Fiecare dimineață este magică! Ana sau Horia, care se trezește primul mă întreabă:
- Mami, e neața?
- Da, e neața!
Chiar dacă vreau să mai lenevesc, nu am nicio șansă. Așa că, mă ridic și merg la baie. Vin după mine.
- Mami, ce faci?
- Faci pipi?
- Da.
Apoi, mă spăl rapid pe față și pe dinți, pentru că spațiul îmi este invadat.
-Și eu vreau să mă spăl pe mâini.
- Și eu pe dinți.
Începe înghesuiala. Fiecare dorește o altă pastă de dinți, un alt săpun, așa că este distractiv.
Apoi, schimbarea de pijamale. Recunosc că am zile în care îmi revin greu din cauza oboselii, mai ales dacă stau nopatea să citesc sau să lucrez la ceva, așa că amân această etapă. Dacă este frumos afară, îmi cer ei să iasă și mă adun cu chiu cu vai și reușim pe la 11.30-12.
Între acestea, cer mâncare. Meniuri diferite pentru că nu se mai potrivesc la gusturi. Execut comenzile, gustă puțin și renunță. Așa că, simt cum îmi crește tensiunea. Uneori, nu rezist și ridic tonul, le fac teorie că aruncăm mâncare, că alți copii nu au, că se supără Doamne Doamne pe ei și nu le va mai da mâncare.
Bag repede rufe la spălat. Între timp spăl și vasele din care am mâncat sau ce au mai rîmas de seara. Cu mopul dau când dorm ei, pentru că altfel fac patinoar și îmi e teamă.
Afară, parc și joacă. Am încercat să citesc în parc, dar nu am nicio șansă, decât să îmi fac 1000 de nervi.
- Mama, vreau să mă dai în leagăn!
- Mamiii, uitî-te la mine!
După timpul de joacă, poate și ceva cumpărături la Mega - avem Mega nostru (vreo trei) și Mega tati - ajungem în casă. Spălat pe mâini, schimbat de haine, pregătit masa și apoi somn. Nu dorm fără mine. Adică, trebuie să mă întind lângă ei. Ana doarme în pătuțul ei, Horia a migrat în patul nostru. Încerc să citesc ceva. Șansele sunt minime și după ce adorm ei.
Nu știu cum trec cele 2 ore de somn, dar tot obosită și cu puține sarcini bifate pe listă mă găsesc.
Urmează joacă. Citesc lângă ei, deși....
- Mama, îți dau eu pagina!
- Mama, te joci cu noi? Dansezi cu mine? etc.
Pe la 19.30-20.00, Horia, pasionat de apă, începe:
- Mama, facem baie?
- Da, facem!
- Apum?
Așa că, vreau nu vreau, mă ridic și pregătesc baia cu spumă, îi spăl, îi las la joacă 5-10 minute.
Dacă veți crede că sunt epuizați, vă înșelați.
Acum începe alergatul, joaca de-a v-ați ascunselea, săritul în pat, râs și escaladări.
Printre picături reușesc să mânânc ceva. Mai citesc puțin sau răspund la un mesaj sau postez pe paginile de facebook câte ceva (doar sunt antreprenoare!) și apoi este deja 22 așa că, e obligatoriu somn.
Până la somn, se cer povești. Și nu orice povești, ci în fiecare seară povești noi, inventate, în special cu Spiderman, care e obligat să mânânce sănătos. să facă fapte bune, să fie prietenos, etc.
Când le simt respirația moale și angelică, îi sărut - pentru că miros așa frumos, sunt pufoși și dulci - după care, dacă mai am energie (deși beau ness la greu), citesc la lumina lanternei.
Sincer, îmi doresc timp doar cu mine. Timp în care să ies la un film sau să merg la o lansare sau pur și simplu la o cafenea aproape de casă. Dacă sunt cu mine, pot fi cu zeci de persoane cunoscute, dragi și cum or fi, eu sunt baza. :)
Da! Sunt foarte obosită... de fapt... simt că totul este pe umerii mei. Mai are și soțul momente în care mai construiește un turn din piese lego, mai cântă și se mai joacă, dar dacă nu sunt și eu, nu are farmec.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu