Teatru de CG

Teatru

de CG

Cortina se ridică

Precum pleoapele spre cer

A rugă de iertare.

Muzica răscolește sufletul,

Descoperă răni necicatrizate.

Tu plângi iubite

De teamă că nu vei găsi alinare.

Actorii își spun replicile.

Îngerii știu că sufletele lor sângerează.

Îți regăsești viața pe scenă.

Scoți batista și aduni speranța iertării.

Cortina coboară.

Tu tremuri și oftezi,

Știind că nu vei îndrăzni nicicând

Iubirea să-mi mărtutisești.

Actorii pleacă spre casă.

Tăcuți, triști, goi.

Viața lor doare

Trăind viețile personajelor.

Într-o zi viața mea va arăta așa...

De suflet

Poezie de suflet

de CG

Strigătul de dincolo m-a trezit.

Viața îmi cântă la nai,

În fiecare dimineață

Cântecul învingătorului.

Pleoapele tresar de dorul vocii

Ce le alintau când zborul cocorilor

Se apropia de cuib.

La pas cu dorința în do major

La braț cu încrederea colorată

Pornesc spre eternul evantai,

Al călătoriilor reușite,

Al îngerilor tainici și vioi

Ce locuiesc în cortul din sufletul meu,

Unde soarele strălucește mereu,

Iar noaptea emană iubirea în curcubeu.

De vrei să mă-ntâlnești

Trebuie să fii cavaler sincer,

Cu dragoste aromată înarmat,

Optimism pe epoleți să porți

Dorința de a zbura spre nori,

Precum caisul copilăriei îndepărtate.

Visele se împletesc în genele tale

Eu le descurc și le țes cu ale mele.

Poveștile se scriu pe frunze de nuc

Îngerii imne descântă

Aripile devin metalice,

Zburând departe... spre dorul din piept.

Unde regăsesc piesa de teatru

 A celor ce doresc să reușească să zboare.

Pur și simplu... de CG

Pur și simplu

de CG

Călătoria cu trenul a purtat-o pe aripile amintirilor. Din nou singură... cu sufletul ei.

Toate visele le avea împachetate în plicuri colorate. Urma să le expedieze pe rând fiecărui om drag, la zi aniversară. Își dorise atât de mult să reușească, să-l determine să vadă dincolo de zâmbetul ei. O lacrimă îi atingea timid buzele. De ce naiba credea în vorbe? De ce toate promisiunile lui se destrămau în zori precum în legenda meșterului Manole? Clar nu merita atenția acestui bărbat. Și până la urmă o vorbă aruncată în vânt este luată în râs de oricine. Toate promisiunile tinerei erau scrise și parafate. El însă se juca iresponsabil cu sufletul ei. Cândva, lucrurile se vor liniști și pentru sufletul ei zbuciumat și sângerând după atâtea minciuni, vise murdărite și șifonate, nopți de plâns și zbucium. Se obișnuise să lupte singură pentru tot și toate. Uneori, pur și simplu, era model pentru cei din jur. Așa era percepută de oameni, mici și mari. Frumoasă și puternică, zâmbitoare și echilibrată. Existau momente, frici, tonul lui ridicat, care dezlănțuiau furia și nebunia în interiorul ei. Ce bine ar fi fost să se termine totul, când, închizând ochii pătrundea pe tărâmul copilăriei...

Ar fi luat-o de la capăt altfel.

Poveștile străluceau în vitrina librăriei. El o privea apatic, indiferent și rece. Nu avea cuvintele pregătite pentru a o felicita. Nimic din ceea ce făcea nu era bine, nu era la înălțimea așteptărilor lui. Tremurul mâinilor a făcut-o să plece. Departe. Spre nicăieri. O linie albă brăzda cerul. Cucuveaua cânta. Zâmbetul ei a triumfat. Sufletul a zburat spre cer. Acum era liniște. Acum putea să privească de sus și să le șteargă numai în vis lacrimile celor dragi.

Toate scrisorile ajunseseră la destinație. Fiecare om drag a iubit-o pentru că a fost...

Pur și simplu...

Un om...

O femeie...

Un zâmbet...

Un dor...

Un dar...

Un Crăciun...

O muză...

O prietenă...

O fiică...

O soră...

O poveste... pur și simplu de neuitat.

Așa... ceva

O lacrimă, un zâmbet și un compliment,
Au primit fiecare câte o bomboană. 
Din suflet se aude timid un oftat.
Toate încurajările din Univers s-au întâlnit cu ea,
Femeia copil, într-o zi de târg al cărților.
Șoapte, speranțe, rugi... toate se voe alinia benefic
În anul ce-l așteptăm la cotitură.

Balada femeilor - Vunk

Ce e dragostea?