miercuri, februarie 19

marți, februarie 18

PENTRU CĂ MERIT!


http://www.stilultau.com/blog/stilul-tau/de-ce-nu-orice-femeie-isi-poate-transforma-suferinta-intr-o-poveste-de-succes/
STILUL TĂU... ANDREEA PAPP
Pentru ca POTI!
Stii, sunt femei care-mi spun ca sunt nefericite din cauza “calitatii” iubitilor lor, sunt femei care-mi spun ca sufera din pricina traumelor suferite in copilarie, sunt femei care sunt ranite si inselate in casniciile lor, sunt femei nefericite in multe case si mie mi se cere sa vin cu solutii la problemele lor.
Misiunea mea este foarte frumoasa si periculoasa in acelasi timp pentru ca devin responsabila de actiunile femeilor pe timp de criza si asta ma face sa-mi cantaresc bine cuvintele inainte de-a pasi in povestea de viata a clientei mele.
Si de cele mai multe ori aleg sa raspund la strigatele de ajutor prin experientele mele de viata.
Pentru ca sunt mai bogata in experiente decat in tehnici si pentru ca o poveste este mai eficienta decat o tehnica sau o reteta de medicamente.
Insa astazi voi face ceva ce nu fac in mod obisnuit, si anume, iti voi spune ce sa faci!
Pentru ca simt ca viata ta este in pericol! Iar eu vreau sa incepi un proces de vindecare astfel incat viata ta sa fie un motiv de fericire!
Ia aminte la ce-ti spun azi pentru ca nu se va intampla des sa-ti dau sfaturi bune. :-)
Poti sa te indepartezi de sursele de nefericire daca viata ta este in pericol.
  • Poti sa te indepartezi  de suferinta daca esti abuzata, jignita si umilita.
  • Poti sa te indepartezi  de suferinta daca prietenii si familia te trag in jos!
  • Poti sa te indepartezi de partenerul  tau daca te impiedica sa evoluezi!
Fara sa acuzi, judeci sau sa te invinovatesti pe tine sau pe ceilalti, indeparteaza-te pentru o perioada de sursa “nefericirii”, ca sa spunem asa.
Vezi tu, oamenii nu sunt rai! Insa sunt autodistructivi si se pricep al naibii de bine sa se traga in jos unii pe altii. Si cand se intampla asta unul este responsabil sa faca ceva!
Mi s-a intamplat si mie sa zac in slabiciune, confort si amanare, dar m-am trezit la timp ca sa fac schimbarile care mi-au readus energie, curaj, nebunie si creativitate.
Cateodata oamenii de langa noi ca sa nu ne piarda ne fac sa vedem lucrurile distorsionat si o perioada de distantare nu strica ca sa ne punem in ordine lumea interioara.
Ai dreptul sa te izolezi o perioada ca sa te studiezi in profunzime. Si aici ma refer la o perioada de introspectie in care sa vezi ce este in neregula cu tine de ce inca suferi si atragi oameni si evenimente care-ti produc neplaceri.

luni, februarie 17

EU ÎN LUNA LUI FEBRUARIE...

 GÂNDITOARE
 OARE VOI FI IUBITĂ VREODATĂ?
 ZÂMBET PENTRU FOTOGRAF!
 ȘI EU PE AICI... PREA EXCESIV MACHIATĂ PENTRU GUSTUL MEU, DAR FIE!

OARE VOI TRĂI BUCURIA DE A PRIMI UN INEL DE LOGODNĂ??? NEAHH... NICI GÂND, NICI POMENEALĂ....

Atelier de scriere cu Cecilia Ștefănescu

Îmi doream de ceva timp să reiau cursurile de scriere.. banii... timpul... vremea... m-am țintuit în casă. Până când am spus: GATA! A sosit timpul să revin la viață, la ieșiri, la pasiunile mele.
În PUZZLE un bistro cafe pe lângă guvern... un loc întunecat... dar simpatic totuși... a fost foarte frig însă...
Cecilia Ștefănescu .... scriitoarea romanului „LEGĂTURI BOLNĂVICIOASE” - voi lectura cartea, mi-am promis... scenaristă... mama unui băiețel.... soție „pasionată”... acestea am reținut din ceea ce ne-a povestit printre picături... și pot adăuga: o femeie frumoasă, cocheta, suplă... îngrijită.

Mi-a plăcut ce am auzit și ce am văzut. Mulți oameni pasionați de scris (vreo 40)... și culmea care scriu foarte bine... le doresc să ajungă departe... să fie văzuți pe rafturile librăriilor și să fie lecturați. 

Am înțeles că:
- nu există reguli de scriere... 
- trebuie să scrii pentru momentul „acum” nu despre trecutul și viitorul personajului. 
- finalul trebuie să rămână deschis... să nu dăm soluții, finalizări.

Tema de ieri a fost: SINGURĂTATEA UNUI BĂRBAT... DE 40-45 DE ANI... DESFĂȘURATĂ ÎN 24 DE ORE. (am zâmbit când o paticipantă, căsătorită a afirmat că ea nu a întâlnit bărbați burlaci la 40 de ani. ”Norocoaso” voiam să îi spun... )

Voi posta și textul meu când voi găsi răgaz. 

Cât de mult îmi doresc!!!




Cu dor pentru Lisabona