TONIGHT... despre viata

E greu... si lacrimi tasnesc sa purifice sufletul obosit, candva vesel si plin de culoare, copilaros si increzator. 

Nu are rost sa ma intreb de ce... cuvinte grele imi rasuna in urechi... comparatia obositoare timp de ani buni... nici cel mai tare sportiv nu ar fi rezistat psihic la asemenea presiunea. Mi-au furat tot ce aveam mai bun: tinerete, energie, optimism, incredere in mine, TIMP, dragoste, daruire... o familie de vampiri energetici... 

Si acum... sufar... si incerc sa ma urnesc in fiecare zi... sa gasesc puterea sa zambesc, sa ma bucur de soare, de flori, de viata. Ai mei sufera cand ma vad letargica si trista... lipsita de chef de viata... si ma doare cand stiu ca nu le voi putea oferi nicio bucurie prea curand. Am stat la rand ca altii sa obtina fericirea... si eu nu am mai apucat. 

Pana cand? Pana cand trebuie sa indur mizeriile sortii? 

Nu mai pot avea incredere in nimeni... am impresia ca toti oamenii sunt asemenea lor: egoisti, rai, reci, fara suflet, avari... 

Unui om pe care il astept...

Ai curajul de a ma insoti pas cu pas, de-a lungul vietii? 

Ai indrazni sa ma ceri de sotie si sa traim impreuna, cu Dumnezeu alaturi, asa cum simtim?

Esti dornic sa fim copii si sa copilarim alaturi de copiii nostri? 

Poti zambi si atunci cand ne este greu? Gasesti curajul de a-mi spune tot ce te nelinisteste, ce te bucura, ce iti doresti? Putem citi din cand in cand aceeasi carte si sa discutam pe marginea ei? 

Te aventurezi in lumea larga alaturi de mine? Eu pescuiesc alaturi de tine daca iti face placere, tu mergi in muzee si la plimbari pe bulevard alaturi de mine.... !

Sa ne bem cafeaua sau ceaiul dimineata, si in timp ce iti pregatesc pachetelul sa ne facem planuri pentru ziua in curs...

Sa ne imbratisam...  chiar si atunci cand tristetea sau teama ne da tarcoale.

Sa ne sustinem si sa ne ridicam tot mai sus impreuna...

Cu toate ca nu mai cred in existenta ta,

Omule drag si senin, inteligent si bun, 

Te astept!

Excursie

....sa calatorim...
calatorului ii sade bine cu drumul... 
spre Pietrosani.... localitate noua pentru mine....
antrenament pentru taberele de vara...

Floare de nu-ma-uita

LEGENDA FLORII DE NU-MĂ-UITA

(de Groza Claudia)

În acel loc îndepărtat, cu multă verdeaţă, se află Floarea de Nu-Mă-Uita. Culoarea ei albastră strălucitoare, limpede ca cerul de vară, steaua galbenă din mijloc păstrează speranţa oricărui muritor, că ochii iubiţi cândva, nu se uită niciodată. Gingăşia ei te duce cu gândul la dragoste, armonie, frumos... ca povestea dintre un prinţ şi o prinţesă. Floarea de nu-mă-uita înfloreşte primăvara, când gerul se topeşte sub mângâierea razelor de soare, când totul – chiar şi dragostea – renaşte.

Cândva, această floare a fost o fată tânără şi săracă. Pe cât de săracă, pe atât de frumoasă, sensibilă, numai zâmbet şi suflet. Când mergea pe drum, frunzele, păsările, florile se întorceau după ea, cum floarea-soarelui se roteşte după soare. Această fată iubea foarte mult florile şi animalele. Din puţinul ei de pâine, dădea păsărilor şi furnicilor. Le invita cu un zâmbet irezistibil să mai poftească pe la ea. Tânăra locuia aproape de pădure, cu ai ei părinţi bătrâni. Într-o zi, fata a luat hotărârea să trimită mesaje de iubire în lume, cu ajutorul păsărilor, pentru ca tinerii să se iubească şi lumea să fie fericită, aşa cum îşi dorea.

Un prinţ care a zărit-o întâmplător în drum spre palat, s-a îndrăgostit de ea. Tânăra ştia că nu poate să-şi părăsească părinţii, şi nu i-a zâmbit prinţului. Acesta, îndurerat, a blestemat-o cu vorbele: „de mâine, să nu mă poţi uita.”

După moartea părinţilor, tânăra şi-a amintit de prinţ. Îşi dorea foarte mult să-l întâlnească măcar o singură dată. A pornit în căutarea palatului, unde spera să-l găsească pe prinţ, şi să îndrepte greşeala făcută în urmă cu ani buni, când nu a vrut să-i zâmbească. Drumul anevoios, cu multe obstacole şi temeri, a făcut-o mai puternică şi mai dornică să ajungă la palat. Cu hainele zdrenţuite, înfometată şi slăbită - dar cu toate acestea frumuseţea exista – a sosit la palat. Totul era lipsit de viaţă, foarte trist.

Un slujitor bătrân, i-a deschis poarta. Speranţele ei au fost spulberate în mii de bucăţi, când a auzit vestea: prinţul a murit de dorul ei şi a blestemat-o să nu-l uite niciodată. Cerând puţină apă, fata a primit să bea chiar din carafa prinţului. După ce a băut, tânăra s-a transformat într-o gingaşă floare de nu-mă-uita.

Legenda spune că, doar oamenii foarte sensibili şi îndrăgostiţi pot vedea chipul tinerei fete privind atent o floare de nu-mă-uita.

Vacanta....

Vineri seara primesc un telefon de la tanara care mi-a facut grafica pentru urmatoarea carte de povesti, dar inca nu am reusit sa ne vedem fata in fata. Mi-a spus ca o agentie de turism cauta animatori pentru taberele de vara si sa sun,spunand ca din partea ei.

Sun... si sunt programata la o intalnire sambata. Doamna este incantata de atelierele pe  care le-am facut cu copiii... si ma programeaza la toate taberele din aceasta vara. Asa ca, va fi o vacanta calatoare... nu prea voi sta pe acasa... decat sa imi schimb hainele....

Sper sa imi fie de folos pentru suflet si pentru minte... 

Dupa amiaza zilei de ieri a fost o plimbare lunga in parcul Oraselul Copiilor... cu inghetate.... si povesti ce urmeaza sa le scriu.... 

Seara... lectura "Cum sa obtii ceeea ce vrei si sa vrei ceea ce ai" de dr. John Gray... 

Evadare

Miercuri, 4 iunie, viata mi-a dat inca o palma... poate asa sa ma trezesc, sa ma scutur, sa ma ascult... si sa iau o decizie. Ce fac cu viata mea? Incotro  sa ma indrept? Care este cu adevarat rostul meu aici, pe Pamant?

Dupa mine  nici unul... si am deci ca de azi intr-o luna, sa inchei socotelile cu viata.... slabe sanse sa traiesc o minune, o resuscitare pe ultima suta de metri, sa fiu salvata de vreun print pe cal alb...

Am un weekend prelungit...si vreau sa evadez... Mi-as dori sa merg la munte... sau macar la Mogosoaia... sa stau sa dorm la aer... si sa citesc.... Poate reusesc sa ajung la Plumbuita.... 

Tot sistemul meu de valori a fost dat peste cap de evenimentele din ultima perioada....

Reguli pentru a fi om... poezie

Reguli pentru a fi om...

O să primeşti un corp,
S-ar putea să-ţi placă, s-ar putea să-l urăşti
Dar e al tău şi va trebui să-l păstrezi până la sfârşit.

Vei învăţa multe lucruri.
Eşti înscris cu normă întreagă,
la o şcoală informală numită “viaţă”.

Aici nu sunt greşeli, doar lecţii.
Creşterea e un proces de incercări, erori şi experimente.

Experimentele eşuate fac şi ele parte din acest proces,
la fel ca şi cele care în cele din urma dau rezultate.

Lecţiile se repetă până le vei învăţa.
O lecţie îţi va fi prezentată în diverse feluri,
până când o vei fi învăţat.

Când ai învăţat-o, poţi trece la lecţia următoare.

Lecţiile nu se termină niciodată.
Nu există nicio parte a vieţii care să nu conţină lecţiile sale.

Atâta timp cât eşti viu, vor mai fi lecţii de învăţat.

Ceilalţi oameni sunt o oglindă a ta.
Nu poţi aprecia sau dezaproba ceva la o persoană,
decât dacă e ceva ce îţi place sau urăşti la tine însuţi.

Ce vei reuşi să faci cu viaţa ta depinde doar de tine.
Tu ai şi uneltele şi resursele de care ai nevoie.
Tu hotărăşti ce vei face cu ele. Alegerea îţi aparţine.

Viaţa e o călătorie a cunoaşterii...

 

                      Cherie Carter Scott