Perechi cu dragoste si eleganta

Da...

ma amuz copios. candva, imi doream sa spun DA unui om pentru toata viata... si sa fie frumos, si sa construim mult, caramida cu caramida (scuze cacofonia), si sa iubim cu tot sufletul totul. n-am apucat, iar acum nu mai cred. :)

am primit o leapsa de la Tudor despre 10 motive care ma determina sa spun DA.

motive am suficiente....
ia sa vedem, gasesc 10?... ha ha ha:

DA pentru meseria pe care o practic.
DA pentru povestile mele.
DA pentru ca sunt iubita de elevi.
DA pentru prietenii care vor sa ma aiba aproape.
DA pentru cafeaua de dimineata.
DA pentru inghetata in miezul iernii.
DA pentru fiecare imbratisare si cuvant de alint primit/daruit.
DA pentru fiecare rugaciune ascultata.
DA pentru ca sunt sanatoasa si pot face multe (imi amintesc de Frida... chinuita de boala si durere si a daruit artei enorm).
DA pentru fiecare carte lecturata, fiecare cuvant invatat, fiecare cantec auzit si dansat.
DA pentru fiecare privire adresata mie, adresata oamenilor.
DA pentru fiecare sms, mail, telefon primit/daruit.

oameni mici si oameni mari

uneori asa ma gadila degetele si asa-mi vine sa sterg acest blog. insa, mi-e drag! e ca un copil crescut si educat! poate, intr-o zi, am sa il sterg. oare viata mea va fi goala? ii voi simti lipsa? probabil.
am descoperit oameni minunati. am fost jignita aici. mi-au fost furate visele de aici, si ranita cu buna stiinta. asta s-a intamplat de fapt datorita credinta mele oarbe, ca oamenii sunt buni, si nu ataca un suflet sensibil.
oamenii sunt oameni, si trebuie sa ii iau asa cum vin, asa cum sunt.
*
azi, am ascultat povestile unor copii..."Rolul plantelor si animalelor in natura". O fetita spune la un moment dat: "fiecare planta este unica, si are rostul ei, asa cum suntem si noi oamenii: ne imbracam diferit si avem rostul nostru".

m-a impresionat.

ma gandeam la rostul meu. il stiu foarte bine. este acela de a educa. intr-o zi, tot depuneam de zor CV-uri, stiind ca am nevoie de bani, de un salariu mai bun sau cel putin decent. am realizat ca, ma chinui degeaba. rolul meu este sa merg la scoala, sa fiu model, sa invat copiii sa traiasca frumos si, sa isi urmeze pasiunea. nimic nu este mai important decat asta. cand vad o rochie draguta sau o pereche de pantofi ce-mi plac si stiu ca trebuie sa renunt in favoarea altei prioritati, mi-e greu, si-mi doresc sa lucrez intr-un birou, la caldura (asta pentru ca in cancelarie si in laboratorul de biologie este ffff frig)... sa nu ma mai murdaresc de creta... insa, cand vad chipurile senine ce ma asteapta la usa... si-mi spun din tot sufletul "sarut mana, ce faceti? despre ce invatam azi? v-am adus un atlas" sau nu stiu ce enciclopedie, sufletul imi zambeste. pentru ei sunt un model de viata. le simt privirile. ma urmaresc pas cu pas... cred ca daca ii intreb, imi stiu si numarul de respiratii pe minut. cand stiu ca merit, imi fac complimente. cand nu, tac. imi sunt dragi ca nu jignesc ca adultii.
zbor in copilaria mea. ce modele am avut eu? invatatoarea, datorita careia am indragit meseria. apoi, diriginta de limba romana. o doamna, eleganta, zambitoare, desteapta, care-mi spunea Claudine.( am fost o eleva model si iubita de profesori). apoi, profesoara de chimie... tanara si care se imbraca original. isi tricota foarte mult, si era wooow. UNICA. mereu mi-a placut originalitatea. apoi, in liceu, dupa ce am luat un 4 la biologie, am inceput sa invat si sa o admir pe profa, pentru ca dadea notele pe cinstite, cum se spune. ha ha ha.
azi, o colega imi spune ca am talent la scris si ca trebuia sa ma fac profa de romana.
- stiu, asta imi doream... dar viata asta mi-a jucat mereu farse!
- lasa, ai facut o facultate mai grea, si ai reusit sa si scrii. esti si mai tare!
- daaaa.... sunt, tare ca untul la soare!
si ne-am amuzat teribil.

Citatul zilei

Necunoscut:

“Când oamenii nu reuşesc, când se simt frustaţi, furioşi sau descurajaţi, aceasta se datorează faptului că nu văd lucrurile aşa cum sunt ele în realitate. În momentul în care îşi clarifică vederea şi când încep să vadă adevărul, încep să aibă succese şi să fie fericiţi.
Noi percepem cu minţile noastre abundenţa sau sărăcia, ne deschidem sau ne apărăm în conformitate cu ele şi creăm în această manieră o viaţă care imită exact ceea ce percepem. Ar trebui să percepem bunăstarea vieţii pe care să o creăm atât pentru alţii, cât şi pentru noi înşine”

deci.... e scris in stele :))

AUR - CUART ROZ - piatra iubirii
Succesul nu ti se ofera pe tava, ca atare mobilizeaza-te serios pentru a ajunge la ce ti-ai propus. cu cat mai dificil e drumul catre scopul pe care ti l-ai propus, cu atat mai mare va fi satisfactia ta la final, deci nu trebuie sa te sperii de sirul lungi de obstacole pe care trebuie sa le dai la o parte. Nu e usor, dar ce fericit vei fi atunci cand totul va ajunge la rezultatele dorite, deci pune-ti ambitia la treaba ca sa treci peste toate hopurile cu capul sus, foarte sigur pe reusita si pe valoarea ta.

nu ca as crede, dar asa de bine se potriveste cu ceea ce traversez acum, incat, am ras nebuneste citind....

scoala din nou

taras grapis... si iar taras... ajung la scoala.

parinti ce ma asteapta sa discutam. asa din prima zi, offf. cred ca asta e de bine: ori ma considera un profesor dedicat ori le face placere sa discute cu mine.

un elev, imi ofera o gogoasa facuta de mama lui.
- pe asta o mai am doamna, si am pastrat-o pentru dvs. (era ultima lui ora de curs).
- multumesc mult de tot!
colegele, carcotase completeaza:
- doamna, noi o cunoastem pe mama lui Alex, si gateste bine! (cred ca se vede pe chipul meu ca nu mananc de la oricine).
- mi-a fatat cateaua doamna!
- bravo! felicitari! sa ai grija de ei.
- doamna de ce porcusori de Guineea au ochii rosii?

in pauza ma suna sora mea sa-mi comunice urgent ceva. se aud tipete, urlete, iar eu fac eforturi sa o aud.
- doamne sor, parca ai fi la nebuni! :))

ajunsa acasa, telefonul suna. parinti. :) cred ca voi face lectiile la scoala cu elevii mei de la dirigentie.

seara magica!

furt, vernisaj, viata

cand am vazut acest afis pe facebook, am simtit ca este pentru mine. si l-am furat! (iarta-ma Richard).

citind Mangalia, m-a dus cu gandul la dragostea Dianei Slavu din "Panza de paianjen" a Cellei Serghi. stanci, mare, nisip, scoici, vacanta.
apoi, mi-am amintit de scriitorul Kennedy Douglas, care isi gasea inspiratia pentru cartile sale - de dragoste - plimbandu-se pe plaja.

sunt picturi despre VIATA, cu Viata.

in alta ordine de idei, imi plac caii. am scris povesti in care sunt personaje cu "principii" si calitati deosebite.

in horoscopul chinezesc sunt Iris. ador irisul desenat in partea dreapta, atat de albastru, atat de viu. daca as avea casa pe care mi-o doresc, cu geamuri mari si lumina, ar fi ideal la decor.

10... data in care se desfasoara evenimentul, este numarul meu norocos... format din 5 plus 5...
stiu ca, daca ar exista magie, joi seara as fi acolo.

insa, daca norocul face sa va fi nascut pe malul marii... sau pasii va poarta pe acolo... sau macar curiozitatea... nu ezitati! expozitia merita vizualizata!