Orașul de Nicăieri de Claudia Groza

Orașul de Nicăieri

de Claudia Groza

Dimineață senină de mai. Păsările își începuseră cântarea devreme în zorii zilei. Natura își îmbrăcase hainele verzi de smarald. Ana și Horia s-au trezit mai bucuroși ca niciodată.

-      Ești pregătit de călătorie?, rosti Ana îmbujarată.

-      Normal. Mă mai întrebi?!

Gemenii Ana și Horia plănuiseră să plece într-un oraș despre care citiseră ei într-o carte de povești. Acest oraș se numea ”Orașul de Nicăieri”. Au pregătit o hartă, merinde și câteva haine pentru a fi protejați indifferent de vreme și au pornit la drum.

După ce au schimbat multe mijloace de transport: autobuze, tramvaie, trenuri, avioane și chiar un vapor, gemenii au ajuns în orașul căutat. Credeți că era un oraș ca toate orașele? Ați ghicit! Nu. Nu era un oraș obișnuit. Acolo, casele erau din turtă dulce, copacii din vată de zahăr și florile din acadea. Oamenii zâmbeau mereu și călătoreau cu baloane colorate.

- Micuților, voi nu suteți de pe meleagurile noastre, nu-i așa?, grăi un bătrân foarte blând, cu ochi senini.

- Așa este!, a răspuns Ana. Suntem frați gemeni și am dorit să vizităm acest oraș pe care l-am visat amândoi, în nenumărate rânduri.

- Voi chiar nu aveți mașini? Este așa liniște în orașul vostru. Bine, se aude cântecul păsărilor, zumzăitul insectelor și muzica instrumentelor, a adăugat Horia.

În centrul Orașului de Nicăieri erau așezate instrumente muzicale uriașe, care la adierea vântului cântau armonios.

- Aici nu există praf, poluare, răutate și invidie. Toți oamenii, cu mic și cu mare se ajută între ei. Copiii se joacă împreună și învață unul de la celălalt. Noi ne bazăm pe bunătate și fericire. Orașul nostru este foarte armonios!

Micuții i-au zâmbit bătrânului.

- Așa am visat și noi! De aceea am venit în vizită. Să ne convingem că acest oraș există. Și pe noi ne învață părinții noștri să fim buni, să dăruim, să zâmbim oricât ne-ar fi de greu uneori, rosti Horia.

- Acum, că am văzut că există un oraș cu oameni buni, zâmbitori, avem toate motivele să perseverăm și să încercăm să facem lumea mai bună, spuse Ana, făcând fotografii.

Dintr-o dată au fost acoperiți de baloane de săpun.

- Să ne adăpostim, grăi bătrânul. A început ploaia!

- Ploaia?Așa arată ploaia aici?, întrebă uimită Ana.

- Hahaha! Până și ploia este veselă și jucăușă în acest oraș, zise Horia.

- Dacă zâmbești, lucrurile sunt mult mai plăcute și soluțiile se ivesc rapid, precum ciupercile după ploaie, murmură bătrânul ca pentru sine.

Gemenii s-au bucurat de zile minunate în Orașul de Nicăieri. Și să fim bine înțeleși: se numește astfel pentru că totul este plin de bucurie, de bunătate și de armonie, nicidecum pentru faptul că nu ar exista.

Dragi cititori, zâmbiți, fiți buni și darnici, iar Orașul de Nicăieri va deveni orașul vostru.

Vaccinul de doua luni

Intr-un final am reusit sa facem vaccinul de doua luni.

Eu nu suport injectiile. Pe langa asta, imi este mila sa vad omuleti plangand. 

Au plans, a trecut. Pe la 23.30, Horia s-a trezit urland efectiv. Frigea! Ochii ii sticleau si plangea de durere. Nu am mai stat sa ii pun termometrul. I-am pus imediat supozitor. S-a linistit!

Ana a reactionat super bine la vaccin.

Viata de mama este minunata, dar acum am ajuns sa o inteleg pe mama cand ne spunea ca prefera sa o doara pe ea decat sa ne vada pe noi suferind!

Weekend de poveste! 

Concurs de colaje si de scriere creativa

Detalii despre concurs.

Mult succes tuturor.

Incercati! Nu aveti ce pierde... ci doar de castigat: informatii despre arta si experienta.

Oboseala cu bucurie

Inainte de a deveni mama, iubeam somnul. Daca cineva indraznea sa ma deranjeze eram furioasa de-a dreptul.

Acum, cand sunt trezita de plansul micutilor - silentios, doar daca nu ma ridic in maxim 5 minute devin insistenti si modifica tonul - zambesc cand le vad chipurile pufoase si somnoroase. 

Oboseala s-a instalat. Asta, dat fiind faptul ca atunci cand dorm ziua, eu trebaluiesc sau scriu. Dorm! Nu ma pot plange! Dar somnul fragmentat nu are aceeasi valoare si putere ca un somn de 5-6 ore neintrerupt.

In rest, ma distrez cu micutii mei. Radem, dansam, cantam si citim povesti. Mai nou, facem teatru de papusi. Le fac teatru de papusi! De cand asteptam clipa aceasta: sa ma joc!

Bucurii si zambete va doresc, cititori fideli ai acestui blog!

Fluturi si metamorfoze - atelier

Detalii Atelier 

Sambata 2 aprilie, ne metamorfozam!

Aflam ce este metamorfoza
Urmarim planse smARTkid si lucram fise
Realizam un colaj cu fluturi si inca un colaj revelator pentru procesul de metamorfoza
Vedem planse cu omizi fabuloase si fluturi spectaculosi

Taxa atelier: 25 lei
Copiii vor lua acasa toate materialele realizate la atelier.
Inscrierile se fac pe adresa: liviarosca@gmail.com, livia@7arte.org

Traineri: Claudia Lizica Lazar, scriitor si profesor de biologie si Livia Lucan-Arjoca specialist in comunicare.

Ce îți dorești cu adevărat?

Ce iti doresti cu adevarat?

De luat in seama!

ARTICOL - Cum îl înveți să nu intre în vorbă cu orice necunoscut

Cum îl înveți să nu intre în vorbă cu orice necunoscut

Ne creştem copiii sociabili, ne dorim să fie cât mai deschişi, să relaţioneze fără teamă şi complexe, dar în acelaşi timp nu are cum să dispară din sufletul niciunui părinte acea teamă de “persoanele străine”. Teama e alimentată frecvent şi de numeroasele cazuri în care copiii s-au lăsat păcăliți de indivizi necunoscuți, iar uneori cazurile ajung adevărate tragedii.

Aşadar, cum îl înveţi pe copilul tău să fie sociabil, dar în acelaşi timp precaut atunci când vine vorba de străinii pe care îi întâlneşte. Copiii obişnuiesc să aibă încredere în oamenii pe care îi întâlnesc, dar e datoria fiecărui părinte să îi deschidă ochii şi să le arate care ar putea fi pericolele în anumite situaţii.

Pentru ca micuţul să fie tot timpul în siguranţă, vorbeşte cu el despre pericolul de a intra în vorbă cu necunoscuţii şi aveţi această discuţie de câte ori aveţi ocazia.

În primul rând va trebui să încerci să îi explici ce înseamnă “persoană străină”. În mod evident, nu orice persoană pe care nu a mai văzut-o până atunci este periculoasă şi în niciun caz nu doreşti să îl transformi pe cel mic într-un omuleţ speriat şi nesociabil. De exemplu, îi poţi spune că există şi străini la care poate apela şi cărora le poate cere ajutorul, cum ar fi poliţiştii, medicii, pompierii. Alţi străini cu care pot interacţiona fără probleme pot fi cei din apropierea lor: părinţii şi bunicii colegilor, vecinii pe care şi voi părinţii îi cunoaşteţi, vânzătoarea de la magazin.

După ce ai definit în faţa celui mic noţiunea de “străin periculos”, poţi face o listă cu situaţii în care cel mic să ştie că este interzis să intre în vorbă cu persoanele pe care nu le cunoaşte.

• Nu deschide uşa când eşti singur acasă.

• Nu ai voie să mergi nicăieri cu o persoană străină, indiferent ce îţi spune. Chiar dacă spune că este prieten cu părinţii tăi, cu învăţătoarea sau se comportă că şi cum v-aţi mai cunoscut şi în alte ocazii, nu pleca cu respectiva persoană.

• Dacă un străin îţi oferă dulciuri, suc, jucării, nu lua nimic şi pleacă cât mai repede din preajma lui.

• Dacă o persoană străină îţi cere indicaţii de orientare, nu mai sta şi pleacă cât mai repede spre părinţii tăi, la locul de joacă unde sunt şi alţi copii, acasă. Adulţii nu au nevoie de indicaţii de orientare tocmai de la copii!

• Nu te îndepărta de părinţii tăi sau de cei cu care eşti, atunci când te afli într-un loc public.

• Nu aduce o persoană străină în casă când părinţii tăi sunt plecaţi.

Pentru ca micuţul să înţeleagă mai bine pericolul la care se expune dacă intră în vorbă cu necunoscuţi, nu ezita să îi dai exemple de situaţii în care copiii au picat în astfel de capcane şi şi-au pus viaţa în pericol.