În dulapul cu jucării al copilăriei
Am găsit un avion.
Era jucăria ta.
Am privit-o ciudat,
Mi-am dorit să zbor,
Să ating norii și visele ce le notasem acolo,
Cu lacrimi de bucurie, de dor,
De amar, de deznădejde.
Am crescut repede.
Prea repede pentru mine.
Unele vise au rămas în nori.
Nu vor să mai coboare.
Copiii mei sunt îngeri.
Cresc alți copii..
Poveștile pentru îngeri le scriu.
În noapte, perna-mi se udă de lacrimi,
Sperând să coboare și alte vise.
Într-o zi, am primit un avion de hârtie.
Purta numele tău, iubite.
Și-atunci am început să te caut.
Printre stele, nori și litere.
Te-am descoperit.
Prea târziu. Poate.
speriat de viață și de vise.
Deși, ele pot fi împlinite.
Totul este să vrei,
Cu răbdare și dragoste să le vorbești.
Inel de logodnă pe degetul iubitei să pui,
Să știe că ești acolo.
Că vrei să zbori până la nori,
Visele să i le aduci înapoi.
