Comme ci, comme ci, comme ci, comme ca.
Dimineata... 7.30... suna telefonul. Ma trezesc. Am putine ore azi. Iubesc ziua de vineri.
Ajung la scoala... ma supar putin... amenint cu scaderea notei la purtare. Ahh... uneori mi-e asa lehamite de "militaria" asta impotriva lipsei de bun simt.
In cancelarie, incurajez o colega - mult mai experimentata ca mine in invatamant, chiar si mama de doi baieti - sa reziste nesimtirii si lipsei de bun simt si respect a elevilor. Are lacrimi in ochi. Offf... E trist ca, dupa ani de scoala, experienta, sa ajungi sa iti fie scarba sa intri la ore. Slava Domnului ca m-am mai obisnuit, si nu mai dau importanta prostiei. Imi fac meseria asa cum trebuie, incerc sa ii invat ceva - cat de putin - util, apoi dau notele dupa cum merita. De asta am zeci de elevi in situatie de corigenta. I-am avertizat ca ii ascult din recapitulare si ii trec numai daca merita.
Merg la Muzeul de Istorie, in vizita la o colega de master si prietena. A fost de sarbatori la Munchen, imi arata fotografii, ma serveste cu un ceai, imi da sa mananc fructe. Primesc cadou marzipan de Germania. Timpul alearga ca un nebun. Unde s-o grabi, nu stiu. Trebuie sa plec, ea este in timpul programului.
Ajunsa acasa, imi verific adresa de e-mail... vesti dragute....
Scriu... ascult muzica si gasesc melodia "Comment ca va?" - The Shorts... trimit mesaje... vorbesc cu o colega de facultate si rad si rade si ea, si-mi multumeste ca am facut-o sa rada. Viata e dura, dar noi suntem mai duri si mai flexibili. Putem sa-i baram neplacerile cu un simplu zambet, si ea se inmoaie. Te ia in brate si iti mai ofera o sansa sa demonstrezi ca esti un om bun, inteligent si optimist.
Sa fie cum e mai bine pentru fiecare...
2 comentarii:
Mai, si eu le dau note pe merit. Elevii mei au primit de la 2 pana la 10, iar unii sunt in stare de corigenta, dar ... au bun simt! Ma respecta, ma plac - ei mi-au spus asta. Fac un pic de galagie in ore, dar si eu am fost eleva si ii inteleg.
Sunt nemultumita doar de faptul ca nu invata, in rest... sunt niste copii minunati!
Stiu... e diferenta maaare intre copii de oras si copii din mediul rural. Si ai mie elevi ma iubesc, ma plac, imi spun mereu ca sunt frumoasa si draguta, dar am si golanasi pe care nu ti-as dori sa ii ai ca elevi niciodata.
Daca profesori la 43 de ani, cu zeci de ani de experienta sunt "distrusi" psihic de nesimtirea lor... iti inchipui...
Am avut nesansa de a nimeri o scoala slabuta... Am predat si la nivel inalt si stiu cum este...
Trimiteți un comentariu