sâmbătă, ianuarie 25

"MANANCA, ROAGA-TE, IUBESTE" - de Elizabeth Gilbert

AM CITIT CARTEA...
AM TRIMIS-O LIUBEI IN REPUBLICA MOLDOVA, ORAS CAHUL.
AM VIZIONAT FILMUL DE TREI ORI...
ACUM IL REVAD... SI DESCOPAR CA PENTRU A TE TRANSFORMA, IMPORTANT ESTE SA VREI, SA IEI DECIZIA.... 
ESTE IMPORTANT SA INVETI IN FIECARE ZI... DIN LECTIILE PE CARE LE-AI TRAIT IN ACEA ZI..
AZI, AM INVATAT CA:
- DACA TREBUIE SA FII UNDEVA, VEI FI. AM VRUT SA MA INTORC DIN DRUM... VANTUL MA OBOSEA SI IMI ERA GREU SA INAINTEZ. INTORCANDU-MA, AM ZARIT AUTOBUZUL DE LEGATURA. CELALALT AUTOBUZ A SOSIT IMEDIAT CE AM AJUNS IN STATIE SI NU AM INTARZIAT, CU TOATE CA VREMEA ERA NEFAVORABILA SI PLECASEM TARZIU. 
ASA E SI IN VIATA.. TREBUIE SA VREI SI SA LUPTI!
ACUM, STAU SI MA GANDESC CA FRAIERA:
- DE CE OAMENII NU-MI PLATESC MUNCA??? O DOAMNA CARE SE OCUPA CU ATELIERE DE POVESTI IN TIMISOARA, CAREIA I-AM DAT POVESTI NOI SA LE FOLOSEASCA, RUGAND-O SA IMI PLATEASCA O ANUMITA SUMA PE DREOTUL DE AUTOR (50-100LEI), MI-A FAGADUIT CA DANSA ARE FRICA DE DUMNEZEU SI IMI VA VIRA BANII. APOI, A FACUT LARIINGITA SI NU A MAI AJUNS LA BANCA!
- POVESTILE PERSONALIZATE SUNT SCRISE CU MULT SUFLET SI IN TIMP CAT MAI SCURT... DAR BANII VIN CU ATATA INTARZIERE, IAR ALTII NICI MACAR NU CRED CA MERIT SA PRIMESC BANI CA LE-AM SCRIS O POVESTE PENTRU UN OM DRAG!
- O EDITURA SELECTA DIN IASI, DESI AM SEMNAT UN CONTRACT CLAR, MI-A SPUS CA NU STIE CAND IMI VA SCOATE CARTEA... CU TOATE CA TEXTUL SI GRAFICA SUNT GATA DIN VARA LUI 2013!
TOATE ACESTEA DOR.... DAR INCERC SA LE CONSIDER FAPTE BUNE!

Cadou pentru cel/cea iubit/a


Mereu mi-am dorit o fotografie...o sedinta foto impreuna cu cel iubit! Soarta nu mi-a  suras pana acum.
Nu sunt adepta zilei de Valentine's Day... dar iubirea poate fi celebrata in fiecare zi.
O buna prietena, o fiinta deosebit de frumoasa, sensibila, serioasa si desteapta (studenta la arhitectura), pasionata de fotografie... are un proiect in luna februarie pentru cei ce se iubesc mult (sau sedinte portret pentru cei singuri, dar romantici... ca mine).
Daca vreti sa va surprindeti placut persoana draga, luati legatura cu Diana! Nu veti regreta alegerea facuta, credti-ma! 

Eu... in multe variante si cu toate astea UNA

Cu o nevralgie cumplita am plecat ieri dimineata de acasa... cu ea m-am intors... cu ea am adormit. Am reusit sa printez "Pescarusul Jonathan Livingstone" de Richard Bach... voiam demult sa o citesc si nu gaseam timp. 
Am reusit sa pacalesc durerea de dantura si sa citesc. Este vorba despre noi...oamenii care traim dupa reguli impuse de societate si uitam sa fim liberi, sa zburam. Pescarusul Jon, iese din tiparele impuse defamilia si specia "pescarus" si zboara altfel: mai sus, mai departe, cu viteze mari, pe intuneric. Este o poveste de 16 pagini, dar extrem de impresionanta. 
Este o poveste despre ambitie, perfectionare, exercitiul repetarii.
Citat:
"Ne putem ridica noi insine din ignoranta, putem deveni noi insine fiinte ale perfectiunii, inteligentei si talentului! Putem fi liberi!"
De dimineata,tot cu nevralgie ampornit prin viscol sa corectez lucrari de olimpiada. 
Vijelie.. nameti...copii razand si bucurandu-se, astfel intelegand ca am imbatranit si numai un copil ma poate trezi din nou la viata... ma poate invata sa ma bucur de zapada si sa nu vad partea urata a iernii. 
Am baut un ceai fierbinte si am atipit vreo ora...
Tot cu nevralgie scriu si acum...
Imi doresc sa reusesc... sa imi duc la implinire proiectele in care am crezut cu tarie... am  investit suflet... energie... veselie.. speranta. Nu vreau sa renunt sub nicio forma! Vreau sa zbor ca pescarusul Jonathan....pana sus...tot mai sus.

Iti multumesc!


vineri, ianuarie 24

Povestea noastră... peste ani

Se dezmorțește ușor din strânsoarea iubitului său soț.
- Bună dimineața, cer senin! (soțul ei avea cei mai albaștri ochi văzuți vreodată... senini, clari... luminoși)
Luana își sărută soțul pe obraz, iar el o ciupi tradițional... 
- Îi duc eu pe copii azi la școală, respectiv la grădi. Răsfață-te!
- Muuuulțuuumesc! Azi nu am cursuri la universitate și aș vrea să hoinăresc puțin prin oraș cu prietenele. Poate mă văd chiar cu sora ta. 
Nu au terminat de discutat, și camera le-a fost invadată de cei doi copii veseli și iubăreți. 
Anastasia are ochii și părul lui Vlad, pe când Toma, este bucățică din Luana. Sunt atât de frumoși, jucăuși, adorabili!
- Vă iubim! Vă iubim! scandau micuții. 
- Gata! Hai să ne pregătim de școală și de grădi. Astăzi, vă însoțește tati.
- Tati, ne lași să ascultăm muzică? Te rugăăăăăm!
- Ce îmi dați în schimb? Nimic nu este gratis! 
- Iubire... masaj... încredere... și... te lăsăm să câștigi la Scrabble.
- S-a făcut! spuse Vlad, făcându-i soției cu ochiul.
După ce au plecat, casa arăta ca după război. Toate aruncate care încotro.
Luana și-a strâns părul, a deschis fereastra și a început să facă ordine. Asculta muzică și era împlinită. După mulți ani de rugăciuni și speranță, Dumnezeu se îndurase de ea, îl luminase pe Vlad care o ceruse în căsătorie. Nunta a fost restrânsă, așa cum își doriseră mereu. Slujba foarte frumoasă desfășurată la o bisericuță de lemn, apoi au petrecut la munte... un weekend. 
Cei doi copii, veniți la diferență de un an și jumătate le luminaseră viețile! Toată lumea era în culmea fericirii! Cerasela, sora lui Vlad, avea și ea o fetiță, Flavia. Sora Luanei, avea un băiețel. Nu vreți să știți ce distracție era la final de săptămână când se întâlneau... 
Telefonul o opri pe Luana din dereticat.
- Te iubesc! I-am  lăsat pe năzdrăvani și voiam să îți spun că merg să duc pliantele pentru activitățile din weekend. 
- Bine, frumosul meu! Succes! Pe curând!
Vlad reușise să își învingă temerile, și începuse cu pași mici, dar bine calculați (specific lui), o afacere de familie.... Cerasela îl ajuta la contabilitate, iar activitățile erau desfășurate cu ajutorul soției lui, care își împlinise visul de a deveni lector universitar și o scriitoare de literatură pentru copii, cu succes internațional. 
Luanei îi plăceau foarte mult duminicile, când mergeau toți patru la biserică.... dar și serile, când se așeza în genunchi lângă copiii ei dragi și se rugau împreună. 
Ajungea cu sufletul la gură acasă... aerisea... făcea aranjamente florale... pregătea masa cu multă bucurie și plăcere! Le oferea surprize, zâmbete, îmbrățișări celoor dragi! Nimic nu i se părea imposibil acum când, reușise să aibă ce și-a dorit mereu: O FAMILIE MARE!!!! UN SOȚ PE CARE L-A DORIT DE ANI BUNI... DOI COPII SĂNĂTOȘI... NEPOȚI DE LA SORĂ ȘI DE LA CUMNATĂ... O SOACRĂ ÎNȚELEGĂTOARE... O MAMĂ ÎN SFÂRȘIT FERICITĂ ȘI LINIȘTITĂ!
Era atât de frumos când mansarda casei duduia de veselie... fericire... înțelegere! 

joi, ianuarie 23

Timp

Am impresia că au trecut cel puțin două luni din noul an. Am făcut atâtea... bune și rele... dar, am și obosit. Nu se mai poate în acest ritm... organismul meu se vaită... ar trebui să măresc cantitatea de hrană. 
Următoarele săptămâni vor fi vijelioase... 
O zi frumoasă și spornică celor care îmi vizitează acest loc colorat!