GRADINA DE LEGUME de CG

GRADINA DE LEGUME de CG

1. Dinu intră în grădină
Într-o seară, pe răcoare,
A ieşit la alergare,
În grădina de legume,
Fără teneşi în picioare,
Cu cochilia răsucită
Şi cu talpa-i lustruită,
Cine credeţi?
Dinu! Un melc vesel, tinerel,
Isteţel şi pus pe glume.
-Ai grijă, măi frăţioare,
Tocmai s-au plantat răsaduri,
Morcovi, roşii şi-alte neamuri.
Zise un gândac cu dungi,
Aranjându-şi cu răbdare
Mustăţile puţin cam lungi.
-Îţi urăm bine-ai venit
Printre roşii, castraveţi,
Cartofi, morcovi şugubeţi,
Mazăre, ceapă, fasole,
Sfecle şi ridichii frivole (ridicole),
Şopti puţin răguşit
Usturoiul obosit.
2. Legumele şi vitaminele
-Va să zică, legumele vorbesc?
-Ştim vocabularul legumesc,
Grăi dovleacul românesc,
Ivit dintre păstăile care-l păzesc.
-Dragă Dinu, zumzăi Albina,
Vino să-ţi prezint grădina.
-Cu mare bucurie te-nsoţesc
Pe rând legumele să le privesc
Fasole, ţelină, salate,
Toate bine asortate.
Am învăţat de la părinţi, curând
Că au vitamine şi gust bun.
Spanacul stă încruntat,
Azi e foarte supărat.
3. Ospăţul
Un ardei mai rotofei,
Galben precum leii,
Strigă-n gura mare:
-Ha, ha, ha, ce arătare,
Cu o casă în spinare!
-Nu fi rău, măi ardei gras.
Tu nu vezi că nu ai nas?
Vărul tău, ardeiul iute,
Are maniere mai multe.
O ceapă lacrimogenă,
A văzut întreaga scenă.
Două verze mari, în floare,
Se apleacă şi grăiesc:
-Ca-ntr-o zi de sărbătoare,
Mângâiate fin de soare,
Pătlăgelele roşesc,
În obraji se rumenesc.
Vrem să-ţi oferim,
Un adevărat festin,
Un ospăţ de neuitat,
În mândrul nostru regat.
Cu frunze delicioase,
Mari şi cărnoase.
-Sunt onorat, stimată varză,
Şi Dinu făcu o plecăciune de vază.
4. Regele legumelor
Un gogoşar roşu cântă la chitară,
O conopidă să cucerească, de-o vară.
O salată înfoiată, puţin rimelată,
Se-ncruntă spre vânătă:
-De ce nu o renunţa,
Şi să cânte altcuiva?
La marginea grădinii cu legume
Bogată şi înmiresmată,
De cunoscători aplaudată,
Locuieşte un rege, pe-al său nume,
Păstârnac, “Gustosul” din lume.
Este sfios, palid, fermecat,
Poartă mereu frac şi e parfumat.
Cu regret, povestea apune
Nu înainte de a vă ruga:
Mâncaţi legume,
Că-s cele mai bune.
Pentru piele şi vedere.
Aşadar şi prin urmare,
Ce-aţi spune de-o ghicitoare?
Soarele când îl zăreşte
Pe loc o rumeneşte.
O culegem vara toată
Cu vitamine-ncărcată.
E servită ca bulion
Sau cu peşte numit ton.
Ketch-up dulce sau picant
Pentru un gurmand şarmant.
5. Noaptea în grădină
Seara se lasă peste toate,
Animale, legume şi fructe.
-Să ne oprim sub frunzele de mac,
Să dormim într-un hamac.
Păsările ciripesc când luna coboară
Stelele se prind pe rând de-o sfoară.
Ce bucurie! Întreaga grădină,
Salută noaptea cu cântec şi joc
Ba chiar luna plină
Îmbrăţişează stelele de mijloc.
Noaptea este foarte-albastră
Şi cerul pare-o pânză groasă.

Acul şi cuiul

ACUL ŞI CUIUL

de CG

Un ac cu gămălie,

Subţire şi cam chel,

Şi-a luat o pălărie

Plimbându-se sigur pe el.

Un arici ţepos a întâlnit

Şi pe loc acul a amuţit.

- Sunt mândru de acele mele!,

Spuse ariciul, mişcându-şi acele.

- Eu sunt un ac elegant,

Aproape de neegalat.

Tu eşti ţepos,

Dar zîu, deloc frumos.

Un cui ruginit,

Uşor plictisit,

Lauda acului a auzit.

- Nu te supăra prietene,

La ce eşti util?

De eleganţă sunt sătul.

- Ah... păi.... pot ţine

Ceva prins de mine

Dacă sunt înfipt bine de un suport.

- Dragule, şi eu am fost ca tine

Tânăr, elegant, strălucitor,

Dar ia seama la mine,

Timpul ne schimbă viaţa tuturor!

Aşadar fi bun, îngăduitor,

Nu mai râde de aricii ţepoşi,

Care sunt foarte frumoşi,

Veseli şi prietenoşi!

În seara de Crăciun de CG

În seara de Crăciun

de CG

Colinde se aud acum,

În ceas de sărbătoare.

S-a oprit puțin din drum

Chiar și Moș Crăciun.

I-am oferit strânsă îmbrățișare,

Să aibă energie,

Mulți oameni să bucure,

În sfânta noapte plină de magie.

Pe cer steaua strălucește

La Bethleem vestește

Nașterea pruncului Iisus,

Care pe noi ne iubește,

Ne iartă și ne ocrotește.

Sărbători Fericite cu bine!

Să fiți sănătoși, buni și harnici,

La anul care vine,

Să ne-așteptați prosperi și darnici!

Miruna de CG

MIRUNA

Sunt o fetiță zâmbitoare,

Veselă și ascultătoare.

Miruna mă numesc,

Oamenii îi îndrăgesc.

Dar și jucăriile de pluș,

Chiar de plâng adesea la duș.

Le ador, le sărut,

Le îmbrățișez,

Deloc nu le stresez,

Pentru că le iubesc mult.

Unele dorm cu mine în pătuț,

Altele mă însoțesc la plimbare,

Cu mare bucurie în căruț,

Să fie alintate de soare.

Zâmbetul meu cucerește inimi,

Adună priviri,

Iar jucăriile-mi sunt vesele,

Când sunt mângaiate și ele,

De alți copii, de soare, de stele,

De rouă, de ploaie, de rândunele.

Timpul....

Timpul

de CG

O secundă obosită,

Alergată și cam tristă,

A-ntâlnit în strada mare,

Cincize-ș’ nouă de surate.

Ce-au urlat extrem de tare:

-         Haide soro!

-         Ce-aveți azi toate,

De sunteți așa agitate?

-         Câtă- obrăzinicie!

Vrei să ne ții aici pe vecie?

Hai, alătură-te nouă,

Ca să sosească domn’ Minut,

Cel atât de priceput,

La povești și la gogoși,

Pentru copii mofturoși.

Minutul a sosit,

A tot povestit,

Și a adormit...

Minut lângă minut...

O oră s-a făcut.

Ce măndră! Ce frumoasă!

Nespus de radioasă!

Când ești îndrăgostit

Sau poate grăbit...

Sau chiar  visător...

Poate nerăbdător...

O oră ți se pare fleac.

Dar de ești trist,

Sau răvășit...

O oră ți se pare veac...

Și când s-a dus la piață,

Să-și schimbe a sa viață...

Ora, o oră și-a găsit,

Reviste au citit,

Cultura și-au îmbogățit.

Dar au aflat cu uimire,

Că ziua are câteva ore,

Vreo douăzeci și patru,

Apoi la Lună latru.

Și timpul din nefericire,

Nu se oprește la a orei privire,

Ci înaintează,

Ba chiar progresează

Și formează zilele,

Apoi săptămânile,

Ce adună lunile.

Anii vin și ei...

Se strâng tot mai grei,

Apărând veacurile,

Ce rostesc cuvintele:

-Secular... domnule..

Ce ți-e și cu mofutrile!

1000 de ani de-ai adunat,

Un mileniu ai în sac...

Multă istorie ai aflatt..

Pentru un bătrân minut posac,

De la care am plecat...

În această călătorie...

Ce mult o să ne ție,

Pentru că-i despre Timp Împărat,

Și-a sa împărăție.