Paris... sosesc... februarie 2015 !!!!!

zi de octombrie

telefonul suna... dupa trei zile in care am tinut post negru si am zacut... dar am facut pasi spre implinirea unui vis.... ma trezesc... beau o gura de cafea... citesc mailul... unul imi trezeste amintiri frumoase... mai ales prin "farmecul" cuvintelor... mai ales ca e de la cineva care nu e asa atent(a) la cuvinte... poate vad cu alti ochi acum... 

*

ploaie... 7 dimineata... conduc spre scoala... intuneric pe strada... reflectoarele ma obosesc... imi e putin teama de cand am scapat piciorul pe frana... 

la scoala... imi incep ziua complimentand o colega care si-a schimbat look-ul... apoi daruiesc doua carticele pentru fetita unei colege... 

dupa doua ore - zi grea ma astepta - zambesc, desi nu bausem cafeaua... o colega ma intreaba cum de am puterea sa fiu asa bucuroasa intr-o astfel de zi ploioasa, la o asemenea ora matinala... 9.20... 

povestesc sefei mele cum am baut cafea ce continea un gandac... si mi-a fost rau... dansa rade! :))

asa sunt eu... chiar de sufletul imi plange...

*

realizez celule cu elevii de clasa a V-a... din diferite materiale.. panza... nasturi... hartie colorata. le adusesem lipici... o colega imi spune: "Claudia, fata cu lipici... si la propriu si la figurat!"... zambesc!

*

consiliu profesoral... primesc laude - alaturi de celelalte colege - pentru unul din caietele pentru clasa a VI-a... cel de la Ed. Niculescu... :) 
cataloage electronice...
camere de supraveghere in clase... 

....

plec sa imi fac plinul... domnul de la benzinarie imi zambeste cand cobor din masina.... desi ploua... zambetele ma insotesc! uraaaa!

*

ma intalnesc cu un domn... care cocheteaza bine de tot cu scrisul... si ii dau cartile mele cu povesti si cea cu "Sanatate la indeamana"... mai ales ca este genul sportiv... maraton, ciclism... perfect! 

ce credeti ca apreciaza la mine?

rasul... RASUL sanatos!

*

da.... chiar rad! asta stiu sa o fac sincer... din tot sufletul!

Intrebari...

Mi s-a cerut ca, in locul intrebarii repetate, "de ce eu?" sa aleg alte 10 intrebari la care raspunul ar fi unul pozitiv.. :)

Acestea ar fi... cele ce pot fi facute public...

1. daca as castiga un concurs literar, cum m-as simti?

2. daca as avea de ales intre a scrie si a preda... ce as alege?

3. daca mi s-ar oferi sansa de a trai din decembrie la Paris, ce as face?

4. daca as avea multi bani, ce as face cu ei?

5. oare as putea sa traiesc intr-o casa veche, cocheta, la tara?

6. daca mi s-ar oferi o suma impresionanta de bani pentru a scrie biografia - din punctul meu de vedere - pornind de la opera literara a unui scriitor, pe cine as alege?

7. ce as alege intre o calatorie cu trenul, avionul sau vaporul?

8. daca mi s-ar oferi un inel de logodna... de la cineva care a facut parte din trecutul meu, cum as reactiona?

9. oare voi scrie in aceasta viata suficient pentru a trai din asta la batranete?

10. care ar fi cea mai nebuna dorinta pe care vreau sa mi-o indeplinesc pana la finele anului? 

Hidroavioane de Claudia G.

Hidroavioane

Astăzi veselie mare

Se aude din hangare.

Două hidroavioane,

Vor pleca în deplasare.

La ponton e gălăgie,

Deoarece toată lumea știe

Că urmează o plimbare,

Cadou de aniversare

Pentru cea ruptă din soare,

Miruna pe a sa chemare.

Hidroavionul Gicu,

Și-al său văr, Nicu,

Rezervorul și-au umplut.

Căci, rămâne de văzut

Cât de sus pot ei să zboare

Pentru prima încercare.

Miruna și-ai săi invitați,

În cabină sunt urcați.

Motorul se pornește,

Elicea se-nvârtește,

Patinele alunecă pe apa ce lucește,

Și hidroavionul aerul cucerește.

Pe hublou se vede nufărul.

În lac se-oglindește cerul.

Soarele curând apune,

Încercând a vă spune

Să faceți multe bucurii

Pentru ai voștri copii.

Să-i plimbați.

Să-i învățați.

Ba chiar să îi ascultați,

Lucruri noi să le-arătați.

Un zbor cu hidroavionul

Își dorește juniorul.

De urmat...

Nu te uita nici inainte, unde exista indoiala. Si nici inapoi, unde este regret!
Uita-te inauntrul tau si intreaba-te, nu daca este ceva din jur ce-ti doresti,
Ci daca nu cumva e ceva inauntru, ce inca nu ai descoperit! 

Quentin Grisp

dor de dragoste si de mers cu bicicleta

cu mine...

poveștile îmi îmbracă senin dimineața de sâmbătă... lectură și scriere cu mare bucurie și entuziasm la ceainăria Tabiet... oameni amabili... discuții...

oboseala mă face să greșesc de vreo două ori la pluralul unor substantive... 

acasă.... primesc un șoc de la viață... mi se face rău... greață și stare de leșin.... nu pot mânca... e 12 noaptea... și nu am mâncat nimic... ba da, o pară... 

plâng... și mă întreb: unde greșesc? de ce eu? joc rolul de victimă? nu... chiar sunt una... 

hey... oameni dragi... deși sunt o tipă rezistentă... și am dus mulți saci în spate... cu greutăți și problemele altora... am și eu SUFLET! Da, chiar așa... nu sunt robot... Îmi doresc să fiu respectată... iubită... apreciată... mai ales când chiar mă implic și salvez anumite situații... și sunt acolo când vă arde buza... și îmi împart timpul cu voi...

Iar când îmi promiți ceva... hey... tu,.. de ce e așa greu să te ții de cuvânt? Nu... problema nu este la mine... nu eu am suferit sechele în copilărie... ci tu... nu ești suficient de matur să îți ții o promisiune... pe care și un copil o respectă când își iubește părintele... 

istovită de chin... ce a pătruns până în măduva oaselor... mă clatin...

și mă întreb de ce eu?

de ce eu?

eu care am jucat cinstit și am așezat cărțile pe masă de la început... și am spus clar ce îmi doresc de la viață.... și mai ales că sunt o FEMEIE ROMANTICĂ... și că da.... mă bucur precum un copil... de gesturi mărunte... 

de ce eu?

de ce râzi de sensibilitatea și de inteligența mea? de ce lași oameni - buni sau răi (nu am dreptul să judec...) - să mă jignească? 

pedepse să primească de la Dumnezeu... nu de la mine... care îmi știu defectele și calitățile... 

până când trebuie să îndur? da... știu... până fac alegerile corecte... și mă prețuiesc la adevărata valoare... care, mai devreme sau mai târziu... crede-,mă... mi se recunoaște... de toți cei care încearcă să mă umilească... să mă mintă... să mă joace cum vor ei...

dacă tac... din bunul simț de a nu jigni... asta nu înseamnă că nu văd... că nu simt... :)

păcat... mare păcat când viața îți oferă raze de soare... energie... și tu îți bați joc... apărând pe cineva care m-a rănit... și tu știi asta foarte bine.... amice...