vineri, mai 4

Viata ma socheaza

Sunt in cancelarie. Am o fereastra (pauza adica) si apoi inca o ora.
In ultimele doua seri, viata mi-a oferit pastile socante, parca sa ma trezeasca. Si nimic nu ar fi fost cine stie ce, daca in ambele nu era vorba despre copii. Aseara, am citit pana tarziu in noapte, acte si declaratii pentru binele unei fetite minute. Nu pot sa cred ca adultii sunt insensibili, cruzi, obsedati si inumani. Mi-e greu sa-mi revin.... de dimineata, am plans cu lacrimi de crocodil, citindu-i si surorii mele mailurile. Apoi a citit ea....
Viata este dura.... insa, noi, ca fiinte sociale inzestrate cu intelingenta suntem monstri uneori.... sau adesea. Justitia... sanatatea sunt la pamant.

In drum spre liceu, am mers la cumparaturi pentru a-mi servi colegii cu o prajitura. In fata mea, la casa, un batran nu mai avea 2 lei sa isi achite marfa. Voia sa renunte la un produs si nu stia la ce.
- Lasati asa... va dau eu doi lei.
- Multumesc. Meritati o palinca.
Zambesc.
- Chiar doua la constitutia mea.
- Sa fiti sanatoasa.
- Si dumnevoastra.

La liceu.... elevii... au aflat de pe undeva ca este ziua mea. Mi-au cumparat flori si mi-au cantat la multi ani. Sunt minunati. Colegele mi-au daruti o geanta foarte vesela.
- Asa ca tine... mi s-a spus.
- Multumesc.

Elevii ma intrebau.
- Cati ani impliniti?
- 32.
- Si noi credeam ca 28.
- Stiu ca sunteti draguti, dar oricum va dau notele pe merit.... :)

BCR mi-a urat dimineata o zi cu zambete. :)) Stiau ei ce stiau...
Yves Roches.... asemenea....
Sa ne zambim cu bine.... dragii mei cititori, dragele mele cititoare.

joi, mai 3

Invitaţie la poveşti, ca să creşteţi mai frumoşi, mai isteţi, mai bogaţi


Dragele mele prietene,mămici voioase
Dragii mei prieteni, tătici mândri

 Veniţi sâmbătă, 5 mai, la ora 11.00, la
Căsuţa cu Surprize, împreună cu isteţii tăi copii,să petrecem câteva ore minunate. 
Copiii se vor distra la unul dintre atelierele de creaţie pregătite special pentru ei (HAI SĂ SCRIEM O POVESTE CU CLAUDIA GROZA), iar noi vom putea să ne cunoaştem mai bine,să shimbăm impresii şi să bem o caféa împreună.


Vă aşteptăm cu mare drag!


 
 
P.S.
Ne găseşti pe Bd. PacheProtopopescu, la numărul 7.
Îţi stăm la dispoziţie pentru orice întrebare la numerele de telefon:

0735197488 – Andreea Balaban
0740231033 – Iuliana Panache

Cadouri

Întotdeauna, ziua mea de naştere se întinde pe mai multe zile. Începe în avans şi continuă până hăt departe....:) 
Prietena mea din Cluj, Andra, mă întreba de prin aprilie ce îmi doresc de ziua mea. Cărţi... cu asta scăpaţi uşor de mine şi nici nu sunt mofturoasă. Citesc orice. 
Adevărul este că am de toate: am casă, am maşină, am minte, am haine neîmbrăcate, am bijuterii, am idei, am diplome (asta ca să se simtă frustraţi bărbaţii care nu suportă femeile deştepte), am meseria pe care mi-am dorit-o de mică, am talent (aşa spun unii)....
Alina, o prietenă câştigată anul trecut, dar de nădejde, cu o răbdare de fier şi un stil original de a-mi face surprize plăcute (de exemplu semne de carte cu Tobias pentru lansarea din noiembrie), a început marţi să mă cadorisească. O felicitare handmade cu fluturi... insecte pe care eu le iubesc. Azi, mi-a dăruit o carte şi ciocolată. Mulţumeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeesc...... enorm. Nu mă voi revanşa niciodată pentru răbdarea de care ai dat dovadă cu problemele mele de tehnoredactare. 

Mă întreb ce mi-aş dori?! Am aflat:
- o doză de curaj;
- sănătate;
- inspiraţie;
- poveşti traduse şi publicate în întreaga lume;
- afacerea mea;
- cărţi (chiar şi de bucate) şi timp pentru lectură;
- călătorie la Paris... sau Maramureş sau Timişoara...sau Braşov....


miercuri, mai 2

Jurnal de zi

Mi-e atât de somn... vreau vacanţă... fără examene şi streul inspecţiilor (o colegă metodistă îmi spunea că se urmăreşte eliminarea neaveniţilor prin aceste inspecţii... hahaha... dacă eram neavenită nu mi-aş fi ditrus sănătatea psihică în sistemul aceste ce se duce de râpă... mă făceam covrigăreasă sau mai dulce, gogoşoreasă).

Mă trezeşte sora mea, să mă întrebe dacă am reuşit să-mi corectez numerotarea unui document. 
- Nu înţeleg despre ce-mi spui.... dorm... am adormit greu aseară..am citit până la două dimineaţa (vă împărtăşesc că citesc "Eliberarea de cunoscut" o carte prin care te redescoperi... e super interesantă...aşadar vreau vacanţă).
- Hai mă sor, mă enervezi....
- Gata... mi-am amintit..da, am rezolvat aseară împreună cu Alina. Mulţumesc. 
Beau pe fugă o cafea, mânânc două fursecuri, îmi calc ţinuta şi pornesc la drum. Zi lungă, cu drumuri multe şi lungi şi importante.
Mă gândesc la ale mele. Uneori, surprind oameni ce mă privesc zâmbitori. Îi privesc. Mă amuz, deoarece chiar citeam la horoscop că săptămâna aceasta atrag privirile domnilor şi femeile vor fi invidiose. Eeee...prostiii... se întâmplă numai în preajma zilei mele de naştere. Ca şi norocul... de aceea trag tare acum să-mi rzolv cât mai multe.
Mi-am ridicat diploma de pedagog social. Mă bucur şi-mi doresc ca într-o bună zi, să-mi fc un orfelinat.... şi să mă ocup personal de acei copii. Mi-a plăcut mult povestea "Heidi, fetiţa munţilor".... :)
Ajung pe bulevardul Ferdinard... am de lăsat un plic.... sunt întâmpinată de doi motani, graşi, şi miorlăiţi. (Ştiţi că eu am frică de pisici, nu?). Vorbesc puţin cu ei şi plec repede. Mă şi vedeam zgâriată şi cu dresul rupt. Am luat troleibuzul... nu suport vehicolele conectate la curent... mi-e frică... poate unde şoferul conduce repede.
La şcoală, mi s eface un somn teribil, plus că este foarte cald. Elevii încep cu texte:
- Haideţi afară, vă rugăăăăămmmm....
- Încetaţi... măcar până trec tezele încercaţi să vă mobilizaţi şi să fiţi cu minte aici.
- Ne-aţi adus testele?
- Nu..... (programul meu se aglomerează pe zi ce trece. Pregătirea inspecţiei în fţ unor elevi pe care nu-i cunosc, mă înspăimântă. Perfecţionarea mea profesională este prioritar testelor şi altor nebunii.... bine, le pot da zece de la A la Z şi toată lumea va fi fericită). 

Să vă spun puţin despre blogul meu.... 
- pentru mine, este prietenul care mi-a vindecat sufletul şi mi-a oferit şansa de a cunoaşte oameni cu personalităţi atât de diferite.... care m-au motivat să fiu EU. Privind în urmă, la cum eram în 2008 şi cum sunt acum.... nu-mi să cred cât am evoluat...
- pentru alţii este o sursă de informare şi de a promova diverse activităţi.
- iar cel mai tare şi mai amuzant... blogul pentru prieteni e un stres, care, după ce discut chestii interesante, important, dar ce ţinn de viaţa noasră privată.... îmi spun speriaţi, cu traspiraţia pe frunte... :  "Sper că asta nu apare pe blog... în postarea X e vorba despre mine?" 
Blogul este al meu... recunosc... însă nu îmi pun toate discuţiile şi toate îmbrăţişările şi declaraţiile de dragoste în văzul lumii. Îmi amintesc de povestea desprecâţiva bărbaaţi ce m-au făcut să sufăr, pe care i-am transformat în diverse animale hidoase, ca să mă răcoresc..... şi povestea a fost publicată pe un site de literatură... deci, dragii mei, se poate şi mi rău decât să apăreţi pe un biet blog.. hahhahah....

Liniştiţi-vă... voi scrie o carte despre bărbaţi... psihologia lor(mă voi înscrie la facultatea de psihologie dacă nu obţin cumva vreo bursă la Sorbona... hahaha)... din ceea ce am cunoscut.... colegi, oameni pe stradă.... iubiţi... amici.. Azi, un domn, mi-a permis să trec înaintea lui pe un trotuar foarte îngust. Un coleg căruia i-am cerut împrumut (nu aveam mărunt) un leu să-mi iu o cafea de la dozator, îmi spune:
- Ce-mi dai?
- Ce vrei? Voi nu faceţi nimic gratis... ? Îţi dau 10 lei.
- Am glumit... hooo....
Un prieten care a avut grijă de cultura mea literarăşi mi nou scriitoricească... mi-a corectat un mnuscris... şi a apărut aceeaşi întrebare: 
- Ce îmi dai? 
- Bani. Ştiu că asta rezolvă totul....
Şi-a muşcat limba când şi-a dat seama că m-am supărat.... 

Cam sta ar fi despre ziua mea de azi...




Convorbire telefonică


- Alo?
Tristeţea din glasul tău e un şarpe cu limba de pasăre.
Cuvintele se sparg în cuburi de gheaţă
Când ajung la capătul rândului.
Anii au trecut pe lângă tine
Iar tu i-ai considerat duşmani feroce.
Te-am iubit nebună, cu o dorinţă vivace
În timpul clepsidrei scurs din nisipul adunat pe plajele dorului.

Paşii se îndreaptă spre uşi diferite.
Priveşti genele, cortine de duzină ce plâng după tine,
Dar teama îţi dilată aleile şi îţi păstrezi calea.
Degetele ancoră meşterite din primul lut al Domnului,
Îţi şterg lacrimile demult uitate pe obraji.
- Va fi bine, dragul meu!
Îngerii mi-au scris adresa ta în codul genetic.

marți, mai 1

Pe 5 mai, fac cinste cu poveşti

Poveştile devin parte integrantă din mine. Poveştile mă fac mare, frumoasă, isteaţă, descurcăreaţă, veselă, zână. 
Poveştile sunt viaţa mea. Pentru că nimic nu este întâmplător, pe 5 mai, vă aştept la răsfăţ. Eu voi scrie poveşti cu minunaţii dvs. copii, în timp ce dvs. veţi împărtăşi impresii, poveşti personale, dorinţe (care se  împlinesc, să ştiţi, aşa că nu le trataţi cu indiferenţă), râsete şi bucurii.

Unde? Imediat vă spun... este un loc magic, unde copiii (mici şi mari) vor trăi magia copilăriei adevărate, cu jocuri inteligente şi multă creativitate (ce le vor marca sufletele gingaşe de îngeri), care îi va face zâmbitori, buni, răbdători, încrezători în forţele proprii. 

http://www.casutacusurprize.ro/hai-sa-scriem-o-poveste/


Haideţi la CĂSUŢA CU SURPRIZE, locul bucuriei de a fi veşnic copil. Adresa: Bd. Pache Protopopescu, Nr. 7, Bucureşti (de la Biserica Armenească, puţin mai sus), orele 11, bineînţeles trecute fix.

Dacă sunteţi înteresaţi, vă aştept cu un mail la claudia_groza@yahoo.com pentru a vă trimite inventaţia aceea pompoasă, elegantă, aşa... ca pentru oameni mari şi părinţi respectabili. Eu... rămân femeia-copil, deşi anii curg peste mine, eu tot întineresc.... hahahahaha.... (glumesc! nu mă luaţi în seamă... par o vrăjitoare altfel).

Seară magică dragi părinţi! Mamelor, lăsaţi-vă soţii să petreacă de ziua bărbatului, şi haideţi la o oră de relaxare de neuitat şi neimaginat.
 Vă aştept cu zâmbete, bucurii şi multă energie pozitivă!

Cu drag şi voie bună,
Claudia Groza, povestitoarea

Eu... străina din noapte

În miez de noapte, cercetez drumurile din sufletul meu.
Unele sunt luminoase.
Altele atât de strâmbe.... parcă cineva le-a schilodit.
Dorinţele se alinează timid.
Concursuri d epoezie dau buzna în cutia poştală.
Sunt tristă. Nu am timp să le onorez.
Ideile zboară în ţara pinguinilor.
Cuvintele nu vor să mai fie publice.
Degetele ating clapele pianului alb, din lemn de cedru.
Palmele transpiră.
 sursă foto: shutershock
Eu... privesc... liniştită... împăcată... liberă... somnoroasă... veselă...
Nu ştiu încotro se îndreaptă viaţa mea.... şi parcă nici nu mai vreau să ştiu.
E mai frumos, mai simplu, mai bine aşa.