea carte pe care o veti publica?
Am avut parte de imbratisari... o sesiune adevarata de fotografii din partea lor, a copiilor, care m-au fotografiat cu telefonul. Am oferit autografe...
Am primit sugestii - extraordinar de interesante - despre ce povesti sa mai scriu.
O fetita mi-a spus ca incearca si ea sa scrie o carte.
M-am simtit extraordinar... mai ceva ca autoarea bestseller-ului "HARRY POTTER".
MULTUMESC PARINTILOR - SI IN SPECIAL DOMNULUI HERA - CARE AU CREZUT IN MINE!

Autograf la Braila

Cu mine...

Ultimele saptamani au fost cumplite pentru mine. De fapt am avut enorm de mult de alergat! Am avut atelier la Buzau apoi  ore pana la 19.30, a doua zi 7 ore la scoala... vineri ore de la 7.30 apoi alte drumuri de facut. In weekend a urmat Braila, cu doua ateliere.. interesante... pacat ca duminica nu au venit decat trei copii, dar totul este un risc. 

De luni... am inceput Scoala Altfel... care este foarte obositoare... chiar daca este interesanta... si utila. 

Azi, am mers cu elevii de a V-a la Institutul Francez. Mi-am amintit cu drag ca acum doi ani m-am inscris la cursurile lor... in dorinta mea nebuna de a ajunge la Paris. Oamenii de acolo sunt numai zambet...imi este drag sa vad astfel de oameni, intr-o lume (nu mai vorbesc de tara mea, sau de Bucuresti!!!) extrem de rea, frustrata, egoista si orgolioasa. Am asistat la exercitii placute realizate in biblioteca virtuala... apoi am mers in biblioteca mare si am rasfoit reviste, carti... fiecare din ce domeniu si-a dorit. A fost o zi reusita pentru mine! Iubesc educatia si cultura. Imi pare rau cand observ oameni care nu mai citesc.... care nu isi mai doresc sa invete ceva... orice... poate fi vorba si despre o pasiune... Si eu am lasat-o balta in ultima perioada... in care nu mai am timp pentru mine... nici macar sa imi acopar firele de par alb (semn de intelepciune cum spunea Vasile Alecsandri) cu vopsea.

Imi pare rau sa observ ca ne degradam... inainte iesim, discutam despre carti, despre filme,despre teatru... acum este o alergatura si o izolare din cauza ca nu esti in trand... Trist! Foarte trist!

Ma bucur ca am cunoscut parinti minunati azi.. oameni care se implica in educatia copiilor... si care au valori... banuiesc ca sunt de-o seama cu mine... insa mie imi este rusine sa spun asta... deoarece nu am copiii mei! Imi place enorm meseria de dascal... dar sufar cumplit cand stiu ca acasa sunt singura.... si neimplinita... 

Ma doare cand incerc sa aduc bucurie si alean in sufletele celor dragi... si sunt data la o parte... si asezata la coada... ca ultimul om... oare cei din urma voi fi cei dintai candva?

Am obosit si sunt fff foarte trista... cu toate ca am si mici bucurii care imi alina sufletul... ca am posibilitatea de a cunoaste OAMENI... ca am o meserie frumoasa, care imi place si ma bucura... ca primesc imbratisari si zambete si recunostinta de la copii (macar de la ei care au suflete pure si sunt sinceri!)... ca am botezat un baietel care va implini in curand trei ani si ma iubeste tare mult... (si eu pe el)... ca voi deveni matusa... (de-abia astept!)... si sunt singura ca si mama (intr-o forma sau alta; solutii exista).

Ma privesc si ma amuz cum unii cred ca ma pacalesc... si sunt foarte fericiti! Asta pentru ca viata m-a invatat ca o femeie este mai desteapta cand face pe proasta... Nu are rost sa ma opun bucuriei unora de a se cred superiori... prin faptul ca imi spun "gogosi"... Nu e greu sa le fac jocul! Mai ales ca minciuna are picioare scurte!

Realizez ca a sosit cazul - am tot mai multe modele de femei in jurul meu care ma motiveaza sa fac asta - sa conduc cat mai mult... atat in oras, cat si in alte orase...sa calatoresc... sa imi pun haine in geanta si sa plec sa vizitez tara in fiecare weekend... mai ales ca nu am bunici sau rude...asa ca, in cel mai scurt timp voi trece la acest exercitiu de curaj... de independenta... pentru a ma simti intr-adevar o femeie puternica... 

Maine voi discuta despre povesti la o clasa de a III-a de la scoala nr. 80, din Bucuresti. M-a impresionat faptul ca parintii mi-au cerut sa le aduc cartile mele...:) VA MULTUMESC TUTUROR PENTRU INCREDERE SI SUSTINERE! Multumesc domnului parinte care a mediat aceasta intalnire...care mi-a promovat povestile pe propriul site. Sanatate si voie buna! 

Este atat de important sa gasesti drumul spre tine, drumul pe care trebuie sa mergi... sa intalnesti oamenii potriviti... asta inseamna sa risti... sa cunosti... sa nu judeci de la prima vedere... sa stii ce vrei, ce poti si cat poti... sa te perfectionezi continuu... sa lupti pentru visele tale! Voi face asta pana in panzele albe! De altfel, asa am obtinut totul... prin munca, rugaciune...si perseverenta... Este greu cand esti singur... mai si cazi... dar esecurile te fac mai puternic! 

Imi doresc sa ajut prin povestile mele, prin atelierele pe care le desfasor... cati mai multi copii sa isi implineasca visele, sa creada in ei, sa fie sanatosi, sa combine utilul cu placutul, sa manance sanatos, sa faca miscare... :) :)

Satisfactie... multumiri si voie buna

Multumesc parintilor care au crezut in mine, in talentul meu si in capacitatea de a le oferi incredere in sine copiilor.

Am mers ieri, la scoala 89 Nicolae Labis sa discut despre importanta povestilor... le-am citit din "tolba cu povesti" au scris ei insisi o poveste si a fost frumos.

Eu, am reusit sa implinesc visul unui prieten, acela de a scoate o brosura despre sport si alimentatie... informatii bine scrise, concise, utile, cu ilustratii. Am muncit si a fost obositor si stresant, dar am reusit sa ma incadrez in timp cu predarea textului, cu grafica, cu tot. Azi, o mamica... a cumparat brosura si era foarte incantata. Ador  parintii care isi iubesc in sensul bun si frumos si corect copiii!

Aceasta este coperta... costa 10 lei.... si o pot trimite prin posta. Adresa unde o puteti comanda este: claudia_groza@yahoo.com sau stefan.parpala@yahoo.com

Va multumim pentru incredere!

Cu Tobias si minunatii copii de la Buzau....

Va multumesc si va imbratisez cu drag!

Prostioare din suflet eliberate... alandala

Nimic nou... minciuni descoperite... vise desenate... povesti si dor nestavilit... emotii... tristeti... ganduri... temeri... speranta... ca indiferent ce va fi si cum va fi, VA FI BINE!

astept mult de la oameni... incerc sa imi acopar inima... si ochii... sa nu mai simt... sa nu mai aud... sa nu mai vad mizeria din noi, oamenii... sa nu mai asist la alergatura dupa avutii si sa nu mai conteze sufletul... ce trist! ce inuman! dar asta e viata azi... asta se poarta!

te aud in gand si in vis... si stiu ca totul se rezuma la a trai frumos... decent... curat... 

mi-e dor de mine... mi-e dor de noi... mi-e dor de viata... de plimbari... de eroi... de povesti la ceas de seara sub bolta cu miros de ananas... mi-e dor de ingeri... de implinire mi-e dor... de neant... de sinceritate si de dragoste... de noi... de zbor... de cer si de stele... si de oameni buni si veseli... mi-e dor... de mine... de tine... de noi... de adevar... de prietenia din noi... 

e trist... totul in jur...

e mizerie... o simt cum se descompune... si vreau sa plec... spre alte tinuturi... spre alte zari... dar toate obtinute cu sudoarea tamplelor mele... prin inteligenta ce mi-a fost data sau nu... prin vise desenate și rugate... in zori si in noapte... in genunchi stand si crezand ca se poate... candva sa fi noi... sinceri... si buni... si eroi... fara minciuni inutile si puerile si goale... sa fim noi doi... tineri si veseli... sa facem totul zambind si crezand in talentul din noi... sa luptam pentru visele noastre... fara bagaje ale trecutului....

cand Lea a fost parasita si abandonata... trimisa in miez de noapte acasa... am suferit pentru ea... si credeam ca oricui i se poate intampla asa... dar ea s-a intors... umila si supusa... pentru o iubire schioapa... dar bogata... oare sufletul Leei e senin? o fi cald in sufletul ei? cat costa o dragoste frumoasa? si cat dureaza? ce seminte se planteaza in pamantul fertil de la la capatul Asiei... pentru a fi fericita? Lea este vesela... dar distanta si rece... traieste pentru ea si pentru el... pentru bani... si pentru imagine.... si pentru statutul de femeie implinita. si eu? de ce nu pot fi asemenea ei? pentru ca fiecare e unic... asa am invatat la scoala... ca scrie in ADN .... ca fiecare are o alta fericire... mai saraca... mai inteleapta... mai trista... mai vesela... 

Ela e apatica... si e mama... si nu mai vrea alti copii... dar are bani... insa nu e fericita si nu poarta haine de firma. zambeste... dar e trista... 

Ines e grasa... si are curaj... si multe vise... si molfaie ceapa cu bucurii alaturi de sotul ei pictor... e fericita! Are vise!

text scris alandala... fara sens... doar asa am simtit... 

mi-e dor... de carari... de soapte... de oameni... de imbratisari... de lacrimi... de emotii... de bucurie... de recunoastere... de un multumesc... de un vis implinit!

aiurea! prostii... printre oameni parsivi... inclusiv eu... care sunt cea mai rea... cea mai odioasa si mai cruda femeie... mai ceva ca o femeie care alearga dupa speranta de a fi bogata! 

SĂNĂTATE LA ÎNDEMÂNĂ

O broșură în care veți descoperi un stil de viață sănătos... sport și alimentație... pentru o siluetă atletică... energie... și încredere în sine!

Totul la numai 10 lei.

Pentru comenzi... îmi puteți scrie pe adresa de mail: 

claudia_groza@yahoo.com 

Vă mulțumesc!