tot din iubire...

ha ha ha...

iubirea este de multe feluri.... sunt sigura ca stiati si nu vin sa fac filozofie, nici sa povestesc despre acest subiect atat de dificil....
exemplul de asta seara este simplu... iubesc hartia, literele si clar, cuvintele, mirosul de tus. chiar zilele trecute vorbeam cu sora mea ca ar trebui sa dau masina de scris pe care am folosit-o prin 1996... putin. din greseala sau de fapt din intamplare, am gasit pe mail un curs de legat carti. organizat la Fundatia Calea Victoriei... apoi am ajuns la o poveste despre moara de hartie, care este foarte harnica: recicleaza hartie, produce hartie manuala, si o prelucreaza in multe forme.
prin vara, voiam sa "vand" texte pentru invitatii de nunta, botez, si alte evenimente.
acum... am gasit! aici e de mine: click aici

daca va tenteaza, dati o mana de ajutor... tot vine iarna...
hai sa fim creativi, sa ne bucuram sufletele cu lucruri utile si frumoase!

scriere de iubire

iubire, ai zarit raza de soare din jurul orelor 15?

te cauta. eu o trimisesem sa te aduca la ceas tarziu in noapte, sa te privesc inca o data, iar tu sa-mi spui o poezie si sa-mi masezi tamplele ce zvacnesc de atata dor de armonie si dragoste.

hai sa fim si azi impreuna, sa descoperim frumosul din noi si minunile din jurul nostru, sa devenim mai buni si mai intelepti, sa inmagazinam energia iubirii care poate darama raul si inalta palate.

hai sa scriem azi o poezie dedicata armoniei, sa compunem un cantec vesel care sa miste sufletele impietrite de invidie, sa coloram plansa pe care am desenat orasul si oamenii.

hai sa construim o dragoste atipica!

ma redescopar...

m-am trezit tarziu... si am avut parte de vesti bune. iubirea mea mi-a zis ca am puteri magice care se rasfrang numai asupra mea. cu un zambet trist, i-am marturisit ca asta se intampla deoarece doar eu cred in ele. mi-a reprosat ca sunt copilaroasa si se teme ca de fapt sa nu fiu asa.
spre rusinea mea, asa sunt... copilaroasa si vesela. am testat pe pielea mea ca, atunci cand ma iau in serios, sunt trista si nu mi se mai intampla nimic. cum cobor pe taramul copilariei, al inocentei, al zambetului sincer insuflat de sufletu-mi tanar.... visele prind viata si ma imbratiseaza.

am inceput sa merg in librarii si sa rasfoiesc carti pentru copii. sunt atat de pline de viata si culoare, si contin multa intelepciune. vezi "Micul print" sau "Cipi, acest pitic urias" (Diana Alzner a postat de curand despre cartea minunata a copilariei mele; mereu am visat la o casa in copac) sau "Aventurile lui Habarnam" (Tudor Enea a postat ea). ma bucur ca mai sunt oameni ce revin la copilarie...

redescopar in fiecare zi ca am ceva care ma face puternica... ma regasesc in femei puternice despre care s-au scris si s-au facut filme... un exemplu, este Liz, personajul din "Mananca, roaga-te, iubeste". am nume predestinat.... Claudia Cardinale.... Claudia Schiffer... Liz Taylor...

constientizez de asemenea ca, rostul meu aici pe pamant (si imi apare scris si in astrograma personala) este acela de a educa. meseria, povestile pentru copii, vestile de azi.... toate ma fac sa realizez ca fac ce trebuie, ca sunt pe drumul cel bun....

si am visat iubire

zambesc....

am visat un barbat care investea in cultura mea... imi cumpara carti si imi zambea. reticenta, refuzam tot timpul. dar el ma iubea nespus.... si toti prietenii lui stiau ca ma iubeste, si toti imi spuneau asta...

asa ca, il astept...

cercul copilariei si al dragostei

iti amintesti iubite cercurile acelea colorate din copilaria noastra saracacioasa?
l-am gasit pe al nostru in podul casei vechi. ce fericiti eram iubire!
cat ne-am straduit pana am invatat sa folosim cercul. mereu imi spuneai sa iti privesc ochii, altfel cercul va cadea de pe coapsele noastre ce se unduiau in acelasi sens. Doamne! Ochii tai atat de negri ma fascinau... era ca si cum coboram in minele cu aur ale pamantului. cand ti-am atins sufletul, si am vazut franjurile sale, am crezut ca nu vei mai exista mult in preajma mea. apoi, am observat un fascicol de lumina, si am inteles ca vei fi al meu.
viata ne-a separat. nicicand nu am crezut ca ne vom mai revedea ca adulti... nicicand nu am crezut ca viata ne va fi asa colorata si vie si deschisa catre noi orizonturi! nicicand nu am visat sa intalnesc un om alaturi de care sa evoluez!

te invit la un nou joc cu cercul colorat... da, colorat precum dragostea noastra verde in miez de toamna aramie, magica si friguroasa, cu paturi de frunze si capite de fan.
hai iubire, prinde-ma si strange-ma in bratele tale, si incalzeste-ma cu sarutari patimase si lasa veselia sa ne zburde in plete!

pasii nostri

nu fac un pas fara sa ma gandesc cati pasi faci tu acum.
pasim impreuna sau macar in acelasi sens?
un gand trimite-mi sa calatoreasca alaturea-mi,
sa te simt, sa te stiu , sa te am cu mine.

iubesc mirosul tau de proaspat, curat, bun, vesel...
ca o speranta ce se contureaza incet si sigur...
ca o muzica ce se aude mai puternic....
ca un dans ce capata ritm...

te ador cand vad ca evoluez zi de zi.

ALEG SA FIU EU!

e frumos si indicat sa avem modele, pe care sa le urmam. Dar mereu m-am intrebat: pana unde sa le am ca exemplu? Nu vreau sa devin o copie la indigo a vreunei vedete autohtone. Sunt o persoana originala, care tine la unicitatea ei. Dupa lupte si ganduri fel de fel, am decis: ALEG SA FIU EU!

Cine sunt eu va veti intreba acum. Ma descriu. Sunt o persoana sociabila, vesela, optimista, cu multe vise, care doreste sa evolueze in fiecare zi, putin cate putin. Cum reusesc? Citesc o ora pe zi, obligatoriu! Ascult o melodie noua – noua pentru mine. Invat un proverb, un vers, un citat. Imi place sa zambesc… ador zambetul pe chipul meu… ma face mai tanara, mai frumoasa, mai puternica. Un zambet imi da aripi sa zbor pana sus la nori, unde imi las visul in cutia cu vise. Un inger le citeste si le implineste pe rand.

E asa bine sa fiu eu cu mine si gandurile si dorintele mele, si nu eu in hainele altcuiva.