Giurgiu, Tobias te viziteaza

Durere de neimplinire... si de abandon...

Traiesc alunecand prin viata fara rost... fara niciun sens... 

Nu ma mai regasesc... nu ma mai recunosc... simt ca sunt nimic pentru fiecare om din viata mea, indiferent de ce fac, de ce simt, de ce si cat daruiesc....

Imi doresc sa dispar ca o frunza purtata de vant... cat mai repede... de pe acest Pamant... 

Dupa ani de zile... nimic nu se schimba in viata mea... nu stiu daca sa am regrete sau nu... oare era mai bine? Oare era mai rau? 

Oamenii maturi traiesc unul alaturi de celalalt dupa numai cateva saptamani de cand se cunosc... La mine dureaza ani... si nimic... totul se intampla dupa ceas... vin la fix... plec dupa cateva ore... deplorabil... rusinos... pana cand? Doamne, omoara-ma!

Sunt la limita puterilor... am obosit sa ma fiu cu ochii pe ceas intr-o relatie sentimentala... la varsta mea....

Sunt sub presiunea timpului, a tristetii si mai ales a neimplinirii ca femeie... ma simt ca un fum ce se dizolva fara a ramane macar mirosul... 

Imi doresc sa plec... sa dispar... sa zbor... sa locuiesc in alte zari... sa am periuta mea de dinti si acolo, hainele mele si sapun... sa primesc imbratisari... sa fiu tratata ca FEMEIE...

Imi doresc sa scap de frustrarea ca numai eu ma intorc acasa dupa cateva ore de iubire... ca si cum as fi blestemata... oare de ce nu sunt apreciata? 

Imi doresc sa am parte de o schimbare.... in viata mea... fie ea chiar si moartea... sa nu mai prind zorii... 

Rigoletto - opera de Giuseppe Verdi

Am fost ieri la opera.... eleganta, dar si oameni imbracati "modest", fara sclipici...

VIP-urile erau primite cu sampanie... cata aroganta la unii... chiar ma intrebam ca adesea, cei care epateaza nu au valori, nu au o inteligenta sclipitoare... dar au NOROC cu carul....

Am stat la balcon, unde pretul este mai mult decat decent - 10 lei (oricum am primit cadou aceasta minunata iesire). Nu mai fusesem de mult... de vreo 10 ani, cand am vazut Madame Butterfly.

RIGOLETTO, bufonul cocosat al regelui care isi insela nevasta cu sotiile locuitorilor din oras, isi iubeste ca lumina ochilor fiica, Gilda. In cele din urma, in urma unei razbunari, Gilda care prada mortii... 

Vocea Gildei este impresionanta... 

La fel costumele.... scena care se roteste... recuzitacu totul.... 

Celebrul fragment "la dona-i mobile".... "femeie are o fire usoara.... ca un fulg in zbor"....mi-a placut....si imi va placea intotdeauna...

A fost o seara minunata, de neuitat, de memorat pentru o viata!

Fericire lăuntrică, fără motiv

Cel care mă așteaptă - editura Polirom

O carte care mi-a dat putere... mi-a arătat cât de important e să lupți pentru viață... cât de egoiști și fricoși sunt bărbații... ce important e să fii sprijinită în ceea ce faci de către omul de lângă tine ... ce valoare are prietenia adevărată... ce importanță de neegalat are lectura și cultura în formarea unui copil... ce important este să ai un gram de noroc... o soartă care să își surâdă... ce înseamnă să nu te prețuiești ca om, dar mai ales ca femeie... :)

O carte a cărei acțiune se petrece în Teheran... cu război și mentalități învechite... 

Voi adăuga curând și citate... :)

Uneori...

Uneori... simt că am pierdut trenul... că mă zbat în zadar... pentru că adesea e important să fie doi care trag la căruță...

Uneori... simt că timpul aleargă nebun... și nu îmi este suficient pentru mine....

Uneori... simt că sunt super femeie... puternică ce luptă pentru a fi bine tuturor... însă, când văd că toți sunt nemulțumiți și așteaptă să le pice pară mălăiață... simt că e bătaie de joc. 

Uneori.. mi-e dor și vreau să fac pasul decisiv... dar adesea îmi amintesc că sunt femeie și MERIT! 

Uneori.... știu că poate așa e vrerea lui Dumnezeu pentru a renunța la prea multe ce le port în spate...

Uneori... mă întreb cum alții nu au milă...

Uneori mă întreb de unde sunt? Cât mai rezist? Până când și de ce? 

Până la capăt... îmi răspund! Oricât îmi e de greu... va fi o soluție... 

LOVE BUILDING - FILM ROMÂNESC - HBO

Cu toate că uneori îmi este greu să fac „naveta”, am acceptat invitația la film. 

LOVE BUILDING este un film despre cupluri.. despre stigmatizarea oamenilor singuri... despre utilitatea psihoterapiei de cuplu... despre comunicare și depășirea fricilor... despre rutină și ameliorarea ei... despre faptul că e atât de important să crezi în tine, să nu aștepți nimic de la cel de lângă tine... 

Merită văzut... chiar și de către specialiștii în domeniu... de oamenii care descoperă că au anumite probleme în cuplu... este interesant, are umor, peisaje frumoase.... și un limbaj colorat (autohton) din când în când. 

M-am bucurat foarte mult deoarece am avut o surpriză. Am recunoscut-o pe Silvia Moroșanu, actriță. Am fost „colege” la un curs de scriere creativă organizat de Fundația Calea Victoriei... Știam că își luase un an de pauză, în care își propusese să trăiască, să se descopere, să încerce lucruri noi. Și-a făcut blog (la care sunt abonată) și mi-a plăcut pentru puterea și dorința ei de a face ceva cu viața ei, ceva frumos pentru sufletul ei. Felicitări Silvia pentru prestația din film! Mi-a plăcut! Ești talentată. Continuă!! 

Am aflat citind acum pe internet într-un interviu cu ea, că este studentă la teatru, anul II, la păpuși. Cine știe...?! Poate colaborăm... poate vom pune în scenă o piesă de teatru pentru copii după un text scris de mine. Cine știe?!